6,424 matches
-
solare pe ziduri desfac prezentul scriam măști sonore în colivia de argint ascund suflete carbonizate viola unei linii plutitoare se oprește în fresca incandescenței reci absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde ochi împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fulgerul a venit cu fiare din pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns scriam scormoneam la porțile
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
scoici adormite în lîna de aur prin contururi vegetale și ceasuri de hiacint helicoptre de heliu lăcuste de thaliu pisoiul unei raze ghemuit în contemplare absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde ochi împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fără toarte fulgerul a venit cu fiare din pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns te duci
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
Frunze de aur năclăit în aer. Greața viitoarelor mame. Ciripitul, ciripitul ca într-o maternitate învolburată de păsări. De pe pereți se desprind încet frescele umede ale acelor ani. Adorm cu mîna sub cap în timp ce citesc un text nou scris cu cerneală simpatică de mîna unui copil ce încă nu s-a născut. Cîntec de trecut Lumina nu lasă nicio umbră. Face implozie. Așa că treci pragul. Treci ca un nebun prin saloanele lungi în care nu întîlnești niciodată pe nimeni. Deși miriade
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
otravă metafizică din rădăcini din spinări putrede aceste balene sinucigașe cu mistriile zdrobite cu sufletele golite deschid umbrelele precauți peste mediterane peste mizeria din canale condamnați la tristețe și bunătate în genunchi în fața păpușilor neocrotite a supraveghetoarelor a Penelopelor) cu cerneală precum cu niște inele de aur întăresc linia Maginot cea din urmă
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
ochi cu cearcăn spre-o sprînceană enormă ce pare s-aștepte ceva și rămîn acolo sus cu paciență pînă ne traversează ușor așa cum noi traversăm strada. Semn de carte Pe cerul dezabuzat scris și transcris de-atîtea ori un cocor asemenea cernelii apăsate ce transpare pe cealaltă parte a paginii. 2 octombrie 2012 O simpatie trîndavă în oasele tale un rîs îndatoritor cum un mecanism fin o aprobare-n ochii tăi cum un castel din cărți de joc gata să cadă dar
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
tăcerii (Tăcerea semnului)". Poezia se constituie, așadar, în viziunea Marianei Filimon, ca un semn al tăcerii, de unde, inspirat, titlul cărții, ca și prezența în volum a două piese cu titlul paradigmatic Semnul tăcerii. Dacă, în genere, idealul este pagina albă, cerneala albă sau caligrafia de iarnă, iar eul poetic se află în căutarea acelor vorbe ce știu ,să se lepede cu adevărat" (ce frumos spus!), semn al tăcerii este însuși imboldul spre totalitate, spre zona de confuzie și interferență a tuturor
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
asumat, sunt răscumpărate de o artă a scrisului vecină cu rugăciunea, deoarece nu orice scris e mântuitor, ci doar acela demn de o fiică a Nordului: ,când sloiuri/ deschid o silabă de argint/ jertfindu-se timpului/ aș scrie o carte/ cerneala ei albă/ pieirii m-ar smulge" (), asimilabil frigului metafizic ,fără de iarnă", nopții ,fără urmă de stea", porții ,fără urmă de casă" și poemului fără cuvinte, menționate în acea profesiune de credință care este Semnul tăcerii (p. 53). Poezia Marianei Filimon
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
aduc aminte. în orice caz, contextul în care este plasat citatul clasic, îmi dă de gândit... Iată de ce însemnări mai dau făcute în aceeași zi de 18 mai 1963: Nu avem altă proprietate decât cuvintele... (Urmează o ștersătură apăsată cu cerneală neagră)... Și teama poate avea o noblețe a ei... Diverse moduri de a avea teamă... Grade. O ierarhie a fricii. Bună ierarhia fricii, a se folosi, eventual... în orice caz, teama caracterizează pe om, determină, îl determină... Una este teama
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
