1,038 matches
-
mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
devenit eroul unei întâmplări foarte neobișnuite pentru viața liniștită și riguros ordonată a vechiului nostru liceu. 4 Eram în clasa a cincea și ne aflam la ora de limbă germană pe care ne-o preda Von Volkman, un bărbat complet chel, cu o fată roșcovană și cu mustăți à la Mazepa, de un alb roșcat. Acesta îl strigă pe Burkeviț la lecție, pronunțându-i numele cu accentul pe „u“. Pentru că cineva din clasă îi sufla continuu și tare, cu fața stacojie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să sune cât mai liniștitor posibil: — Organizatorii raliului ne-au pus la dispoziție apă, provizii, haine și medicamente, astfel că în curând, cred, veți sta mai comod și veți fi mai bine îngrijiți. — Legați de mâini tot timpul? spuse unul chel, cu o barbă deasă, ce părea să fi fost ales de tovarășii săi ca purtător de cuvânt al grupului deoarece era, fără îndoială, cel mai în vârstă. Nici măcar nu ne putem satisface nevoile cele mai elementare. Vi se pare drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prostească să încerce să scape, îi tăiem gâtul. Făcu o pauză dramatică și încheie pe un ton foarte hotărât: — Și îi vom tăia gâtul și însoțitorului său... Asta vi se pare drept? Cei șase nefericiți se consultară din priviri și chelul exprimă în cele din urmă părerea unanimă: — De acord! spuse. — Bine! Sper că, dacă vom colabora cu toții, vom ajunge cât mai repede la un acord cu privire la termenii eliberării voastre. Ce fel de acord? — Unul care să vă mulțumească atât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
e că i-au dus în vreo peșteră din munții ăștia. — Nu cred că am avea nevoie mai mult de o zi ca să cercetăm toată zona asta metru cu metru... - spuse Julio, cel mai mare dintre frații Mendoza. - Pare mai cheală decât un cur de maimuță. — Văd că e cheală, dar ține cont că, până și de la înălțimea asta, se disting chei înguste și adânci, pentru că probabil pe aici a curs un râu cu apă multă care a săpat în piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
munții ăștia. — Nu cred că am avea nevoie mai mult de o zi ca să cercetăm toată zona asta metru cu metru... - spuse Julio, cel mai mare dintre frații Mendoza. - Pare mai cheală decât un cur de maimuță. — Văd că e cheală, dar ține cont că, până și de la înălțimea asta, se disting chei înguste și adânci, pentru că probabil pe aici a curs un râu cu apă multă care a săpat în piatră... Și de fiecare dată când va trebui să urcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai intense, dar de altă natură, când în depărtare apăru feciorul cel mic al familiei Sayah urmat de Bruno Serafian, ce mergea cu capul plecat. — Ăsta e tipul care l-a omorât pe Maurizio Belli? întrebă pe un ton agresiv chelul care părea că întotdeauna are dreptate. — El susține că a fost un accident. — Ce fel de accident? Nené Dupré se grăbi să intervină cu un gest, cerându-i să se calmeze: — Ăsta nu este nici locul, nici momentul să discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la sfârșitul anului, tovarășa învățătoare fiind foarte severă cu actele de indisciplină, indiferent de locul faptei. De câte ori mă întâlnesc cu colonelul Andrei Gheorghe, care locuiește în Câmpulung, ne aducem aminte peripeția din copilărie, el fălindu-se cu zona de scalp cheală și ne amuzăm copios. Cum se topea omătul, reluam miuțele de fotbal, care se întindeau uneori pe tot parcursul zilei, pe terenuri improvizate. Le începeam acasă, în curte sau grădină, căci era iarba mică, apoi căutam împreună cu frații Cimpoieșu parteneri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cocârjată ce era, rivalizând cu Baba Cloanța din poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Pleacă în altă țară, mi-a propus ea. — Ce altă țară? am întrebat eu. — Orice țară care-ți place, a zis ea. Ai bani să te duci oriunde vrei. — Oriunde vreau... Și