1,185 matches
-
se fac a plimba prin sat pe un oarecare ins și se fac a-l întreba și a-l lovi cu o măciucă peste o pernă aflată sub palton strigându-i: „Mai slugărești la chiaburul cutare? Mai lingi blidele cutărui chiabur? Te mai ții cumătru cu X sau Y?” și poc! cu măciuca și astfel ajung și la fereastra mea, vociferând: „Fascistule! Legionarule! Moarte fasciștilor! Moarte dușmanilor poporului!” și tot așa mai departe. Ajunsesem deja dușman al poporului, tocmai eu care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și-l cinsteam cu un pahar de vin, fără să-mi dau seama că mă urmărea direct și încerca în tot felul să scoată ceva de la mine... După un timp, insul respectiv mă întreabă direct: „Care sunt relațiile dumneavoastră cu chiaburii?”. Îi spun fără ocol. Cumpăr zarzavaturi de la ei, pentru faptul că doar ei au grădini de zarzavat, am cumpărat un porc de Crăciun, omul a venit cu porcul legat în lanț, i-am plătit porcul de față de X și Y
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
secetă și foame , anii grăbitei, insistentei și asprei colectivizări, a transformării socialiste a agriculturii - cum ziceau ziarele și activiștii trimiși să o înfăptuiască - anii când pentru că familia Gorea nu se lăsa convinsă să facă pasul a fost trecută în rândul chiaburilor, că avea aproape 14 hectare de teren, iar o dată cu această măsură politico-administrativ ă a venit și măsura sporirii impozitelor care și așa nu erau de fel mici, a cotelor obligatorii, când delegații de la rai onul de partid sosiți în sat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mai aveai cu ce le întreține și pe care erai și obligat să le predai la ORACA în contul cotelor de carne care se înmulțeau de la un an la altul. Ce era de făcut ? Salvarea de a fi scoși de la chiaburi a constat în trecerea a 5 hectare teren fără nici o despăgubire la IAS Copou care lua ființă - ca model a agriculturii înaintate - iar 5 hectare le-au dat părinții la întovărășire, ca să scape de impozitele împovărăto are. „Țară de secături
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
produs în anii '50 de propaganda de partid. În proza stalinistă, dacă știi să citești dincolo de convențiile realismului socialist (teatrul epocii e încă și mai simptomatic!), societatea e mai veridic, mai exact și mai amănunțit reprezentată. Evident, de câte ori apare "burjuiul", chiaburul sau moșierul, acesta este vituperat, criticat, prezentat caricatural. Dar el există, e viu sub subțirea și neverosimila propagandă, subminată de propria retorică și de propriul exces. Deci ansamblul societății din România stalinistă este aproape integral restituit de scriitorii "angajați" ai
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de ani, publica două romane consistente, în care, mai ales în al doilea, Setea, are „abilitatea” să brodeze, pe canavaua cuminte a unui roman rebrenist, întreaga psihologie bolșevică: disprețul și ura față de măruntul intelectual de țară și față de așa-zisul „chiabur”, acel gospodar ce era un exemplu nu numai de bună geranță și exploatare a pământului și vitelor, dar și un model moral al satului și care le stătea ca un spin în ochii noilor ocupanți - armata bolșevică, dar și instrumentelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trăit ani de zile ca fotograf amator, deși se „acomodase” la începuturile regimului, dar, spre ghinionul lui, a observat repede trișeria penibilă, grotescă a „stării de fapt”, iar A.E. Baconsky, după câteva volumașe unde demascase cu asprime burjuii și chiaburii, a „aruncat mănușa”, și-a regăsit arta și uneltele literare, dar a fost prompt și brutal „evacuat” de la conducerea revistei Steaua, la sfârșitul deceniului șase, atunci cea mai bună, mai curajoasă revistă literară. „Invitat” la București, pentru a fi rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
texte „inspirate” din „lupta clasei muncitoare”, și, dacă e posibil, semnate de fii de muncitori sau, excepțional, de fii ce vin din proletariatul intelectual. Cu condiția ca aceștia, atenție, să exprime în textele lor ură și dispreț față de burghezie, aristocrație, chiaburi și, dacă se poate, față de propriul lor mediu. Vezi, printre altele sclipitoarea carieră pe care o face Titus Popovici... Nu, vă asigur, spunea Matei, așa va fi ani și decenii la rând și, cum nu putem să ne cărăm, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
