1,541 matches
-
debandade, se află prințul Firoz, sprijinit de brațul unui servitor uluit de cele ce se întâmplă în jur. — Nu fii neghiob, De Souza! rostește el tărăgănat. Dacă o împuști, se împrăștie cocaina! Pornesc toți de-a lungul coridorului țipând și chicotind, lăsând o sticlă goală de Dom Perignon învârtindu-se pe podea, în urma lor. Khwaja-sara privește scena dezgustat. — Vezi cu ce trebuie să ne mulțumim? mormăie mai mult pentru sine, decât pentru Pran. Cum crede papițoiul ăsta că poate conduce Fatehpurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu înțelege nimic din această împleticeală oarbă, de parcă cineva i-ar croșeta viața întreagă într-un singur act, o rafală rece în acest întuneric persistent. Gândul acesta îl face să râdă și o ia repede la picior, suflând greu și chicotind, aiurit, nepăsător până la isterie. Vânătoarea de tigrii solicită două calități: răbdare și tăcere. Dacă direcția vântului care se schimbă brusc, duce mirosul vânătorului la prada sa, chiar și cel mai flămând tigru va sta deoparte. Tot așa, cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Garnier între domnul Shivpuri și domnul Arbuthnot. Mabel, draga mea, vrei să stingi lumina? Fata se întoarce să stinge lampa de pe dulapul de alături, flacăra pâlpâie și moare în interiorul globului de sticlă, lăsând încăperea în întuneric. Cineva tușește. Domnișoara Garnier chicotește nervos. Pentru început, vă cer să vă împreunați mâinile. Vă rog să le întindeți pe masă, cu palmele desfăcute în jos. Nu vă prindeți de mâini, ci așezați-vă palmele una peste alta. Urmează ceva foarte puternic, așa că vă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acestora, o formă a forței și puterii omului alb. Poate că el era un alb pervertit, al cărui sânge fusese diluat. Totul se lega acum. Misiunea sa. Eșecul misiunii de a pune piciorul în această parte. Spermă. Femei locale care chicotesc. Voia să afle forma exactă a păcatului său și o găsi în cărțile științifice. Andrew Macfarlane, Leucoderm, cymotricus ca păr, mesocefalic după forma capului, care se cuplase cu Sarah din xantoderm, leiotrico exotic, dar jalnic de brahicefalică. Fiica lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fotografiile de pe etajere. Erau printre ele pozele mele din copilărie și te-ai mirat că în toate râdeam. Într-un târziu, te-ai culcat; în vis m-ai revăzut jucându-mă cu tine. Eram mici, pe la vreo zece ani, și chicoteam amândouă fericite. Am început să ne jucăm de-a ala, bala, portocala, pe urmă eu am luat-o la fugă, strigându-ți cât mă ținea gura: „Hai, prin de-mă!“ Te-ai luat după mine, alergând din răsputeri prin tre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
doi dansatori cu floricele împrejur, am scris cu litere mari: „Premiul I pentru cel mai bun dansator“ și i l-am trimis respectivului prin poștă. Mulți au făcut haz, dar alții, dezamăgiți, au contestat acordarea distincției partenerului desemnat. — Grozav, am chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-am mirat. — Pentru că viața este scurtă, nu avem dreptul să ne plictisim
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Sa, împăratul Hsien Feng... Întâi de toate, în genunchi, îi corectează mama manierele. Kuei Hsiang își îndreaptă neîndemânatic postura. Piciorul stâng i se agață de colțul robei, și fratele meu se prăbușește pe podea. Rong și cu mine începem să chicotim. Kuei Hsiang face plecăciuni stângace. Își ține mâinile îi împreunate sub piept de parcă se vaită de o durere de stomac. Cu ceva vreme în urmă, cam cât ar arde o lumânare, Majestatea Sa a terminat cu îmbrăcatul și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu cotul. Îmi cer scuze, însă nu mă pot controla. N-o să mai râzi când o să începi să exersezi tu însăți, crede-mă, zice patroana. E nevoie de mult efort ca să stăpânești trucul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
