7,296 matches
-
vii, adânci Și încă nu îmi dau seama dacă toate acestea își găsesc vreun rost. Constatări... Flăcări pe apă, suflările de gheață Oameni lezați de vorbe fără intensitate Hazardul agoniei celor ce nu stau in față Plăcerea voastră de a chinui cu bestialitate Strângerea de bunuri ce conferă dependență Opinii trăite fără vreun strop de sinceritate Candoarea ce lasă o persoană atât de blazată Cei înfometați îndură cu seninătate Mereu pregătiți pentru a arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
care textele se impregnează pînă la saturație, sînt simple strategii de poet care se simte dator să întindă capcane cititorului naiv și să diversifice planurile de lectură. În esență, Alexandru Chira este un constructor atipic, posedat de mirajele sale lăuntrice, chinuit de iminența ciocnirii cu realitatea de fiecare zi, care folosește frecvent silogismul, de cele mai multe ori doar pentru a ieși din transă. Adică din captivitatea propriilor lui fantasme. n N.B. În nr. 46 al României literare, una dintre ilustrațiile articolului meu
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
ca să-ți strecoare în suflet ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de oțel ale propriei tale rațiuni, te va chinui întotdeauna. E tocmai, presimțirea ori amintirea de care vorbește Platon, a unei lumi superioare, ideale, căreia i-ai aparținut o dată și-i vei aparține când te vei elibera de mecanismul vieții - Ethos!". Sar la epilog, pentru-al cărui titlu, de
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
partea de prelucrare, totuși, dacă procesul ei e foarte greu, înseamnă că poemul care rezultă este o făcătură, un monstru și, vorba lui Caragiale, îl arunc în topitoare. Îl distrug. Am avut și situații în care un poem m-a chinuit, în sensul că nu ieșea ce trebuie și că era așa, inform, adică nu-și căpăta ritmul interior și structura. Și-am zis: Gata! Asta-i tot. D.P.: Nu te deprimă, nu te descurajează un poem care nu-ți iese
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
e un dar, însă nu, niciodată n-am zis că o să mă opresc sau că am să încetez, că n-am să mai scriu. Nu, nu. Păi, ce sens mai poate să aibă viața? Scrisul îmi face plăcere, mă și chinuie, mă și enervează, mă și torturează, sunt grea de ceea ce trebuie să fac, mă apasă, cum tot spuneai tu despre romanul tău, mă apasă, sunt mort până nu scap de el și, după aceea, sunt mort că am scăpat de
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
una de interior. În apartamentul mizerabil al lui Pepino, care li se deschide numai dacă aruncă înăuntru, pe geam, cu bulgări de pământ, cei trei fugari sunt întâmpinați de surdomuta Steluța, nevastă disponibilă și mamă aprigă a unui copilaș jegos, chinuit de țigănușii de pe scară. Foamea, frica și instinctul sexual, plus cel matern, gătitul și îndestularea stomacului, avansurile "părințelului" și complicitatea amoroasă a gazdei, spectacol live reflectat și de ochii holbați ai privitorilor, cu comentarii de nereprodus - totul se amestecă în
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
expresii "de apel" (engl. trust me, rom. crede-mă, credeți-mă), care contribuie la înțelegerea corectă a valorii sale pragmatice: "îți cumperi un sistem Apple (nu vrei să știi cât costă, crede-mă)" (forum.softpedia.com); "de 3 luni mă chinui și credeți-mă, nu vreți să știți ce dezamăgit sunt" (volkswagen-club.ro). Nu m-aș întrista deloc dacă formula ar începe să piardă teren. Sper că nu vreți să știți de ce.
