900 matches
-
ciocănelului izbind în toacă nu se mai auzea, acoperit de glasul lupilor ieșiți în haite din pădure. Se sculau dimineața îndeplinind, toate trei, obligațiile unei case mari, ca într-un ritual, măturând zăpada viscolită în timpul nopții peste treptele urcând în cerdacul înalt, îngrijind păsările ce cotcodăceau în porumbarul încuiat cu lacăt uriaș, apărate de câini negri și imenși, crescuți de mici să fie răi, controlând vârtoșenia îngrăditurii și a porților înalte pe care le-ar fi putut zdruncina vreo sălbăticiune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-n țară Vă plâng cu foc, vă plâng cu pară Că nu știu pe undi-umblați Și pe ce pământ călcați Bani-s buni, toate-s frumoase Dar dorul de-acas te arde Mama-i bolnavă pe pat Și tata plânge-n cerdac Pribegie, pribegie Te blestem eu pe vecie Să nu mai simtă nimenea Cum îmi plânge inima - III - Vine-o vreme când dorul te arde Să vii la cei rămași departe Dar în loc de părinți cu multă minte Găsești în loc două morminte
?S-a dus fiul meu departe? ... (sau ?Pribegie, pribegie) by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84087_a_85412]
-
împrejurări dobândise ea acea cruzime rafinată. Însoțită de medicul ei, Guibert, Marioritza pornise de dimineață spre Păuna, casa de vânătoare a prințului. Un veritabil conac, bine întreținut, cu un singur cat, mai multe încăperi și o streașină largă, trasă peste cerdacul mare din față. Moșia avea loviști și braniști îngrijit delimitate prin graduri vii sau bariere de lemn. O întâmpinase Babic, umbra prințului. Merseseră în bucătărie și îi oferise o cafea fierbinte. Prin ferestre înalte văzuse curtea din spate cu grajduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cant și lustruite cu ceară de albine, scări interioare răsucite cu grație spre odăile de sus. Două statui din bronz, un arap și o negresă, așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în față și balconașul din spate, cu vedere spre lac, împlineau arhitectura acelei case primitoare construite pentru liniște și desfătare. O undă de însuflețire învăluia perechile, căci, amănunt important, în fiecare trăsurică nu încăpeau decât cel mult doi invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nopțile acolo. Citesc, privesc cerul, ascult... Noaptea învie o altă dimensiune a vieții noastre. Nu crezi? Se aflau pe o galerie exterioară sprijinită pe coloane și arcuri. Sus, luminile din interiorul casei conturau în negru frumusețea stâlpilor sculptați de la marginea cerdacului. Deasupra, domneau doar albastrul clar al nopții și vaga pâlpâire sau ceea ce mai rămăsese din coada strălucitoarei comete. Regele Soare se opri și se rezemă de o coloană. În întuneric, strălucirea pulberii de aur din peruca lui imensă îi anihila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de Marcela Peneș -Dragul meu abecedar Prima carte de școlar! Cărticica mea de drag, Cu fereastră și cerdac Și cu foșnet de copac... -Îți amintești? La început, Ce greu a fost! Atâtea semne Parcă fără rost: Ovale, zale, bice, bastonele, Priveam nedumerit la ele. Acum le stăpânesc pe fiecare; Prietene îmi sunt, Iar eu -un mândru ciobănaș Îmi
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate desprinde din paginile acestei cărți, care, poate, nu este ultima din ciclul Înserare colorată cu zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe obraz ca o mângâiere duioasă. Stau în cerdac cu gândurile duse pe aripi de pasăre călătoare. În liniștea de pridvor de biserică, aud pași pe uliță... După un timp, o mână obosită bate în poartă. Îmi adun privirile și încerc să deslușesc chipul femeii de dincolo de zaplaz... De sub
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Însă numai dacă mi-ar simți prezența în preajmă ar dispărea ca o nălucă! Doamne! De ce îmi chinui sufletul? Dezleagă-l de vrajă, Doamne!” - îmi spuneam în gând, când... plăsmuirea din mintea mea sau ființa ce se afla aevea pe cerdacul chiliei și-a făcut semnul crucii și s-a întors cu fața spre perete, rezemându-și fruntea de pumnii strânși. Mi s-a părut chiar că bustul i se zbate ca în spasmele plânsului... Primul îndemn din sufletul meu a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Iar răposatul Vasilie voievod când s-a ridicat la domnia Moldovei, dacă au văzut că sfânta mănăstire cade în mare pustiire, a început să dreagă... și a făcut turn, și chilii, șo trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii”. Cum se vede, de la restaurarea bisericii și ridicarea unor anexe până la “sfânta noastră rugă nou-zidită” este totuși o cale... --Să nu-l judecăm atât de aspru, sfințite, fiindcă recunoaște