în clipa aceea intră pe ușă un bărbat chel, gras, belicos, în mână cu o sacoșă de cumpărături. Ne-a dat la o parte cu umărul pe Resi și pe mine din fața cutiilor de scrisori, rostind cu glas răgușit de huligan o scuză care numai a scuză nu suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Mă pipăie din nou și n-am încotro: doar mă aflu în casa omului. Noroc că nu s-a uitat mai atent la pixul meu... Misterele de la Ascunsa (Trei ani de pușcărie pentru trei găini și «un cocoș cu gâtu chel») Dumitru Hahui și-a făcut «casă de paiantă» în mahalaua Chiscani de la Brăila. El a fost comandant al Biroului de luptă contra Crimei Organizate din județul Brăila. Acum, Hahui este șeful pazei din combinatul DUNACOR (fibre sintetice și hârtie), în locul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
după ureche. «Pe noi nu ne interesează opinia publică, noi apărăm adevărul.» Și totuși, acest eșafodaj al dosarului cu orătănii furate se bazează pe probe precare, pe grave vicii de procedură. Să le luăm metodic, chiar dacă «procesul cocoșului cu gâtul chel» ne poate duce spre deriziune, dar aici este vorba despre destinul unui om. Să procedăm băbește, fiindcă noi nu suntem inamovibili. Inculpatul este Băjinaru Marin (și nu Băjenaru Marin sau Marian, care, de altfel, este un alt cetățean din Brăila
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și scăpase furculița din mână. - Dar, papa, nu i-ai dat înapoi? - Ha! făcu moș Costache, mirat ca de o ipoteză absurdă. Otilia aruncă șervetul și merse spre locul lui moș Costache, pe marginea scaunului căruia se așeză, înconjurînd capul chel al bătrânului cu cele mai subtile mângâieri. - Papa dragă, dacă mă iubești, trebuie să-i înapoiezi banii!Cum ai putut face una ca asta? Papa dragă, scoate banii. Și începu să vâre degetele prin buzunarele de la vestă ale bătrânului, ale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
erau relativ tineri, ceva mai în vârstă decât Sohațchi, unul voinic, pătrat, altul slab în aparență, din cauza osaturii, dar mușchiulos. O tăietură adâncă cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un bărbat mai în vârstă, chel și cu mustățile răsucite în furculiță. Pe scaun, lângă sobă, ședea un bătrân cu barba tunsă, rumen. Lui Titi, după accent, i se păru a fi străin. O femeie bătrână, de înfățișare modestă, cu pantofi înciucurați în picioare, sta alături
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae, cu reproș, uite ce-nseamnă săn-ai o femeie de ispravă în casă! Așa te îmbrăcai tu altădată? Otilia dibuise în dormitor și găsise o cămașă de noapte, de pânză țărănească grea, afară din cale de lungă, în care, vârât, chelul moș Costache semăna cu un faraon înfășurat în pânze de in. I se aduse și o plapumă, și Aglae ridicase perna s-o scuture și s-o umfle mai bine, când bătrânul scoase un țipăt: - Che... che-i-le! - Cheile, uite-ți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
masca senilă a Aglaei, slăbirea îi scotea în evidență oasele capului. Mușchiulatura nu mai avea tărie, cădea făcând unghiuri și umbre, și obrajii se umpleau de vinișoare. Moș Costache, deși bătrân, mai îmbătrînea. Fusese, până înainte de boală, un tip de chel, fără vârstă. Acum, îngrășîndu-se, căpătase sub bărbie fălci de buldog și toată acea greutate a senilității inerte. Pascalopol, ținîndu-se de cuvânt, veni într-o după-amiază să joace cărți. Vechea reuniune, minus Simion, se reîntocmi de astă dată în sufragerie, de unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o înfăș, nici s-o desfăș, era o complicație întreagă, și nici până la sfârșit tot n-am învățat... îți spun drept, mi-era și frică să mă ating de ea, să nu cumva să-i frâng ceva ; avea un cap chel, și lunguieț, și diform, și plângea mai tot timpul, iar pe obraz uite-așa avea pete-pete... Bietul Ștefan era atât de fericit, că totdeauna a văzut-o frumoasă... E interesantă Ivona, e plăcută, e inteligentă, dar