află aici pentru a fi onorat și cedează în momentul când împăratul Hsien Feng încearcă să facă o glumă nevinovată: — Te cheamă Tseng Tăietorul de Capete? Tseng Kuo-fan se dă cu fruntea de pământ și tremură violent. Încerc să nu chicotesc când aud clinchetul bijuteriilor lui Tseng. Împăratul e fascinat: — De ce nu-mi răspunzi la întrebare? Ar trebui să fiu pedepsit și să mor de zece mii de ori înainte de a murdări urechile Majestății Voastre cu acest nume, răspunde omul. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
portretele strămoșilor. Mă simt teribil de slabă și de singură, și aș vrea ca mama sau Rong să fi fost aici. Acest ritual nu a fost luat prea în serios în trecut, când oamenii veneau doar ca să gângurească și să chicotească în jurul unui copilaș. Însă în vremurile de acum astrologii sunt cei care dictează - monarhii manciurieni nu mai sunt siguri pe ei înșiși. Totul ține de „voința Cerului“. Dacă Tung Chih va alege floarea sau un ac de păr în loc de sigiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nota trei, a spus profesorul cu un glas din care reieșea atât de clar în evidență că dintr-o asemenea premisă nu putea să decurgă decât o asemenea consecință, încît pentru întîia oară am uitat că îl detest și am chicotit. Exprimarea spontană a unei gândiri care țâșnește pură ca un izvor mi-a plăcut totdeauna la oricine, chiar și la ticăloși. S-a întors spre mine surprins. ― Rîzi! în templul matematicii și al geometriei nu se râde chiar dacă ești un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mucoase”, se Îmbărbătă În gând soldatul. „Mai mici cu doi ani decât mine. Ia să le iau nițel mai pe de-a dreptul...” Apoi, cu glas tare: „V-au plătit?” - și arătă către ferestrele sălii de ședință. Una dintre fete chicoti: „Ne-au plătit. Niște neputincioși. I-a luat beția Înainte să ne mai poată face ceva. Au boșorogit de tineri. E a treia oară când venim aicea și, În afară de două ore de țopăit pe mese, altceva nu facem”. „Aha” - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le-am cerut parola, mi-au dat-o, Însă uitasem răspunsul. „Am zis «Doru»”, făcea Băloi, „dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Trage dracu’ de cămașa aia mai jos că ți se vede - iertare, tovarăși - toată pizda!”. Apoi omul Își trimise fiicele În odaie și așteptă curios să vadă ce zic ceilalți. „Bine”, mormăi Directorul, „las’ că vedem noi cum facem!” Foiște chicotea: „Astea da nevoi, domnule! Păcat că Iamandi n-o să mai apuce să se bucure de societatea ideală: ar trăi ca un boier și ar huzuri toată ziua pe cuptor În timp ce alții ar produce pentru el plusvaloarea de care depinde bunăstarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neașteptate, să-l însoțească pe Kanbei la picioarele muntelui, dar mai mult nu li se spusese. După ce merseseră ceva, Kuriyama abordă subiectul: — Stăpâne, comandantul postului de la poale v-a invitat astă seară? — Ce? Credeai că am fost poftiți la masă? chicoti Kanbei. Cât crezi că durează Anul Nou? Până și ceremoniile de ceai ale Seniorului Hideyoshi s-au sfârșit. — Bine, dar atunci, unde ne ducem? — La palisada de lângă râul Miki. — Palisada de la râu? Dar e un loc periculos! Sigur că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
călare pe cal, vorbindu-le pajilor din spatele său: — Unde? Toți pajii priviră, întrebători, în direcția unde arăta stăpânul lor. Într-adevăr, deasupra lemnelor aduse de ape se jucau câțiva bâtlani albi ca zăpada. Pajii, încă adolescenți, ridicară din umeri și chicotiră. Ascultându-le vorbele copilărești, Hideyoshi își îndemnă ușor calul și reveni la tabără. Era seara celei de-a treia zile din Luna a Șasea. Hideyoshi încă nu avea cum să fi aflat ce se întâmplase la Kyoto. Hideyoshi rareori lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ne-întâlnim. Cu această remarcă de despărțire, Katsuie se întoarse și porni pe coridorul îngust, spre citadela interioară. Kumohachi o luă și el pe coridor. Cu o mână proptită în șold, se întoarse spre silueta lui Katsuie, care se îndepărta. Chicotind în sinea lui, porni, în sfârșit, spre poarta castelului. Celebrarea numirii lui Samboshi ca moștenitor luă sfârșit în aceeași zi și începu un ospăț mai presus decât cel din seara trecută. În castel se deschiseseră trei săli pentru anunțarea instalării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
