1,574 matches
-
voce tare. Nici una dintre fete nu râdea, fiindcă nu era frumos s-o facă și orice fată care ar fi râs ar fi fost destul de rea. Totuși era o fată, pe care o chema Eva, care nu râdea, ci doar chicotea. Celelalte fete s-au uitat la ea și probabil că le-au spus mamelor lor când au ajuns acasă. În față, șoferul se distra foarte tare de ce ziceau băieții. Domnișoara Moore îi zâmbea. Se gândea probabil că e drăguț din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Ce-o fi? EFIMIȚA: Așa. Ce-o fi? LEONIDA: Să fie revoluție? (dă pagina) EFIMIȚA (ridică într-un tîrziu receptorul, are mare chef de glumă): Ei? RICĂ (banuitor): Jupîne?! EFIMIȚA: Ei aș! (rîde) R ICĂ: Jupîne! Eu sînt! EFIMIȚA: Parol? (chicotește) Spui drept? R ICĂ: Jupîneeee! EFIMIȚA: Ce'ești copil? (închide pufnind de rîs) LEONIDA: Cine să fi fost? EFIMIȚA (izbucnind în rîs): Galibardi, soro! Rică formează iar numărul nervos. Telefonul sună pe cu totul alt ton. EFIMIȚA (ridică, enervată): O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Leonida este pus pe o brancardă cu roți, acoperit cu cearceaf și scos din scenă. Efimița iese și ea ca reporteră și reintră singură. Stă pe scaunul ei, ia o gazetă și citește cu voce joasă, mormăită, uneori disprețuitor, alteori chicotind, ca și cum ar citi pe sărite, un ziar, mai ales paginile de publicitate mică și mare și mai ales rubricile vînzări-cupărări o parte din lista din schița "Moșii tablă de materii". Lungimea momentului și textului la latitudinea regizorului. EFIMIȚA: Bragă... baloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
călcați și o cămașă „gaucho“ curată - perfecto! Fredonez un cântec la modă, îmi admir bicepșii, îmi șterg pantofii cu o cârpă, făcându-i să lucească, iar între timp copiii frunzăresc ziarele de duminică (ochii lor au exact culoarea ochilor mei), chicotesc pe covorul din camera de zi, iar soția mea, doamna Alexander Portnoy, pune masa în sufragerie - îi avem invitați la prânz pe mama și pe tata, trebuie să sosească din clipă-n clipă, ca în fiecare duminică. Iată un posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Femeile alea grăbite, curioase totodată, Geta lălăind c-or fi cozi mari, dragă? și privirea dilatându-se, dragă, uite câtă lume pe stradă, mai ceva ca la Revoluție, la care Roșioara scandalizată, atinsă parcă unde-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că ne-a mâncat capu’ Revoluția asta și nu se mai liniștește dracului lumea asta odată! A-nnebunit lumea, și Elenuța aprobând-o și hlizindu-se spre frate-său: chiar c-a înnebunit. Lui Rafael i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
glasuri amestecate și vai de pula noastră, Nemuritorule, vino repede, te așteptăm cu fripturile pe masă, și alt glas pițigăiat, de fetișcană: — Vino, Nemuritorule, să te punem la treabă, că lui Zizi i-a murit. — I-a murit la intrare, chicotiră alte glasuri. Alo-alo, ne auzi? Nemuritoruleeee... Băi, mortăciune! reveni vocea lui Zizi, rățoindu-se aproape îngrijorată. Răspunde! Ce-ai pățit de nu răspunzi? Zi o vorbă. Hai, dă un semn, trăiască mă-ta de băiat deștept. Te-am făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vesel: "L'amour est enfant de Bohème/ il n'a jamais, jamais connu de loi..."9. Șoferul îl verifică prin oglindă, cu sprânceana ușor ridicată a nedumerire, dar el nu-i dă atenție, cu gândurile la fata care-l așteaptă. Chicotește amuzat, amintindu-și de prima lor întâlnire. Oare cât timp trecuse de atunci? Numai 4 ani? Din care 2 petrecuți pe front. La fel de bine puteau fi și 100.... Povestea lor începuse la școala de echitație "Pegas", una dintre locațiile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din lesă și m-a mușcat cu putere de șoldul stâng, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu știu dacă a observat careva în afară de mine arbitrarul din decizia șefului (revin la tema asta fiindcă m-a surprins). Mă rog, tot colectivul se schimbase, prieteșugul plutea în aer. Șase bărbați cu mâneci suflecate și o secretară în taior chicoteau în așteptarea băiatului cu bunătăți, și se uitau din când în când, calzi, zâmbitori, către biroul șefului, unde