6,287 matches
-
limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și catifelate ale liniștii și Încrederii În linia orizontului care flutura În fiecare dimineață un steag al biruinței... Duc viața lui Proust, trăind din amintiri. Am fost la un pas de nefericitul destin al lui Holderlin și am trecut prin chinurile singurătății lui Van Gogh (descrisă de Octavian Paler, În „Scrisori imaginare”). Văzând cum cerul vieții se Întunecă tot mai mult, iar corbii se apropie primejdios de câmpia Încă Înverzită a sufletului meu, am hotărât să sfidez destinul și să cultiv
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din chipul domnului...) să mă treacă În rândul „sfinților” , din prima! Trebuia să mai repet rugăciunile și să le știu la perfecție, fără cea mai mică bâlbâială. Altfel... schimba foia! Doamne! Cât de bine știa cum să pună În aplicare „chinurile iadului”. Eu le am simțit aievea. Îmi repetam În gând că nu pot dura la infinit. În sfârșit, a venit și ziua mult așteptată și am primit „avizul” și biletul pentru drumul spre „rai”. Nu credeam, nici măcar nu bănuiam că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
distinctă deținută, Înnăscută, se va dărui cu totul, se va arunca, pur și simplu, În focul purificator, foc din care va rezulta opera desăvârșită. Am Încercat să cuprind Într-un poem câteva gânduri privind această nobilă trudă: Mă zvârcolesc În chinuri ... / sfârșește trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea pădurii / crescută
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tata murea În ajun de Crăciun, răpus de un cancer de prostată. Eu mă aflam la București, operată de câteva zile, În urma unui diagnostic asemănător. Șansa, sau neșansa mea a fost că am făcut un consult de rutină, și, așa ... chinul meu existențial s-a prelungit mult peste așteptări. Dacă o Întâmplare neexplicată de mine nu m-ar fi condus către un medic specialist, astăzi , eu, Ariana Bronte, n-aș fi scris aceste rânduri, n-aș fi ascultat muzica sferelor albastre
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așa timp? - Irină, tu știi că mama mea are atâta timp, de când se chinuie grozav și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-a mărturisit că suferă pentru tot răul pe care l-a făcut unor oameni. Mi-a spus cui și ce rău a făcut și mă trimite la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe toate în voia Domnului. Dimineața, veni din nou Natalia la mama, a treia oară. De data aceasta îi zise: - A zis mama, că nu va putea muri până nu o vei ierta tu, Irină. Iart-o și dezleag-o de acest chin groaznic, că, tot una, la rai nu se mai duce, zise ea. - Dumnezeu s-o ierte, zise mama, eu mă voi chinui în lumea asta, ea se va chinui în veci. Când ajunse Natalia acasă, mamă-sa era moartă. Probabil
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înaltul cerului, mă gândesc cât de lipsită de sens este viața, cât de zadarnică, atâta zbatere când natura, aici, lângă noi, ne face părtașă la toate bucuriile. Lângă geacaranda mov, câțiva lămâi se rup sub greutatea fructelor. Îmi aduc aminte chinul de acasă, de alergătura și de sărăcia de acolo, nu vreau să las amintirile să mă copleșească, mă uit la această vegetație copleșitoare, la copacii de eucalipt, și deodată tulpinile acestora se colorează în roz, cerul se întunecă, soarele dispare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mama a presimțit excepția de regulă și a stat tot timpul cu mine, supraveghindumă, iar cei de acasă plăteau pomelnice, se rugau și băteau mătănii la biserică pentru vindecarea mea. Domnu-a dat de m-am făcut bine, dar acumulasem multe chinuri și amărăciuni, fiind la un regim alimentar sever, cu abacul și alfabetul rămase în sponci. Totuși ambiția și meditațiile unchiului avocat Filaret, la aritmetică, și ale mătușii Jeni, la citire, au compensat întreruperea de două luni și ceva, recuperând totul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În aparență, aș spune chiar puțin cam mândru, dar, În esență, mă Întindeam și mă zvârcoleam ca musca prinsă-n plasa paingului nemilos. Lui Teofil, colegul de bancă și confesorul meu de taină, Îi vorbisem despre amorul meu secret, despre chinul și neputința mea, despre zbaterea mea continuă, iar el, ca un bun prieten ce-mi era, mă Înțelegea pe deplin, sfătuindu-mă să cred În ceea ce-mi doream, să mă rog, să sper. Cu fiecare zi care trecea, nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai mult. Nu mai puteam. Chinul meu devenea interminabil. În fiecare clipă credeam că voi ceda. Că voi sfârși În ghearele și În colții lor ascuțiți. Că voi fi sfâșiat. Apoi, În mod neașteptat, se Întâmpla ceva uimitor. Ajungeam În vârf, sus de tot. Iar lumea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
deja în travaliu, pe o targă cu rotile și se îndreptară spre sala de nașteri. Timp de mai multe ore, până la venirea pe lume a noului născut, cele două asistente se îngrijiră de femeia care trecea prin cele mai cumplite chinuri; îi ștergeau pe rând fața și fruntea năpădită de o transpirație bogată, încercând cu vorbe îndulcite s-o încurajeze și spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți scăpa. În acest timp, cele două colege nu avură răgazul necesar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
