3,025 matches
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului dor dor-odor mă doare dorul sânge sângerând doară dor și-adorm dorințe cântecul cântând. dar o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
de toamnă târzie cu frig și vânt dușmănos, cu frunze arămii alergând bezmetice între bordurile înalte, căutând adăpost printre picioarele trecătorilor, roțile mașinilor și ascunzișurile rigolelor. Nori negri, vineții se alungă pe cerul plumburiu, iar din fuga lor șuie se cerne o ploaie atât de măruntă încât pare volatilă și se dispersează în văzduh ca o pâclă apoasă. Un soare stingher puțin prietenos, își arată din când în când fața lividă, zgârcită în caldură. Oamenii zgribuliți trec într-un dute-vino interminabil
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
vom fi mai îndrăzneți” îi răspunde tânăra. Decriptează imediat optimismul ei molipsitor. El prinde aripi și pulsează “așadar va fi și o dată viitoare!!”, iar speranțele, misterul, emoțiile unei noi întâlniri îi dau fiori teribil de plăcuți. O pulbere fină, aurie, cerne razele blânde ale soarelui, asaltând biroul și dezmierdându-i mușcatele de pe pervaz. Sufletul său este o sărbătoare divină, iar emoțiile reîntâlnirii îl asaltează, dându-i o stare de grație sublimă. De 8 Martie el îi cumpără un mic cadou. Se
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PĂMÂNT ÎNCĂRUNȚIT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Pământ încărunțit de iarnă, îmbătrânind, tu înflorești vitralii albe în ferești, când fluturi albi încep să cearnă, darul tăriilor cerești. Un foc etern păstrezi în vintre de seve dătător și viață. Paloarea ta e doar o ceață, sau voal de chiciuri puse printre lăstari și pomi, spre dimineață. Curând, din mantia omătată, căpșoare albe vor cerși lumina
PĂMÂNT ÎNCĂRUNŢIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384086_a_385415]
-
30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului bătaia vântului pădurea-n odăjdii de toamnă, suvenir, silabe, descânt, potecile-nveșmântate în zale se-ntorc în mormânt. pe sub boltele-nalte ale tăcerii se-ascunde ecoul târziu, aripa răscrucilor rupe și sperie tot ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele
BĂTAIA VÂNTULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384110_a_385439]
-
05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului bătaia vântului pădurea-n odăjdii de toamnă, suvenir, silabe, descânt, potecile-nveșmântate în zale se-ntorc în mormânt. pe sub boltele-nalte ale tăcerii se-ascunde ecoul târziu, aripa răscrucilor rupe și sperie tot ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme bună sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune vin cu soare. N-apucă bine să plece pe stilul nou din calendar, că revin din paisprezece, opt ,,babe", cu-același dar. Când vremea-i cu promoroacă, prin an prevede trăire, precum babă zgripțuroaică, ce își dezvăluie
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când neguri se aștern peste clipe Iar speranțe se cern în risipe, Lasă-ți tristețile și dorurile, La noapte, să plece în lumea lor, Fii împăcat cu sufletu-ți, omule, Nu uita că ești doar un trecător... Prin lume hoinar o vreme pășind, Spre zile mai luminoase veghind Printre nopți
CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383527_a_384856]
-
Ași vrea să lupt cu hoții, dar nu mai am puterea Căci s-au lipit în toate, în toate-s drept un scai. Sunt hoți lângă vlădică, sunt hoți lângă opincă Porcane adunate de neamuri septici rude, Nu știu a cerne capul ce șade sub horincă, Nici truda pentru muncă, nici palmele să-asude. Nu pot dormi în pace, mă macină durerea Că am pierdut hotarul ce trebuia lăsat... Către păstrare sfântă, urmașilor averea Să-l țină strâns la piepturi, să-l
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de putregai,Ași vrea să lupt cu hoții, dar nu mai am putereaCăci s-au lipit în toate, în toate-s drept un scai. Sunt hoți lângă vlădică, sunt hoți lângă opincăPorcane adunate de neamuri septici rude,Nu știu a cerne capul ce șade sub horincă, Nici truda pentru muncă, nici palmele să-asude.Nu pot dormi în pace, mă macină durereaCă am pierdut hotarul ce trebuia lăsat...Către păstrare sfântă, urmașilor avereaSă-l țină strâns la piepturi, să-l aibă-n
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
obosită. Din flori de tei, lumină lină în căpătâi Să-ți ningă cu argint în tâmplă spilcuită. Îți strigă astăzi trupul: iubire, mai rămâi! Tainică rază ești și dulcea mea ispită. Vin, bucle jucăușe, paharul cel dintâi, Azi viața-și cerne-n grabă clipele prin sită, O strângi la piept, ea știe, simte că-i iubită, Văpăi aprins-ai în ochii florii de lămâi... Și-ți strigă astăzi trupul: iubire, mai rămâi! https://www.youtube.com/watch?v=VhbTkGwmJWI Referință Bibliografică
RONDELUL IUBIRII TAINICE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383578_a_384907]
-
Vara-i sosită cu soare-n ferestre. Înveșmântată-n petale de nuferi. Cu ale florilor dalbe miresme... Cu zâmbetul serii plin de luceferi. Privesc mai senin printre gene, Deși picură lacrima ca un oftat... Vara-i sosită și vântul îmi cerne, Pe pleoape credința că nu m-ai uitat. Vara venit-a și eu am un crez, Deși umbrele serii se-adună... Bat ramuri cu frunzele verzi A dor, a plecare și rugă. Plânsu-mi stingher se revarsă, Ca o haină cu
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
deja plutind pe norișori pufoși roz, căzută într-un vis euforic cu ochii deschiși. Visarea îi topise deja toate neajunsurile, incluse durerea de cap și spaima ce o trăsese cu câteva minute mai devreme. Deodată noaprea înstelată începu să-și cearnă farmecul irezistibil peste sufletul fetei și viața începu să-i pară minunată, incitantă și plină de surprize nebănuite la fiecare cotitură a timpului. Giorgina s-a întors de la concert destul de târziu în acea noapte, însă ea a continuat să se