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
minut... - V-ați retras din lumea literară însă, mult timp, v-ați aflat în fruntea unor prestigioase instituții de cultură; regretați sau nu preocuparea pentru acestea, în detrimentul scrisului? - Nu regret nimic. Dacă nu le-aș fi creat, m-ar fi chinuit regretul că, știind cum se construiesc asemenea instituții, nu am pus umărul. Făcusem parte, încă din 1987, dintr-o grupare europeană de scriitori, cu sediul în Amsterdam, căreia Günter Grass i-a dat numele de "Gulliver" și, cum de altfel
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
știe ce-o mai fi - politeism curat, lăsat moștenire, oho, de păgânitate!... ( Nu pun la socoteală cum să se nască Fiul, dintr-o Fecioară !...) Dar creștinii aceștia sunt cam poieți... Mistici. Naivi. Copilăroși. Doi, cum să sufere El, să fie chinuit, răstignit, ca un om, și de ce, - ca să-i mântuie pe alții? - pe care chiar El, Dumnezeu, i-a făcut, - și-atunci Dumnezeu la ce să se mai amestece în treabă!?... Pe urmă, de ce ne bat capul mereu creștinii, cu iubirea
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
cu toate. Dar, ca să dau o anumită formă răspunsului, o să pornesc de la începutul "mecanizării" scrisului meu, care se situează, bineînțeles, în primii ani ai "Echinox"-ului. În sediul redacției, noi aveam o mașină de scris veche, pe care toată lumea o chinuia, pentru că toți învățau să bată în același moment, și asta, după metoda binecunoscută, cu două degete. Cred că, între timp, eu am reușit să mai folosesc la fiecare mînă încă alte două-trei degete, nu mai mult, pentru că niciodată n-am
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
uriașă statuie pierdută, sau mici busturi imperiale din argint, lipsite de luciul gratuit al suvenirurilor ordinare, sînt peste tot prin oraș. Și turiștii se bucură de ele, mai cu seamă de degetele fără sanda ale împăratului din antichitatea tîrzie, destul de chinuite de mulțimea celor care le folosesc ca loc de odihnă sau de poză. La asta e bună istoria... De care, spuneam, Trierul nu duce lipsă. Porta Nigra, o impresionantă citadelă crenelată asortată lîngă un cîmp cu flori miniatural - la Trier
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
le-am numărat niciodată în sensul matematic al cuvîntului. Dar în ritmul de cîteva piese scurte și una lungă pe an, trebuie să se fi adunat ceva. D.P.: Le-ai scris ușor? }i le amintești pe cele care te-au chinuit? M.V.: Pe unele nu le-am considerat reușite și au rămas în sertarul meu plin de încercări, de crochiuri literare, de fișe, de materii prime pentru alte exerciții în cîmpul ficțiunii. La unele piese am lucrat mult timp, le-am
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
de răz-bu-nare, aceeași obsesie a virilității, același sentiment compensator de superioritate, fuziunea distrugerii și a autodistrugerii, și dorința compulsivă de a ajunge, prin escaladarea terorii, stăpîn peste viața celorlalți și peste propria moarte." (p. 75) Conștiința unui asemenea perdant e chinuită de o frustrare cu neputință de alinat. El suferă din cauza unui rău pe care presimte că nu-l poate înlătura, și anume din cauza certitudinii că, în comparație cu Occidentul, handicapul țărilor arabe este insurmontabil. Conștiința acestui handicap cu neputință de recuperat este
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
Nu cred, pur și simplu, că marilor vinovați, sceleraților, criminalilor, li se rezervă chinuri fizice - nici la foc deschis, nici la peste patru mii de metri sub Polul Nord, lângă drapelul rus, sub ghețari. Grele pedepse personalizate celor ce și-au chinuit, ucis, batjocorit, exploatat semenii, pedepse morale, însă... Când ar fi vorba de mine, Infernul ar putea fi o călătorie cu troleibuzul, pe timp de caniculă, la înghesuială, în picioare, călătorie stopată de un șir infinit de vehicule staționate în față
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
înconjurător, de calculele geo-strategice prin care tradiția locală este amputată ori distorsionată, după caz, artistul caută, cu o rece disperare, "ceva prin care să pătrundă miracolul". "La tine totul e tristețe și suferință/ ești irespirabil", îi spune un bătrân poet chinuit de insomnii, iar prietenul monegasc îi pune, într-o scrisoare, cam același diagnostic: "ți-ai făcut din angoasă și durere/ un cifru de existență ("nenoroc de existență"/ cum subliniezi cu aldine)/ iar singurătatea ta orgolioasă e ca/ un deșert unde
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