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fac pe episcop să creadă că vorbele mele sunt vorbele japonezilor și că dorințele mele sunt dorințele japonezilor. Pentru aceasta...” Velasco se întoarse la mănăstirea unde ședeau cu toții. Când intră în odaia japonezilor, solii împreună cu însoțitorii lor erau adunați în cerdac și se uitau în jos la șuvoiul de oameni și de trăsuri care forfoteau în jurul turnului Giralda, mândria locuitorilor din Sevilia. Pe râul Guadalquivir se adunaseră o sumedenie de vase, iar negustorii își vindeau marfa târguindu-se cu glasuri vioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mândria locuitorilor din Sevilia. Pe râul Guadalquivir se adunaseră o sumedenie de vase, iar negustorii își vindeau marfa târguindu-se cu glasuri vioaie. Văzându-l pe Velasco, însoțitorii se înclinară și ieșiră în liniște. Alăturându-se celor trei soli în cerdac, Velasco le arătă vapoarele care pluteau sub soarele blând de toamnă în susul și în josul râului Guadalquivir și le spuse că multe vase aveau să plece către tot felul de meleaguri. Apoi zise: — Peste două zile o să plecăm spre capitala Spaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi răzgândit peste noapte, slujbașii n-au mai trecut prin camera lor. După purtarea lor era limpede că li se poruncise să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de furie în priviri. Simțea că slujbașii îi păzeau oarecum. Stând în camera scăldată de lumina amurgului, samuraiul putea să-și închipuie vag de ce erau tratați în asemenea fel. Poate pentru că nu-și îndepliniseră însărcinarea de soli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și pătrunzătoare. Lângă el stăteau trei însoțitori. Printre aceștia, samuraiul descoperi chipul uscățiv al lui Matsuki Chūsaku de care se despărțiseră în Mexico. Din cine știe ce pricină, Matsuki însă ocolea privirea plină de uimire a samuraiului și stătea cu fața înspre cerdac. — Ați făcut drum lung și istovitor. Pesemne că abia așteptați să vă întoarceți la casele voastre, începu senior Tsumura exprimându-și recunoștința față de cei doi. Însă, din porunca Măriei Sale, de anul trecut încoace toți cei veniți din țări străine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uscat. Matsuki ieși ultimul. Se opri o clipă aruncând o privire fugară către samurai și apoi se făcu nevăzut. Rămași singuri, samuraiul și Nishi stăteau, ca și mai înainte, așezați cuviincios cu mâinile pe genunchi. Înăuntru era liniște, iar din cerdac razele soarelui se prelingeau pe podeaua de lemn. — Am spus... zise Nishi cu ochii înecați în lacrimi, am spus ce nu trebuia să spun. — Ei, gata! Oricum Sfatul Bătrânilor tot ar fi aflat. „Înțeleg ce-ai simțit când ai strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înstăriți, ca familiile existente: Hrapciuc, Ciornei, Primus, Lopatnic, Toma, Vlădeanu, Cozaru, Cojocaru, Gontineac, Molie, Sulugiuc, Ivasciuc, Moisii, Vieru, Șulea, Pasniciuc, Stoleru, Iftimiciuc, Tomniuc, Căunec, Cojocariu, Șpaiuc ca și multe altele și-au durat gospodării frumoase, case cu două odăi, tindă, cerdac și paravan, acoperite care cu șindrilă, care cu stuf, ba chiar unii cu țiglă, tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
înstăriți, ca familiile existente: Hrapciuc, Ciornei, Primus, Lopatnic, Toma, Vlădeanu, Cozaru, Cojocaru, Gontineac, Molie, Sulugiuc, Ivasciuc, Moisii, Vieru, Șulea, Pasniciuc, Stoleru, Iftimiciuc, Tomniuc, Căunec, Cojocariu, Șpaiuc ca și multe altele și-au durat gospodării frumoase, case cu două odăi, tindă, cerdac și paravan, acoperite care cu șindrilă, care cu stuf, ba chiar unii cu țiglă, tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
capul lor. Când se întâlnesc, și se mai întâlnesc, umflă bășici de spumă pe care tot ei le sparg. Ajunși în România la vreun colocviu se umflă în pene că, vai, Doamne, cine sunt ei și câte fac. Eu din cerdacul meu din Boppard mă uit la Loreley și deplâng acele vremuri când și ea mai știa să asculte, plină de muză, clipocitul unui vers frumos... Ai tradus mulți autori români, clasici și contemporani, în limba germană. Ce satisfacții ți-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