săptămâni și în casa lor trebuia să sosească cel așteptat. Cum mariajul lor se deteriorase așa de mult, se gândea că din partea lui Victor va avea puțin sprijin în creșterea copilului. Acest lucru o făcea să aibă coșmaruri, nopți de chin, o viață lipsită de lumină. Orizonturile sale se încețoșau fără încetare. Văzându-se în situația de a nu putea ieși din impas, apelă în disperare de cauză la un subterfugiu: îi scrise Inei, nu mamei sale care din prima clipă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu se poate sluji de picioare. Stă toată ziua într un cărucior cu rotile. În afara infirmității cu care a venit pe lume, fiind un copil fragil, e mereu bolnav. Aproape săptămânal, merg cu el la control unde este supus unor chinuri incredibile, la un efort greu de suportat de către un copil, un așa-zis program de recuperare. Mi-e nespus de milă de el, dar o fac în speranța că îl voi aduce cât de cât pe calea normalității. Doctorii nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de chinuri, de zbucium și de chibzuință însă, gândind că fiece clipă poate fi ultima, se hotărî să o cheme pe Ina și, cu toate riscurile și umilințele la care ar fi fost supusă, să-i expună situația reală, așa cum de fapt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ochii ei obosiți se închiseră încet, ca și cum văzuseră un lucru supranatural pe care nimeni nu putea să-l contemple. Ca și cum văzuseră moartea. Pleoapele I se lăsară în jos; eu eram asemenea unui înecat care se ridică la suprafața apei, după chinurile agoniei. Începui să tremur; tremuram de febră; îmi ștergeam cu mâneca sudoarea care îmi inundase fruntea. Trăsăturile Sale păstrau același calm și aceeași imobilitate, doar că păreau mai bolnăvicioase și mai slăbite. Era tot întinsă, rozându-și unghia de la degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
viitorul, aproapele și departele făceau una cu viața mea emotivă. În astfel de împrejurări, fiecare individ își caută refugiul într-un obicei puternic înrădăcinat, într-o manie: alcoolicul bea, scriitorul scrie, sculptorul sculptează, pe scurt, orice persoană, ca să pună capăt chinurilor sale și să-și descarce sufletul și complexele, recurge la mobilul cel mai puternic al vieții sale; și în asemenea ocazii se poate întâmpla ca un artist adevărat să dea viață unei capodopere. Dar eu, eu care n-aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care-l purta în ea? Îl adusese pe lume? Nu știu. În această cameră care se făcea din ce în ce mai strâmtă și mai întunecată ca mormântul îmi petreceam timpul așteptându-mi femeia, dar ea nu venea niciodată. Să fi fost ea cauza chinului meu? Nu glumesc. Erau trei ani, nu: doi ani și patru luni - dar ce sunt anii și lunile? Asta n-are sens pentru mine; pentru cine e închis de viu într-un mormânt, timpul nu are valoare - doi ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai ușor supușii - proiecție în ceruri a unei stări de lucruri terestre. Simțeam atunci ce lucruri fragile și puerile sunt, în fața morții, religia, credința, convingerile; atâtea nimicuri la discreția celor fericiți și sănătoși. Față de teribila realitate a morții și a chinurilor pe care le traversam, ceea ce mă învățaseră despre răsplata rezervată sufletului pe lumea cealaltă și despre ziua Judecății de Apoi îmi apărea ca o amăgire insipidă. Rugăciunile pe care le învățasem erau ineficace în fața fricii de a muri. Nu, teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
întrepătrundeau. Am simțit că totul e gol și provizoriu. Cerul, negru ca smoala, semăna cu un vechi ciador străpuns de nenumărate stele strălucitoare. Se auzi cântecul muezinului. Chemarea necuviincioasă care te făcea să te gândești la țipătul unei femei în chinurile facerii - poate târfa era gata să nască. Geamătul unui câine se amesteca în sunetele chemării la rugăciunea de dimineață. Dacă este adevărat ca fiecare are steaua lui în cer, mi-a trecut prin minte, a mea trebuie să fie îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Nicoleta Voica, vedetă. Și-atunci? Cei ce se zbat să devină vedete, ca și cei care Îi decretează astfel, peste noapte, ar trebui să simtă fiorul amar al ratării și al ...anonimizării de esență. Dar Dumnezeu i-a ferit de chinul autoestimării ; În mintea lor , să zicem, Nicoleta Luciu Îi e superioară Luciei Sturdza Bulandra, deoarece ultima nu apare la tv și prin reviste. SÎc! Văd vînzătoare de la alimentară mergînd la chioșcul de ziare și Împrumutînd gazete ; mă enervează la culme
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spectatorilor, ori a superficialității practicienilor care-l jucau. După fiecare pre mieră jura să nu mai scrie teatru, dar după o perioadă, În curajat de faptul că spectacolele cu piesele lui Începeau să aibă ecou, revenea la scrisul destinat scenei. Chinului fizic la care-l supunea incurabila maladie, supliciului provocat de bolnavii pe care trebuia să-i Îngrijească aproape fără bani, chinului de-a trebui să cîștige banii necesari Întregii fa milii, chinului de-a nu putea iubi așa și atît
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
perioadă, În curajat de faptul că spectacolele cu piesele lui Începeau să aibă ecou, revenea la scrisul destinat scenei. Chinului fizic la care-l supunea incurabila maladie, supliciului provocat de bolnavii pe care trebuia să-i Îngrijească aproape fără bani, chinului de-a trebui să cîștige banii necesari Întregii fa milii, chinului de-a nu putea iubi așa și atît cum Își dorea, li se adăuga, În ultimii ani de viață, chinul de-a nu fi Înțeles ca dramaturg. E dificil
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să aibă ecou, revenea la scrisul destinat scenei. Chinului fizic la care-l supunea incurabila maladie, supliciului provocat de bolnavii pe care trebuia să-i Îngrijească aproape fără bani, chinului de-a trebui să cîștige banii necesari Întregii fa milii, chinului de-a nu putea iubi așa și atît cum Își dorea, li se adăuga, În ultimii ani de viață, chinul de-a nu fi Înțeles ca dramaturg. E dificil de alcătuit un top al intensității suferinței, la Cehov! Oricum, este
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]