povestire de Al. Cazaban doi vecini se judecă pentru o tulburare de posesie de doi centimetri la plasarea gardului. Pârâtul demonstrează că încălcarea e inversă și pe distanță de 30 de centimetri. Tot la Cazaban, un judecător primește plângerea unui chiabur pentru o crimă dublă: vecinul, tânăr boier, îi împușcă o găină ce îi călcase terenul, apoi o și mănâncă. Judele achită inculpatul pentru că e de famile bună. Aprodul, mai dibaci, îi explică că a greșit. Boierul, scăpătat, a ucis găina
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
și pe un viorist din orchestra Teatrului Național, numit Drăgoescu. Acest Drăgoescu plătise de atâtea ori șprițurile lui Caragiale, și-i împrumutase, nu o dată, tradiționala piesă de 5 lei pentru ca să aibă a doua zi ce mânca. Când Caragiali a ajuns chiabur, s-a în tâmplat ca Drăgoescu să cam scapete; apoi a aflat că Caragiali plătește acum festinuri baltazarice în tovărășia altor persoane mai simandicoase, iar pe vechii lui tovarăși mai golășei îi cam ocolea. Totuși, Drăgoescu - sau Drugoiu, cum îi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
târziu, pe o noapte de iarnă vijelioasă, preotul de la Obor este deșteptat prin bătăi grăbite în poartă. Preotul se deșteaptă, își trage pantalonii și deschide fereastra: — Ce este? Cine bate? Un om comunică preotului că vrea cutare, un cunoscut și chiabur oborean trage să moară și cheamă pe preot ca să se spovedească. Preotul se îmbracă și se duce la chemare, iar omul, care era pe punctul de a părăsi viața, îi spune. — Părinte, am un greu păcat pe cuget; eu sunt
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mai puțin. În acest moment mi-a venit în minte modul de comportare a tovarășilor din anii grei ai cotelor obligatorii când sărmanul țăran muncea tot anul și tot era scos dator, iar acei tovarăși aveau tupeul să spună că chiaburii i-au exploatat pe țărani. După colectivizare, muncind în acord global, primeau foarte puțin sau de cele mai multe ori rămâneau datori, culmea echității despre care se făcea caz, să muncești un an și să rămâi dator. Comparația dintre chiaburii din trecut
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
spună că chiaburii i-au exploatat pe țărani. După colectivizare, muncind în acord global, primeau foarte puțin sau de cele mai multe ori rămâneau datori, culmea echității despre care se făcea caz, să muncești un an și să rămâi dator. Comparația dintre chiaburii din trecut și tovarășii de azi o las pe seama cititorului. Executarea la timp a lucrărilor, au obligat-o pe mama să rămână în câmp zi lumină, urmând ca restul activităților să le execute după întoarcerea sau înainte de plecare la munca
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
care era despărțit de 2,5 kilometri, și aparținea de plasa Ianca și de județul Brăila. După 23 august 1944 nu s-a mai mutat nimeni în satul Ștefan cel Mare, școala s-a desființat pentru că funcționa în casa unul „chiabur”, iar după ce s-a terminat colectivizarea agriculturii, gospodăriile au fost desființate pe motiv că nu se putea lucra cu tractorul. Vatra satului a devenit teren arabil. În aceste condiții și tata și fratele Dinu au fost obligați să-și desfacă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de oare ce acolo unde era amplasată, încurca manevrele tractoarelor care arau. Tata era trecut de 65 de ani. I s-a repartizat un teren pe care să-și mute gospodăria, în centrul comunei Râmnicelu, într-o grădină a unui „chiabur” care avea acolo vie. Bietul tata, s-a dus la proprietarul grădinii și l-a rugat să-i vândă grădina cu vie, fără știrea comuniștilor, ca să se mute pentru că altfel ar fi ajuns și la pușcărie, ca dușman al orânduirii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
citească. După al doilea război mondial, comuniștii l-au declarat analfabet și l-au trimis la cursurile de alfabetizare, pe care însă Dinu nu le-a frecventat. Când, prin anii 1948-1949, tata a fost „trecut” de la categoria țărani mijlocași la chiaburi, au început represalii cumplite. Una dintre măsuri se numea „exploatarea exploatatorilor” și a început cu trimitera chiaburilor cu căruță și cu cai la înălțarea unor diguri de pe malul Dunării. Pentru că tata era nevăzător, a trebuit să meargă Dinu, deși minor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de alfabetizare, pe care însă Dinu nu le-a frecventat. Când, prin anii 1948-1949, tata a fost „trecut” de la categoria țărani mijlocași la chiaburi, au început represalii cumplite. Una dintre măsuri se numea „exploatarea exploatatorilor” și a început cu trimitera chiaburilor cu căruță și cu cai la înălțarea unor diguri de pe malul Dunării. Pentru că tata era