vibrația lui artistică cu acuitatea nefiresc de mare cu care simțea și înregistra lumea, atunci nu vom putea intui regimul de lucru al minții filozofului din Lancrăm. Cine are o natură ca cea a lui Blaga nu trebuie să se chinuie ca să simtă poetic sau ca să gîndească filozofic. Stările vin de la sine în virtutea unui temperament care aproape că face el totul în locul celui care îl posedă, singura condiție pe care trebuie s-o îndeplinești fiind aceea de a fi un atent
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
-și face mai originală creația actoricească. Despre frumusețea lui fizică, despre luminile ochilor săi albaștri peste care se zbăteau, ca aripile de corb, genele negre. Amintirile mele legate de Emil Botta vin din ultimii săi doi ani de viață. Ani chinuiți de o boală cardiacă severă ce-i înghițea, treptat, viața. Nu arăta nimănui chipul bolii sale. Nu se plîngea. Semnul că ceva se petrecea era pentru mine graba cu care începuse să-și facă ordine în manuscrise și scrisori. Mai
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
imposibil să mai aflu acum dacă cel care legase cursul litografiat făcuse un gest extravagant sau pur și simplu citise greșit titlul. Acum vreo 25 de ani, însă, în liniștea din bibliotecă, am început să râd. Și cu cât mă chinuiam să mă abțin, cu atât râsul ieșea din mine mai violent, tiranic, imposibil de stăpânit. Între timp, râsul acesta, ca un sunet fundamental, a devenit unul interior, îngropat sub gravitatea zilelor." Oare câți scriitori ar fi lăsat o asemenea poveste
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
produs după plecare! Am continuat și în anul IV, tot pe caietele acelea miraculoase, albăstrii, pînă ce, drastic, m-am întrerupt din cauza unui tbc pulmonar, depistat în luna mai, 1959. Tocmai îmi ieșise ca lumea o poezie la care mă chinuisem mult: Moartea adolescentului. Fapt este că m-am speriat... După ce am întrerupt vreo doi ani Medicina, poezia mi se părea letală! Nu mai aveam curajul să o reiau, bănuiam că aduce moartea... Dovada? Moartea adolescentului! De abia după ce am terminat
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
îndărăt) sau Iov. Probabil că cel mai însemnat reproș care i se poate aduce lui Liviu Cangeopol este melodrama îngroșata nepermis de mult. În momentul în care cititorul nu are de ales decât să verse o lacrima pentru bietele personaje chinuite de o soartă pe care nu o înțeleg, avem de-a face cu o carenta narativa gravă. Lipsa alternativei de lectură și apăsarea insistența a pedalei lacrimogene sunt defecte care nu pot fi trecute cu vederea. Tot la capitolul de
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
spuse Marinel. Ba o păpușă ! spuse Ana. Tatăl copiilor era plecat de mult timp, la muncă pe meleaguri îndepărtate. Era un om tare bun și își iubea mult copiii. Mereu îi ocrotea și le vorbea frumos. Dorul de copii îl chinuia și pe el, dar n-avea încotro. Trebuia muncească pentru ca ei să aibă pe masă o bucată de pâine. Mama se apropie încet și începu să le citească scrisoarea: Dragă Moș Crăciun, Noi știm că tu ești tare bun și
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
că România, fiind până în 1989 un stat excesiv de autoritar, a privat autoritățile locale de dreptul legitim de a avea un cuvânt important în căutarea și luarea unor decizii, uneori vitale, dictate de interesul local. Îmi amintesc că prin 1992 ne chinuiam să înțelegem principiul subsidiarității, adoptat de Uniunea Europeană la Lisabona, principiu pe care guvernanții României nu l-au înțeles niciodată și nici nu s-au străduit să-l înțeleagă. O explicație vulgară a acestui principiu este ca "decizia privind o comunitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
este pentru tine această neputință lucidă, aspră. Așteaptă - vei aștepta până la înviere. Plânge-te până la scârbă de tine însuți, gândul genial pe care nu îl vei scrie te va salva, fiindcă ți-ai imaginat că ai deja ceea ce alții se chinuie din răsputeri să obțină în viață - și obțin. Stai și suferă și din când în când spune-ți că ești om, fiindcă nimeni nu este mai om decât atunci când își spune că e doar om: în formula asta stă închis
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ar arăta la nesfârșit poveștile de iubire, crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
didactic poate dobândi valențe de artă paideică, dacă este practicat de oameni cu chemare și har pentru acest domeniu al activității umane, dacă munca lor este înnobilată de dăruire totală și profesionalism. Chin Când muzele sunt în vacanță creatorul se chinuiește în zadar. Muze Muzele nu slujesc creatorii fără har. Inspirație Inspirația trebuie curtată și cucerită ca o femeie frumoasă dar năzuroasă. Creatori Marii creatori de opere artistice sau științifice au fost înzestrați cu inspirație divină și cu voință puternică. Idei
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]