2,711 matches
-
treburile din gospodărie. Între timp căruțașul iscodise În stânga și-n dreapta și aflase că ăi de-l speriaseră erau fiul și nepotul Directorului de școală. Pe seară se Înființase În josul potecii betonate din curtea Îngrozitorului mânuitor de grele legături de chei. Pe potecă omul Înșiruise o lanternă stâlcită ca vai de mama ei, o obadă crăpată și un sac de plastic străveziu În care se zărea o alcătuire nelămurită, un amestec de cheaguri negre de sânge, de țărână și de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din gură. După o asemenea cuvântare, demnă de un discipol strălucit al preacuviosului sfânt Ioan Gură de aur, mulți s-ar fi așteptat ca să i se înmâneze cheile de la cimitir, cu tot ceremonialul de care era capabil un consiliu municipal, chei frumos aurite la comandă și legate cu o panglicuță roz, diafană ca un abur. Dar spre stupoarea lui, n-a fost să fie așa. Unii dintre cei 23 de consilieri, erau la curent cu jongleriile popești și au vorbit și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Fiincă mă Întrebam dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi alunecă pe podea. Unde ? — Ghici ce am ! Ridică din sprâncene pentru suspans, apoi Începe să-și caute În geantă. Cu gesturi foarte lente, scoate un inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa. Nu ! — Ba da ! M-au acceptat ! — O, Doamne ! Lissy ! — Știu ! Îmi zâmbește radioasă. Nu e mișto ? Cheia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
recordurilor (jocul nostru din copilărie, când ne trăgeam căciulile pe ochi spunând Așa-i noaptea, la P. poate să aibă tâlcul lui... ), al infecției, al podurilor peste Sena, de unde nimic nu te ține să te arunci în necunoscut... Chiar pe chei stă îngenuncheat, la opt dimineața, înainte ca traficul să devină ucigător, un tip cu barbă de artist sau de evreu. Aici stătea și ieri dimineață, aici și săptămâna trecută, făcându-și freza în oglinda galbenă a apei. Se ridică plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Se ridică plin de respect la apariția femeii ca de patruzeci de ani, poate și mai puțini, brunetă, aer de maghrebiană, fața lungă ca după o noapte pierdută, cu două pungi uriașe de Marche într-o mână. Ea grăbește pe chei, păcănind sonor cu tocurile, urmată cu chinuri vizibile de un puști de vreo șase ani. Copilul țâșnește după un câine pe peluza stropită chiar atunci, femeia după el, lepădându-și în drum sacoșele. Îl ajunge din două salturi, sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu tocurile, urmată cu chinuri vizibile de un puști de vreo șase ani. Copilul țâșnește după un câine pe peluza stropită chiar atunci, femeia după el, lepădându-și în drum sacoșele. Îl ajunge din două salturi, sprijinindu-se de parapetul cheiului își scoate pantoful dintr-un picior și, încolăcindu-și voluptuos piciorul în ciorap de mătase pe gamba celui încălțat, îl croiește o dată scurt cu cuiul tocului peste coapse pe micul fugar, pe urmă se încalță repede, cu aerul cuiva căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
degetele picioarelor în ciorapi fini de mătase, eliberate din încălțările ușoare de primăvară. În traficul relativ degajat de la nouă dimineață pe Splaiul Independenței până la copacul cel mare (trebuie să-l știi, lângă Podul Cotroceni e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual decât casele de pe margine, cu o robustețe de case vechi boierești, dar lăsate într-o paragină jalnică, fără geamuri pe fațada de la stradă, cu reliefurile de pe aceeași fațadă mâncate, cu feroneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fum de mirozne, fie din aluatul alb și greu și sălbatic - asta-i o devușcă; a doua e din goluri: scobesc eu, cu - bine, mai Întâi cu ochii - În aluat, În afum forma ei; ai zice gaura cheii. Numai că cheiul de mine n-a putut să o și apere de cel rău. Aud vorbindu-se - bărbătește - În față; femeiește, În dos, spre bucătărie. Au dus-o. Ziceau că o bagă și pe ea În lagăr. De prizonieri sovietici. Oare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sereiști și polițiști împintenați, dar asta n-ar fi avut cum să-i deranjeze. Joia aveau masa lor rezervată într-un separeu, lângă ușile rabatabile, căptușite cu tablă de inox, ale bucătăriei, cu vedere deschisă larg spre Podul Izvor și cheiul Dâmboviței. Azi ningea, mâine ploua și îngheța bocnă, Rafaele, vreme amestecată, de sfârșit de februarie. S-ar fi cuvenit să te bucuri, dar uite că-ți venea peste mână să te obișnuiești cu gândul: Mirela născuse, iar lui îi pica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