managerul" anonim sau tehnoredactorul (Andrei Bodnăraș), sau amândoi, nu au citit niciodată acest capitol, și-acum, când au dat cu inteligența lor peste el, și-au zis că nu merită să-l ia în seamă și să cheltuiască hârtie și cerneală tipografică pentru imprimarea celor 28 de rânduri de puncte, care - este limpede pentru oricine - nu spun nimic. Asemenea originalități editoriale m-au îndemnat să cumpăr cartea (31.000 lei vechi). Dar nu numai ele. în aceeași răsfoire din librărie, am
Ediții școlare?! - II by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/11208_a_12533]
-
a debloca activitatea CNSAS-ului. Dacă dl Gallagher are informații că lucrurile au stat altfel, ar face bine să le prezinte. Apoi, și în directă consecință a activităților acestui președinte ?suspect?, Vladimir Tismăneanu. Cum spuneam, dl Gallagher a consumat multă cerneală pentru a micșora statura intelectuală și morală a autorului Fantasmelor salvării. Nu cunosc motivele aversiunii sale aproape fizice, dar pot să am bănuieli. Citindu-i articolele de acum doi ani, puteai rămâne cu impresia că în Vladimir Tismăneanu se ascunde
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
Zi de zi, pentru a fi cu ochii în lume, dar mai ales pentru a fi informat, privesc la televizor, ascult un post de radio sau răsfoiesc unul sau altul dintre tabloidele încă reavăne, gata să îmi mânjească degetele cu cerneală. Și asta nu ar fi mare dandana! Săpun, slavă Domnului, este! Apă, la robinet, mai limpede, mai cu rugina, dar este! Așa că, fără prea mare efort, în măsura în care vrei să fii sănătos, te speli și mâinile îți sunt iar curate. Plumbul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ar fi mare dandana! Săpun, slavă Domnului, este! Apă, la robinet, mai limpede, mai cu rugina, dar este! Așa că, fără prea mare efort, în măsura în care vrei să fii sănătos, te speli și mâinile îți sunt iar curate. Plumbul, otravă nevăzuta din cerneală, se duce pe apă sâmbetei. E, nu chiar pe-acolo, câtă vreme circuitul existenței noastre înseamnă, în mare parte, recircuit. Apă mea reziduala e captata, măi la vale, de o institutie, să-i zicem, primăria cutare, (în al carei statut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prins rădăcini Mă gândesc la Cum ar trebui să fie cercul Din care, eu Să fac un singur pas înafara durerii. Locul meu este tot mai nesigur în regn Și-mi sprijin tâmpla Și genunchiul Ce au prins rădăcini în cerneală mov. Am vocația libertății de-a vorbi Despre Cocoșii de tablă din foișorul de foc În timp ce Sub pânză din cortul cazon, Eroii se îmbată cu gloria personală Și vinul închegat în febra Altei bătălii Ce ni se lipește de trup
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-ntoarceri, cum,supărat, adesea v-am tot spus. acum, că sunt pe țărmul nimănuia și în burduf nu mai am vin și timp, îmi cânt cu ochii-n zare ale-lui-ia, ca un pirat ce pleacă spre Olimp... POEM COSMETIC simpatică cerneală-i demodata. Mileniul, suspectat c-ar fi ocult, le dă la scribi o șansă fără pată și toți poeții scriu la modul smult. un înger a scăpat din colivie. să vezi scandal prin pajii-n cozondraci! chiar Dumnezeu drăguțul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu un vechi castan. Doar pietre-n cale, numai pietre Poteca gândului o bat, Iertarea urca printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună, nebună... 16 Și voi pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În clepsidra sortită să mor, o harpa slu jește! Cerescul palat mă primește fără cerneluri și până, halucinația trezește în mine ogarii! Aflați: nu voi trăi niciodată în disprețul Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se mișca cu greutate, marcat la vedere de consecințele indenegabilei răfuieli politice care l-a țintuit timp de multe luni de un pat de spital și care era să-l coste viața. Drept care nu cred a exagera socotind că în cerneala cu care au fost așternute textele sale se află și stropi de sînge, la propriu... Cu sagacitate și curaj, Corneliu Buzinschi și-a dat seama că societatea românească nu se putea regenera cu ușurință după răsturnarea dictatorului, întrucît și-a
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