multe nu știu. Tânăra se dădu la o parte, lăsând să treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea călăreților spre sud. Tânăra nu răspunse, sau nu auzi Întrebarea. Era limpede că hotnogul Nechifor nu știa mai multe decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Era limpede că hotnogul Nechifor nu știa mai multe decât Îi spusese. Dar era la fel de limpede că undeva spre malul Dunării vor avea loc lupte la care, cu doar câteva ceasuri mai devreme, nimeni nu se aștepta. Ridică privirile spre cerdac și abia atunci Îl văzu pe tatăl ei, care părea a aștepta un răspuns. - Tată... Trezește slujitorii... să-l Înhame pe Murguleț. - Erina! E toiul nopții! Ninge! Ești singură! - Nu-i nimic... Drumurile sunt mai păzite ca niciodată. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate trei cai. Erina se uită, neliniștită, la Cosmin, apoi la Ștefănel. Nici unul din ei nu tresărise. Deci cei care se apropiau erau prieteni. Călăreții se opriră În fața curții și descălecară. Căpitanul se ridică de la masă, coborâ fără grabă treptele cerdacului, iar vocea i se auzi spunând cu același glas cu care poruncea atacurile Apărătorilor: - Fiți bineveniți În casa noastră, signor Gianluca și prietene Pietro! Poftiți! Chiar mă gândeam să-mi mai Împrospătez puțin cunoștințele de italiană! - Iertare, căpitane, spuse Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să plecăm. Nu vei fi niciodată Întreg fără ea. Eu vreau să ajung la capătul lumii. Tu trebuie să ajungi la mormântul lui Amir. - Adevărat. Dar nu vom putea trece de Zid. - Poate. Asta nu ne oprește să Încercăm. În cerdac se ivi și Gianluca Fontanelli, privind pădurile dincolo de care soarele apunea Într-o lumină care cobora de la albastru spre negru, În toate semitonurile pe care le putea avea un cer senin care aștepta noaptea. Se Întoarse și Îi privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-o a doua oră; văzând Însă că bătrâna a leșinat de spaimă, se lăsară păgubași. Astfel că, ridicând unii năsălia pe umeri, alții luând celelalte lucruri cu ei, o duseră pe babulea acasă, abandonând violoncelul și lada de zestre pe cerdac. Nu uitară apoi să treacă și pe la biserică, unde, punându-se În genunchi În fața iconostasului, se rugară pentru ispășirea păcatelor mai vechi și mai noi, după care, punând icoanele, Sfânta Evanghelie, odăjdiile, cădelnița, năsăliile, cristelnița și crucea și toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
casei, m-am luat cu vorba și am uitat de acrituri... Și, lepădându-și În degrabă cârpa cu care se apucase să șteargă vitrinele dulapului și luând de pe masă farfuria În care mai erau resturi de castraveciori, Mașa ieși În cerdac, unde avea trei borcane cu murături pregătite pentru iarnă. Nu apucase să le coboare În beci și să le verse În putina mare, unde mai punea și gogonele, și păstăi de toamnă: ultimele ierni fuseseră lungi, Mașa se aprovizionase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la gust. Castraveciorii rămâneau crocanți, Îți crănțăneau printre dinți, nu erau nici cine știe ce iuți, nici cine știe ce sărați, ci numai buni de stârnit setea. Mâncai unul și imediat simțeai nevoia să-l stingi cu un păhărel de rachiu. Mașa aduse din cerdac șapte castraveciori de mărimea degetului mare, intră cu farfuria În bucătărie, luă un cuțit și tăie castraveciorii rotund-rotunjor, În felii mici-micuțe, după care, aruncând o privire În ciobul de oglindă ce se afla agățat În perete și aranjându-și un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu firimituri, spuse Extraterestrul, arătând o coajă de pâine ce se afla lângă carafă. Mașa Însă se scuză din nou și se grăbi să intre În bucătărie. Pe drum, ciorapii săi de nylon, pe care-i trăsese În grabă, În cerdac, după ce scosese castraveciorii din borcan, se atingeau de genunchi și mai sus de genunchi, scoțând un foșnet prelung, metalizat, care se pare că era foarte plăcut urechilor vizitatorului. Privind În urma ei, Extraterestrului Îi luciră ochii, din negri deveniră parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]