treacă pe lângă noi erau nave pe o altă rută, fiecare dintre noi fiind Închis În spațiul câte unui cocon slab luminat. Mă simțeam de parcă Londra era toată numai a mea, iar eu Îmi patrulam teritoriul. Clădirile mărețe și frumoase de pe cheiul Tamisei Îmi păreau palate scăldate În lumina albă a reflectoarelor. Creierul funcționa În continuare, Într-o veselie. Doamne, ce poetică devin când sunt drogată. Când am ajuns În suburbiile Camden-ului, Rachel căscă și zise: — Mersi că m-ai târât afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
părea veche, dar Încă În stare de funcțiune. Trebuie că etajerele fuseseră construite peste ușă, atunci când cineva decisese că aceasta nu mai era necesară. Oare se obosiseră să o și zidească sau se mai putea Încă deschide? Setul principal de chei atârna, conform obiceiului, Într-un cui În spatele biroului. Am răscolit printre ele până am găsit una cu o etichetă veche pe care scria simplu „Ușa din spate“ și am Încercat-o În Încuietoare, care se deschise fără dificultate. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-l joc, să Îngenunchez la căpătâiul lui, să-i țin cu curaj mâna rece, ascultându-l cum Își murmură ultimele povețe. Toate acestea au fost cu totul inutile. Bunicul mă aștepta la Cherbourg. Parcă Îl văd și acum stând pe cheiul din Caligny, mai drept decât bastonul său, cu mustața parfumată, cu mersul vioi, cu jobenul parcă ridicându-se singur la trecerea doamnelor. Când ne-am așezat la masă, la Restaurantul Amiralității, m-a prins ferm de braț. „Prietene, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Era adevărat faptul că au fost salvați, În primul rând, pasagerii de la clasa Întâi? Fiecare dintre Întrebări mă făcea să reflectez, să-mi scormonesc memoria; am vorbit multă vreme, la Început În timp ce coboram de pe vapor, apoi stând În picioare, pe chei. Șirin rămăsese un moment alături de mine, la fel de mută, apoi dispăruse. N-aveam nici un motiv să mă neliniștesc, nu putea să se fi Îndepărtat prea mult, desigur că era foarte aproape, ascunsă În spatele fotografului care Îndrepta spre mine o lumină orbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
târziu. M-am uitat apoi de jur-Împrejur, am strigat cu glas din ce În ce mai puternic. Șirin dispăruse. Am hotărât să nu mă clintesc din locul unde mă lăsase, ca să mă poată regăsi. Și am așteptat. Un ceas. Două ceasuri. Încetul cu Încetul, cheiul se goli. Unde s-o caut? În primul rând, m-am dus la biroul companiei White Star, societatea căreia Îi aparținea Titanicul. Apoi am făcut turul hotelurilor În care fuseseră găzduiți peste noapte naufragiații. Dar nici urmă de soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o caut? În primul rând, m-am dus la biroul companiei White Star, societatea căreia Îi aparținea Titanicul. Apoi am făcut turul hotelurilor În care fuseseră găzduiți peste noapte naufragiații. Dar nici urmă de soția mea. M-am Întors pe chei. Era pustiu. Atunci m-am hotărât să mă Îndrept spre singurul loc a cărui adresă o cunoștea prințesa și unde, odată calmată, putea să mă găsească: locuința mea din Annapolis. Am așteptat multă vreme un semn de la Șirin. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că suntem o pereche de tineri veniți să verifice modul în care înaintează lucrările la noua lor casă, acordând o atenție specială fiecărei țigle. La capătul scărilor se află o ușă elegantă, iar el scoate din buzunar o legătură de chei și o deschide larg, eu privesc în jur uimită, din mijlocul dezordinii răsare o casă de păpuși perfectă, luxos mobilată, chiar și un coș cu mere roșii stă așezat pe masa din salon. Ce este aici, întreb eu, cine locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dacă n-au bagaje. N-au bagaje. Unde vreți să-i duc? — — Asta hotărÎți dumneavoastră. Adică eu decid unde-i las? — Destinația lor este Tortugas, de unde trebuie să-i preia o goeletă. — Ascultați-mă. La Tortugas e un far, pe cheiul Loggerhead, și Ăla are transmisie radio În ambele direcții. — Așa este. Ar fi, desigur, o mare prostie să-i debarcăm acolo. PĂi și-atunci? — Eu n-am zis decît că destinația lor este Tortugas. Ăla-i locul În care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da’ eu n-am fost Împușcat niciodată. Nu intra În planurile mele să fiu Împușcat. Nu-s plătit ca să fiu Împușcat. Nu vreau să fiu Împușcat. — Calmează-te, Wesley. Nu-ți folosește la nimic să vorbești așa. Se apropiau de chei. Erau deja În vad și, pe măsură ce intrau pe canal, vizibilitatea era tot mai redusă, din cauza soarelui care se reflecta În apă. Negrul baîși ieșea din minți, ba devenea religios din cauza faptului că fusese rănit - În orice caz, vorbea Întruna. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pare o lucrare demnă de luat În seamă.” „De ce vă Încredeți În mine?” „Cine ți-a spus că mă Încred? Dar dacă vii, mă Încred. Mă Încred În curiozitate.” Intră un student, cu fața descompusă: „Tovarăși, sunt fasciști aici, pe cheiul Naviglio, cu lanțuri!” „Îi zdrobesc”, zise tipul cu mustață de tătăr care mă amenințase În legătură cu Lenin. „Haideți, tovarăși!” Toți ieșiră. „Ce facem? Mergem?”, am Întrebat, culpabilizat. „Nu”, zise Belbo. „Sunt alarme pe care le stârnește Pilade ca să debaraseze localul. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dintre intrigile complotului capitalist, chiar cea mai subtilă. A fost un an de mare angajare, de mare seriozitate și de mare duioșie. Lucram cu poftă, dar și cu calm la teză. Într-o zi l-am Întâlnit pe Belbo pe cheiul Navigli, la mică distanță de Garamond. „Ia te uită, ia te uită”, Îmi zise el vesel, „Templierul meu preferat! Tocmai am primit cadou un fabricat de o vetustețe, de să nu-ți povestesc. De ce nu vii sus, la mine? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și, pe urmă, În didascalia Însoțitoare, spunem că e falsă. Până una-alta, e acolo, cititorul se dă În vânt, pentru că vede că și marii oameni băteau câmpii, ca și el”. Povestii o experiență ciudată pe care o avusesem pe cheiul Senei, nu departe de Quai Saint-Michel. Intrasem Într-o librărie care, Încă de la cele două vitrine ale ei, așezate simetric, Își exalta schizofrenia. Într-o parte lucrări despre calculatoare și despre viitorul electronicii, iar În cealaltă parte numai științe oculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fără ca eu să mai pot urmări acțiunea. Cred că, treptat, toate personajele, inclusiv regele cu pielea Întunecată, erau decapitate și așezate În sicrie, apoi Întreaga sală se transformă Într-un țărm de mare, sau de lac, și văzurăm trăgând la chei șase vase mici, luminate, pe care au fost transportate coșciugele, vasele s-au depărtat pe oglinda apei pierind În noapte, totul se desfășura În timp ce fumul de tămâie devenise palpabil sub formă de aburi groși; o clipă m-am temut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sulina, după aproape jumătate de secol. Aveam amintirea învăluită în mister a cimitirului cu nume străine de aventurieri și funcționari ai Comisiei Dunării și vagi imagini de case vechi ale unei lumi apuse, înșirate de-a lungul Dunării. Am găsit cheiul Dunării mult mai animat, cu o promenadă plăcută și destul de plină de străini, dar fără casele vechi din amintirile mele. În afară de clădirea impună toare a vechii Comisii a Dunării, celelalte fuseseră dărîmate sau așteptau în tăcere să-și dea obștescul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Dacă vrei să vezi un elefant, nu e bine să te uiți pe gaura cheii, s-ar putea să rămîi cu o impresie greșită. Este însă ceea ce au făcut cam multe persoane publice în ultima vreme, privind pe gaura propriei chei la străzile României și văzînd ba un golan, ba un pensionar, ba un jandarm, ba un drogat. Or, „elefantul” cu pricina nu este nici mai mult, nici mai puțin decît societatea română care a sărit gardul grădinii zoologice. De ce ? Ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Scăpasem de ceva greu, de ceva ucigător. Îmi venea să cânt, să alerg. Nu știu cum s-a întîmplat aceasta. Se cobo-rîse ceva în mine, mă năpădise ceva. Și atunci m-am întors. XV Caut ziua întreagă de lucru la birourile de pe chei. Promisiunea lui B. că îmi va găsi un post de traducător din franțuzește, la consulat, nu se realizează. Mai am vreo sută de rupii, deși multă lume îmi datorează aici bani. Harold se poartă foarte urât. I-am cerut să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]