nevăzător, a trebuit să meargă Dinu, deși minor, la executarea ordinului. Condițiile în care a muncit, chinurile la care a fost supus, nu se mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de gospodar, dacă fratele Dinu, ajutat de părinți și-a făcut o gospodărie onorabilă în sat, la vremea când vârsta cerea ca să se căsătorească Netuța, să se gospodărească, părinții secătuiți de cote și de impozite, de amenzi și de procese; „chiaburi”, treceau la colectivă umiliți și înfricoșați, și nu mai puteau să-i dea ca zestre decât o origine socială nesănătoasă. În condițiile nou create, de comuniștii aduși din URSS, sora Netuța s-a căsătorit, împinsă de părinți, cu un croitor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a s-a descoperit „hoția” cu înfierea, și n-a mai fost primit nici la liceul din Suceava. Cu ajutorul unchiului Constantin l-am înscris la Liceul de energie electrică din Iași, unde a trecut și bacalaureatul. Ca fiu de chiabur, n-a fost admis la cursurile de zi la Politehnică. S-a angajat ca electrician la o intreprindere mecanică și a fost admis la cursurile „serale” la politehnică. După un an, a trecut la cursurile de zi. Datorită lipsurilor din
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu aproximație numărul persoanelor arestate între 1944 și 1964, când s-a renunțat la închisorile politice. Potrivit istoricului Vlad Georgescu, trebuie să fi fost însă de cel puțin jumătate de milion. Dacă adăugăm la această cifră și pe așa-zișii chiaburi (fruntași ai satelor, peste 80.000 arestați), titoiștii și existența detașamentelor militarizate de muncă în care erau trimiși tinerii cu origine nesănătoasă, cifra victimelor represiunii trebuie să fi fost mult mai mare. Această eficientă teroare explică în bună parte neputința
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mână și cu dicționarul moldoveano-român, îi amintim ca să știe și să nu uite: a) între 1944-1947, 200.000 de „moldoveni” au fost executați, condamnați la muncă forțată, deportați; b) în 28 iunie 1948 au fost deportate 11.342 familii de chiaburi, moșieri și comercianți, toți moldoveni; c) în noaptea de 5-6 iunie 1949, 25.000 „moldoveni” din orașele Bolgrad, Cetatea Albă, Ismail și Chișinău au fost deportați în Siberia și la Torusk (Kazahstan); d) istoricul basarabean Vasile Beșleagă se întreba, iar
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu proprietarii Țiriac, Năstase, Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Patriciu și, ieșit din pălărie, Popoviciu, ginerică de Te-leagă. În perioada de dinainte de ambele războaie, la țară, în satele românești, dacă cineva voia să se facă gospodar, numit în perioada comunistă chiabur, trebuia, cu hărnicia lui și a familiei, să muncească pe brânci vreo 30 de ani, ca să aibă ce? câteva hectare de pământ, vite, ceva utilaje, o casă cu acareturile din jur, pentru care trebuia să plătească foncierea, să-și țină
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să-și țină obrazul de fruntaș gospodar botezând și cununând o parte din sat. Nu mai spun cum au fost „răsplătiți” gospodarii satelor de regimul comunist: cote, impozite, închisoare, canal etc. În aceeași perioadă în care în sate se făceau chiaburii, marile averi se făceau tot așa ca și acum: Chrissoveloni, Marmoroș-Blank, Max Auschnit, Malaxa (prieteni ai lui Carol al II-lea) și alții, ai căror urmași dau în judecată statul român să-i despăgubească, să le dea înapoi tot, tot
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să rămân în cadru ei. Nu prea aveam la ce să vin acasă căci și așa tata nu avea prea mult pământ să-mi dea, să pot lua de soție o fată mai frumușică, sau măcar urâțică dar mai de chiabur cu pământ mai mult. Așa era pe vremea aceea, ba mai începuseră și colectivizările și urma să predea pământul acolo la întovărășiri, adică la grămadă. Dacă văzui și văzui,zic și eu ca olteanul, fiind obișnuit cu greutățile și suferințele
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
condiționau dreptul de măcinat de îndeplinirea unor obligații: achitarea cotelor obligatorii, aducerea propriului combustibil și altele, impuse după bunul placă al celor care se considerau stăpânăi pe soarta altora. Proprietarii de mori și de alte instalații au fost trecuți la chiaburi și impuși la mari taxe și contribuții. La mori stătea câte un reprezentant al puterii locale, care avea puterea să te oprească de la măcinat pe motiv că ești trecut pe un tabel la cei care sunt opriți sau, pur și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]