motiv pentru care ar fi fost poreclit Apostatul. Pe linie paternă, bunicul Vasile provenea dintr-un șir de notari, considerați ,socotitori de destine", cei care umblau prin sate pentru a face înregistrările populației și purtau la brâu o călimară cu cerneală și una cu nisip. De aici s-ar fi putut trage viitorului prozator ceremonia scrisului, caligrafia frazelor, scenografia epică și preocuparea pentru destinele personajelor. La originea excepționalului personaj din Cartea de la Metopolis Filip Teologul Umilitul stătea un unchi al tatălui
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
să cred, fântâna se află acolo nu doar pentru atât. Ci și pentru ca unda apei sale să răcorească liniștitor somnul zbuciumat al eroilor de alături. Păuliș Scriu lângă Monumentul de la Păuliș. și nu știu cum se face că, din când în când, cerneala prinde culoare roșie și are gust de sânge. Scriu cu sufletul, cu inima, cu conștiința, cu ura, cu dragostea, cu îndârjirea și înțelegerea de care se cuprinde orice român aflat în preajma acestor memorabile locuri. îmi ridic privirea și cercetez domoalele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dar poate și artiști, dascăli, agronomi - ori, devotați de-o eternitate, țărani ai țării. Merg înapoi, la Monumentul lângă care mi-am început această scriere. Pe soclul cinstirii - florile roșii ale recunoștinței. Pomii din jur au flori de aceeași culoare. Cerneala cu care scriu prinde și ea culoarea roșie - a sângelui. începe să plouă ușor. Peste somnul eroilor, iarba se ridică verde, nepieritoare. Viața continuă. Curată. Cartea este intitulată auster, - Mircea Eliade, în conștiința contemporanilor săi din exil -, pentru exactitate și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
conving, încă o dată, că frumusețea si valoarea artistică va salva lumea. De aceea, cine va citi poezii de Carmen Doreal, sau va vizita galeria artistei va fii mai fericit, „bucuria ei de viață si idealismul” fiind de neuitat. PICĂTURA DE CERNEALĂ Gutuia, ca un mister Gutuiul din fața casei bunicii dinspre tată făcea cele mai gustoase gutui pe care le-am mâncat vreodată. Când se coceau, erau galben-aurii, dulci, aromate și parcă se topeau în gură. Miroseau, în nopțile calde și liniștite
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ateismul religios" al marelui poet. Să menționăm că însuși scrisul i se năzărea lui Caragiale ca o treabă ,necurată". întîmplarea cu masa de brad care i-a fost făcută cadou de doamna Vlahuță și pe care, vărsînd o sticlă de cerneală, a așternut inscripția: ,Toate meseriile necurate lasă pete" e grăitoare. Om de extracție modestă, luptînd în cea mai mare parte a vieții cu insuficiențe materiale și morale, Caragiale a năzuit cu ardoare la condiția burgheză de artist thomasmannian, de ,"gemütlich
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
Dar foarte des și din varii motive, personajele își pun capăt zilelor singure. Sau încearcă să o facă. Uneori gestul e justificat. Alteori rămîne obscur, ca în cazul casierului Anghelache al lui I.L. Caragiale. Sinucigașul acesta a stîrnit cascade de cerneală și tsunami-uri de controverse critice. Evident, autorul sconta o reacție de acest fel și se baza pe lovitura de teatru: casierul cu reputație nepătată are un acces de furie cînd un alt casier fuge cu banii. Dar împotriva celor
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
nu-i numește autorul, cu un epitet rar, excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag în premianții zilei cu salve de cerneală, în efortul de a-i despuia de aparențe. Nu întîmplător, deși în subtitlu epoca antimodernității apare situată între de Maistre și Barthes, Compagnon citează spre final și opusculul lui Lindenberg Chemarea la ordine, căruia îi asociază articolul lui Maurice M.
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
aproape o sută de pagini) privește relația cu totul specială a lui Marin Preda cu Dostoievski. Inspirată, Elena Loghinovschi purcede de la confesiunile lui Preda din Viața ca o pradă (vorbind, aici, despre ispita livrescului, care a făcut să curgă multă cerneală) și Convorbiri cu Marin Preda de Florin Mugur. "în România, Preda este, fără îndoială, scriitorul care a manifestat cea mai mare atenție față de problematica și specificul artistic al operei lui Dostoievski". Ce-l va fi atras pe Marin Preda atît
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]