descurca. Ești exact omul potrivit, la locul potrivit, zâmbi el către tânăr. - Vă mulțumesc pentru încredere, preaonorabile, însă... - ...vrei să știi mai multe, nu? îi luă vorba din gură Poha. - Dacă se poate... - Și eu aș fi vrut la fel, chicoti el, dar nu se poate. Este parte din pregătirea ta, să faci față neprevăzutului. Tot ce pot să-ți spun este că vei pleca spre Terra. Rolul tău acolo îl vei afla după ce vei ajunge. - Practic, tot ce pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
spun este că vei pleca spre Terra. Rolul tău acolo îl vei afla după ce vei ajunge. - Practic, tot ce pot face este să încep să strâng informații în timpul care mi-a mai rămas. - Exact pentru asta ți-am spus destinația, chicoti pentru a doua oară preaonorabilul. Știi, eu cred că ești un tânăr deosebit. Mi-ar părea rău să ne întâlnim și a doua oară, schimbă el tonul. Ar însemna că ai dat greș în misiunea ta. Da... ar fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
spre înalturi, glăsuind obosit: --Parcă ar fi vremea să urcăm la chiliile noastre. Și mâine e o zi. --Dacă așa crede sfinția ta, așa om urma și noi. Întocmai cum ar zice sluga prea plecată a măriei sale vodă... Călugărul a chicotit ușor, în timp ce își dezmorțea mădularele. --Să mergem... visătorule! Spunând acestea, a pornit înainte, măsurând cu toiagul poteca. L-am urmat în tăcere. După felul cum călca, se vedea limpede că bătrânul este tare obosit. Fiecare pas făcut părea o nouă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
te mai caut, conașule! Să nu fii supărat pe mine păcătoasa, boierule, pentru că Cel de Sus le știe și le face pe toate.” Abia aceste cuvinte m-au trezit din uitare. Gândul care m-a pus să scormonesc în memorie chicotește ca un poznaș: „Aha! Începi să-ți amintești, <conașule>! Da’ multă vreme îți trebuie ca să vii cu picioarele pe pământ! Și acum ce mai aștepți? Fă bine și, când ajungi la poarta mănăstirii, intră întâi la bătrânul călugăr, care te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
În momentul acela, când eram atât de confuză. Dar nu voiam nici să-l rănesc. Și nu găseam cuvintele potrivite, ca Întotdeauna. ― Prefer situația de acum, am spus după un foarte lung moment de liniște. Măcar până Îmi revin... Victor chicoti. M-am uitat la el, șocată. ― Alisia, nu mă lua de prost. Tu n-ai știut niciodată să minți prea bine. Îmi pot da seama că pur și simplu nu mai vrei să fii cu mine. Era adevărat și o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o eșarfă viu colorată, arătând ca de pe revista Vogue sau ceva asemănător. ― Tu vorbești, am zis eu. ― O, făcu ea, uitându-se la cămașă. Asta e cumva...? ― Nu contează, am spus. E doar o haină frumoasă fără valoare emoțională. Maria chicoti, apoi ridica din umeri. ― Eram doar curioasă. Mergem? ― Da... ai vorbit cu mama și tata? ― Sigur, se bucură că petrecem timp Împreună. Contribuim la transformarea noastră Într-o familie mare și fericită! Mi-am dat ochii peste cap În timp ce ea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
bine. ― Mersi, dar nu avem nevoie de astea, zise Maria arătând spre meniuri. Vrem două Înghețate duble de căpșuni. ― S-a făcut, zise el zâmbind din nou. Luă meniurile și se Îndepărtă. ― O, Doamne, am spus imediat. Îl cunoști? Maria chicoti. ― Păi, tot peste el am dat când am venit cu Adi. A fost foarte amabil și am făcut cunoștință. ― Pun pariu că Adi Îl urăște, am spus gânditoare. ― De ce? Întrebă ea Încruntată. ― Pentru că e superb și te place, evident. ― Ei
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aș lăsa ție pe David, dar chiar cred că e prea mare pentru tine. Am râs. Știam și eu asta. ― Stai liniștită, am spus. E mortal, dar nu mă bag. ― Sunt mândră de tine, zise Maria ironică. ― Mersi, mamă, am chicotit eu. David se Întoarse repede la masa noastră, cu Înghețatele pe care muream să le mâncăm și care urmau să ne aducă numeroase remușcări. ― Asta e și preferata mea, zise David. Poftă bună! Rânji la Maria. Oare ea chiar nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]