acesta continua să vorbească la telefon de mai bine de zece minute - i-ai luat și lui ceva, întreba neliniștit Cornel - eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și nu se întâmpla nimic. Le spuneam să aducă întâi cretă, pe urmă, dacă tot erau acolo, să ude buretele și să se întoarcă. Folclorul copiilor începuse deja să lucreze, se înfiorau când ieșeau pe ușă, iar clasa nu mai chicotea în ore. Pe mine mă priveau ca pe un căpcăun. Se apropia vacanța, încă nu se întâmplase nimic concret. Doar o dată alunecase Paulică și intrase în clasă masându-și cotul. Presa a venit enervată, și-a luat catrafusele camuflate pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doua oară. Azi doamna director a spus că în bucătărie curățenia lasă de dorit. Am ridicat mâna și am rugat-o să mă lase pe mine să fac curat. Toată lumea s-a uitat chiorâș, iar Magda, care pregătește hamburgerii, a chicotit. I-a deranjat faptul că spusesem - Doamnă director, dați-mi mie voie să fac curat de azi înainte, și doamna director a zâmbit încurcată, explicând că nu-i place să i se spună doamnă director, căci, la urma urmelor, directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prin casă - era o prezență incertă, nehotărâtă în privința propriei existențe, care ieșise de nicăieri și care trebuia să se manifeste într-un fel sau altul. Căută un motiv și găsi mai multe: pe canapea, Ioana, hlizindu-se în somn și chicotind cu horcăieli. Pe jos, o formă uriașă și un braț cărnos care zvâcnea împrăștiind un miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unu, lipită de perete, am ghicit umbra unei făpturi. - Bună seara, domnule Vieru. N-aveți un chibrit? N-aveam. Era o vecină, brunetă, de vreo treizeci și cinci de ani. - Am o brichetă, i-am zis. Am aprins-o și femeia a chicotit scurt. Avea părul lung, nepieptănat, buzele făcute. Se lipi de mine. Auzisem ceva ceva despre infidelitatea ei față de soț, care era mai mult pe drumuri din cauza deplasărilor de serviciu, dar nu credeam că ar fi îndrăznit să se dea la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Negustorul, cu frunte îngustă și privirea încrezută, ridică în zare sticla murdară în care se clătina gros un lichid tulbure, plin de coji de la semințele de cânepă. în mătăsuri țipătoare, două fete cu capul gol și obraji frecați cu roșu chicoteau, ținându-se cu mâinile de o năframă și făcându-și loc prin mulțimea nădușită. Cu capul gol și alb de puf, un țigan cumpărase purcica cea tărcată și i-o dase țigănușului de lângă el, care țipa de bucurie. Cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dreg. „Ia-n fă-l, tu, mai bun, babă !” I-am tăiat poalele ș-am făcut scurteica de-o poartă acu el. Ardă-l focu’, lasă, mi-am scos pentru doi ani de cipici. Ce-i trebuie atâta buleandră ? Aglaia chicoti ca o fată. Iute ca o șopârlă, pășea mărunțel înainte ; din când în când se oprea, s-o ajungă și celelalte. Așa hălăduia la toate hramurile și o lume o știa că nu prea era întreagă la minte. Fura. Mințea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să vă priască tuturor și să vă ajute să descoperiți cât mai multe lucruri noi ! Și în orice caz, un lucru vă promit : după aceste zece zile nu veți mai fi aceiași oameni care sunteți acum. Asta e puțin scary, chicoti Billy pe înfundate. Eu cu cât aflu mai multe de mine, cu atât mă îngrozesc mai mult ! martine îi aruncă o privire severă și duse degetul la buze. Aveți aici o mână de bărbați de nădejde, spuse primarul arătând spre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fără să observăm o umbră Întunecată În colț. Înăuntru, bazinul e de un turcoaz aprins, Învolburat. Halatele de mătase cad la pământ. Două păsări flamingo, una cu ten palid, cealaltă cu ten măsliniu deschis, Încearcă fiecare apa cu vârful piciorului, chicotind. ― E prea fierbinte. ― Așa trebuie să fie. ― Tu prima. ― Nu, tu. ― Bine. Și apoi: Înăuntru. Amândouă. Mirosul de santal și de eucalipt. Mirosul de săpun. Părul Clementinei lipit de cap. Piciorul apărându-i din când În când deasupra apei, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ureche: ― Simte-te bine. Țipă ca o maimuță și mă trage