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
AUTOR-MARIA GIURGIU) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Era în preajma sărbătorilor de iarnă în perioada vacanței. Plafonul compact al norilor grei întinsese deasupra ținutului meu dintre păduri, lințoliu șoriciu. Crăiasa Iarna cernea necontenit făină de stele argintii, ca să îndestuleze pământul cu ocazia sărbătorilor sfinte care porniseră să dea ocol lumii. Stratul de promoroacă era din destul, încât să ascundă vederii, păcatele păcurii ale lumii ce murdăriseră cu tina răutăților și cu sânge
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
al Noului An. La televizor și la radio se transmiteau avertismente de cod galben și lumea era invitată să nu plece în călătorii lungi, pentru că riscul de a rămâne blocați pe șosele era mare. A doua zi după ce începuse să cearnă cerul, în sat la noi zăpada depășise cu mult un metru și pe alocuri ajunsese la streșini. Oamenii prin curți își croiau pârtii cu lopețile pentru a putea ajunge la grajduri, în oborul păsărilor și la drum. Cu două zile
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
Doar fluturând din gene, Iubita mea cu trup felin Și voaluri de mătase, Iubirea ta devine chin și rănile-mi descoase, Hai mai aproape-n visul meu, pe patul meu te-așterne, ca un parfum de Dumnezeu mă satură... mă cerne... Să fiu covorul tău de flori, Mireasmă trupu-ți fie, Iubindu-ne de mii de ori Pe-această temelie, Iar mâine vom clădi din nou Aceleași vechi altare, Viori trimit din cer ecou Sfidând furtuni, hotare. Dacă...eu, dacă...tu Ana
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
sufletului. Se regăsea alături de prietena ei, rămasă în amintiri la fel de caldă și aproape de suflet. Contopire de sunet în amintiri. O punte romantică peste vremurile sărace în plăceri nobile, cu cele în care selecția depinde doar de aprecierea sensibilității fiecăruia. Se cern gândurile și rămân memoriile... Referință Bibliografică: CONTOPIRE - Cap.28 O SEARĂ LA ATENEU / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul VII, 25 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂ Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂ versuri, Bertoni D Albert Frumoasă ești tu, iarnă Ca zâna din povești Toți fulgii tăi să cearnă Și tot frumoasă ești Pe trupul tău feeric Sculptat dintr-un ghețar Nu-i pic de întuneric Lumina ți-e un dar Frumoasă ești tu, iarnă Când mi te-nfățișezi Mă ia de mă răstoarnă Pe trupu-ți, la amiezi Pe
FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382987_a_384316]
-
Pe trupu-ți, la amiezi Pe sânii-ti ca de gheață Să preget o viață aș vrea Contopindu-mă-n tine, albeață Ca să mor, să mă nasc apoi, stea Frumoasă ești tu, iarnă Și știu cât mă dorești Amoru-mi să te cearnă Tu tot frumoasă ești. 18 ianuarie 2016 Focșani Sursă foto : internet Referință Bibliografică: FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂ / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Bertoni Albert
FRUMOASĂ EȘTI TU, IARNĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382987_a_384316]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > LA RUȘII-MUNȚI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului LA RUȘII-MUNȚI La Rușii-Munți... Seară fierbinte de vară... Greierii cern Timpul, cu aripi de ceară. Trec lin păstori, Turme spre somn si uitare... Fusele torc Veșnic, pe-a vieții cărare. Sub Bursucău, Satul petrece sorocul... Mândri, " rusenii", Împărățesc holda, locul. Mureșul sfânt, Curge spre ceruri de stele... La cimitir, Dorm
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385330_a_386659]
-
valul, spuma. Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic; Vin spre țărm, plutind, vapoare, Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare, Voci de zâne despletite; Cheamă-n larg, către abisuri, Rătăciții lupi de mare. Luna falnică iși cerne, Vise, temeri și dorințe; Pe nisipuri argintate, Faldul nopții, se așterne. Citește mai mult Pe-nserat, când blânda-lunăSe-oglindește-n luciul mării,Plâng egretele și stârcii,Își înalță, valul, spuma.Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic;Vin spre țărm, plutind
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
valul, spuma.Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic;Vin spre țărm, plutind, vapoare,Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare,Voci de zâne despletite;Cheamă-n larg, către abisuri,Rătăciții lupi de mare.Luna falnică iși cerne,Vise, temeri și dorințe;Pe nisipuri argintate,Faldul nopții, se așterne.... V. ADES, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017. Ades ai stat de veghe La margine de ape; Te-au sărutat, în noapte
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
foc!Să nu mă lași rătăcităPe drumuri!Să-mi fii far și-adăpost!Să-mi fii cărare și lună!... XXX. POATE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017. Poate și-n clipa Ce-și cerne apusul, Au fost stropi de miere Și stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Citește mai mult Poate și-n clipaCe-și cerne apusul
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Citește mai mult Poate și-n clipaCe-și cerne apusul,Au fost stropi de miereși stropi de venin.Poate, lumina i-așters asfințitul,Și ceru-i doar cântecși flori și senin.Poate, valul seZbate năpraznic!Și marea-i furtunăși geamăt cumplit! Își plânge aleanul,Pe-un petic de plajăși-și cerne
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]