frumoasă niciodată n-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îmbufnată, care cu greu se abține să își înșface păpușa de un picior, să o azvârle în coșulețul ei și să tragă deasupra perdeluțele cadrilate - așa arată Sophie în clipa când reușește să-și ia, în sfârșit, în brațe păpușa cheală, cu obrăjor palid și nas bătrânicios. O așază pe genunchi și o așteaptă răbdătoare să se potolească până când, într-adevăr, aceasta încetează să mai dea din picioare și din mâini, pe bluzița de marinar alu necându-i, amestecate, lacrimile și saliva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mult, ah, suport țăcănitul acesta supărător de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu disperare, și supărător-liniștitor cineva care spală vasele în bucătărie, cineva spală în chiuvetă cratițe și farfurii, și gonește din hall pendula - Muti. Muti
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întors capul înainte ca el să deschidă gura, așa că o vezi pe Margot făcându-i domnului Ialomițeanu semne discrete, da, e Margot, chiar Margot, chiar căciula ei roz-murdar, flaușată, înfundată până la ochi. în același timp vezi foarte bine și capul chel, rotund, lucind ca o bilă. Margot îi face domnului Ialomițeanu semne discrete, mutește, să nu spună, dar domnul Ialomițeanu pare că nu o vede. — Gâlci, spune domnul Ialomițeanu. Așa că să ne preparăm pentru... Te ghemuiești de frică, de frig, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajurat e plin de murdărie de câine ! Bietul pechinez al lui Margot s-a ascuns în trăsură de când a rămas singur pe lume ! De când Margot s-a ascuns la via ei din Otopeni ca să nu o vadă Ialomițeanu că e cheală și poartă zi și noapte o căciulă roz-murdar, flaușată. — O luăm și pe Yvonne la teatru ? întreabă Nenea Jorj, ca și când tu nu ai fi de față. — E relâche ! spune plictisită Muti. Și pe urmă, cu totul alt ton, spre tine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în orice caz, te rog... Se spune că Ivona n-ar fi... Că ar fi făcută de fapt cu Ioaniu... — Asta io în ruptu capului nu crez ! Păi uite-te la madam Ivona, uite-te la ta su : ăsta slab, chel și cu nasu lung ! Uite-te, vezi ! Bucățică ruptă ! Cap tăiat... — Da, seamănă... Nu pot să neg... Și Ioaniu avea alt fason... Ei, poți să știi ? La urma urmei, cine le-a ținut lumânarea ? Eu numai să văd cu ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o sfoară. Fiecare își ține cheia. Stăm amândoi pe bancă și ne destindem. Încercăm să zărim bucata de cer, privim apoi în jos, spre curtea măturată. Curtea e cheală, nu crește iarbă. Mă ridic primul de pe bancă și pietrișul scârțâie sub pașii mei. O luăm înapoi, trecem pe lângă intrarea Neguleascăi, nu mai e nimeni afară, a rămas doar ușa larg deschisă. — ...așa o ține, să vază ea cine trece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și se dădu la o parte. Inez Soto. Ochi negri. Față cu tăieturi și vînătăi. Păr negru, ras pe frunte. Suturi. Tuburi În brațe, tuburi pe sub cearșaf. Articulațiile degetelor fisurate, unghiile despicate - se luptase. Ed o văzu pe mama lui: cheală, treizeci de kilograme, legată la plămînul artificial. Gallaudet spuse: — Domnișoară Soto, dînsul e sergentul Exley. Ed se aplecă deasupra balustradei patului. — Îmi cer scuze că nu vă putem oferi mai mult timp pentru recuperare și voi Încerca să rezolv totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că ai Încasat-o să ai și la bătrînețe, o să spună. Dar el o să vină mai departe să ia lecții, fiindcă Într-o zi o să dea un recital și sigur că o să vină toți cei de aici, bătrînelul Înțelept și chel și femeia bosumflată care se dezbracă, copistul, școlărițele și școlărița drăguță foc, drăguță foc“. „Am făcut foarte puțin În aceste trei săptămîni, Îi spuse Frau Proserpina, cînd se termină lecția. Dumneata ai venit cu recomandarea că ești un elev foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]