Înapoi, pe o poliță din bazin. Cad Între picioarele ei, cad pe ea, ne scufundăm... și apoi facem piruete, răsucindu-ne În apă, eu deasupra, apoi ea, apoi eu, chicotind și țipând ca păsările. Aburul ne Învăluie, ne acoperă, lumina scânteiază pe apa agitată; și ne răsucim În continuare, așa Încât la un moment dat nu mai știu care mâini, care picioare sunt ale mele. Nu ne sărutăm. Jocul e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la tine cu urechea. ― A, e foarte bine. Da, așa. E foarte bine. Fără să-mi dea drumul la mână, s-a apropiat de mine și i-am auzit - simțit - foarte fin respirația fierbinte În ureche. ― Bună, Tiresias, spuse ea, chicotind. Sunt eu, Antigona. Veni ziua spectacolului („premiera“ Îi spuneam noi, deși nu aveau să mai fie alte reprezentații). În niște „cabine“ improvizate În spatele scenei, noi, actorii principali, stăteam pe scaune pliante. Restul elevilor de clasa a opta erau deja pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cap. ― N-am priceput niciodată ce-i cu voi, tinerii, și cu părul ăsta lung. Aproape că mi-ați distrus afacerea. Îmi vin mai mult pensionari. Ăia care vin la mine să se tundă nu prea au ce să tundă. Chicoti scurt. ― Bun, deci acum se poartă părul un pic mai scurt. Mă gândesc, bun, poate că acum o să-mi meargă și mie mai bine. Nici gând. Acum toată lumea vrea unisex. Vor să-i spăl pe cap. Se aplecă spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ele, Înconjurat de ele, sentimentele lui erau aceleași ca pe vremea când fusese fată: era În egală măsură fascinat și Îngrozit. Penisurile nu mă impresionaseră niciodată prea tare. Eu și prietenele mele ne distram pe seama lor. Ne ascundeam interesul vinovat chicotind sau prefăcându-ne dezgustate. Ca orice școlăriță În vizită la muzeu, roșisem printre statuile antice romane. Aruncasem priviri furișe când profesorii erau cu spatele. E prima noastră lecție de artă din copilărie, așa-i? Nudurile sunt Îmbrăcate. Sunt Îmbrăcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Dă-mi drumu’, monstru Împuțit! Celălalt Îmi trăgea șuturi În cap. A făcut-o de trei sau patru ori și apoi mi-am pierdut cunoștința. Când mi-am revenit, era liniște. Mi s-a părut că plecaseră. Apoi cineva a chicotit. ― Pune lumina pe ea, spuse o voce. Cele două fascicule galbene, gemene, scânteietoare, intersectate, m-au inundat. ― Târăște-te Înapoi În gaura din care-ai ieșit, monstrule. Și m-au lăsat acolo. Era Încă Întuneric când am găsit fântâna publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ținut loc de casă cât am stat acolo, pregătindu-mă pentru Întoarcerea În lume. Viața mea din acele luni a fost la fel de Împărțită cum Îmi era și trupul. Nopțile ni le petreceam la Clubul 69, așteptând pe lângă bazin, plictisiți, drogați, chicotind, nefericiți. Dar te obișnuiai și cu asta. Învățai să iei hapurile potrivite și să-ți scoți grijile din minte. În timpul zilei Zora și cu mine eram tot timpul treji. Ea scrisese deja o sută optsprezece pagini din carte. Erau bătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trei corpuri și gâturi de lebădă fără capete, și mă apuc să scriu, oblic, începînd din colțul din stînga-sus până în cel dreapta-jos, trecând și peste spațiul rezervat adresei. Am procedat la fel și cu celelalte, asudând, scoțând limba, hlizindu-mă, chicotind, sorbind din cafea, înjurînd dumnezei tnami, dar nerupând și neștergând. Ah, și trăgîndu-mă de lobul urechii. Eco (iacă) rezultatele: 1. Un nume, un concept (definiție), un corpus de texte - iată ce pretinde, minimal, orice teorie a unui curent literar. Și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
televizor, că mergeau pe stradă. În acest oraș a avut loc cea mai mare mișcare Împotriva războiului din istorie. Cum poate un senator să nu remarce acest lucru? Oaspeții urmăreau schimbul de replici ca pe un meci de tenis. Câțiva chicoteau. Roger Îi aruncă lui Kitty o privire care părea să spună: „Uite ce-ai făcut!“. — Ei bine, era o chestiune de viață și de moarte, iar În chestiunile de viață și de moarte senatorii trebuie să... Dan se opri, bâlbâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]