1,204 matches
-
în revigorarea limbii. Oficial, limba bielorusă se scrie cu caractere chirilice, dar anterior a fost folosit și alfabetul latin, care continuă să fie folosit de unii vorbitori. Alfabetul arab a fost și el folosit, mai cu seamă de tătari. Alfabetul chirilic, adaptat limbii bieloruse este după cum urmează: La acesta se adaugă litera Ґґ, folosită pentru a nota sunetul dar adoptarea ei încă nu este oficială. Litera Гг notează în limba bielorusă sunetul (un "h" pronunțat în glotă). Litera Ўў (Уу scurt
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
Bb Cc Ćć Čč Dd (Dzdz Dźdź Dždž) Ee Ff Gg Hh Chch Ii Jj Kk Ll Łł Mm Nn Ńń Oo Pp Rr Ss Śś Šš Tt Uu Ŭŭ Vv Yy Zz Źź Žž Transliterarea numelor proprii din alfabetul chirilic în caractere latine se face conform regulilor stabilite în 2000, dintre care cele mai importante sunt: Vocabularul bielorus se înrudește, în ordine, cu cel ucrainean, cel polonez și cel rus. Iată câteva cuvinte și expresii uzuale: Substantivele au 6 cazuri
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
în Europa occidentală, unii chiar cu Vesalius. "De Humani Corporis Fabrică" a circulat pe teritoriul românesc până la începutul secolului XX. În 1843 Nicolae Kretzulescu publică, ajutat de Carol Davila, un „"Manual de anatomie descriptiva"“, în limba română, dar cu caractere chirilice. În aceeași perioadă, în Transilvania și prin Banat se bucură de o largă circulație „"Antropologhia sau scurtă arătare despre om și însușirile sale"“, editata în 1830 la Buda, în limba română, dar tot cu litere chirilice. În 1855, Carol Davila
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
română, dar cu caractere chirilice. În aceeași perioadă, în Transilvania și prin Banat se bucură de o largă circulație „"Antropologhia sau scurtă arătare despre om și însușirile sale"“, editata în 1830 la Buda, în limba română, dar tot cu litere chirilice. În 1855, Carol Davila înființează, cu concursul domnitorului Barbu Știrbey, "„Școală de mică chirurgie“" sau "„de felceri“", de la Spitalul Oștirii. La Colțea, Carol Davila înființează prima bibliotecă medicală și un mic muzeu de anatomie. În 1869 "„Școală de mică chirurgie
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
este cel al fiului său Johann Benkner care este prezentat ca sprijinitor al scrierilor în limba română : "...mai bine a grăi cinci cuvinte cu înțeles decât 10 mie de cuvinte neînțelese în limbâ striinâ...". Textul a fost scris cu litere chirilice și se compune din trei părți: "Înțeleptului și de bun neam și cinstitului și de Dumnezeu dăruitului, dumisale Hanăș Begner din Brașov, multă sănătate de la Necșul din Câmpulung." De remarcat este faptul că forma limbii române folosite în scrisoare este
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
în observațiile sale lexicale asupra textului, că nu mai puțin de 175 din totalul de 190 de cuvinte românești folosite în text au origine latină, excluzând cuvintele repetate și substantivele proprii. Unele din formele incorecte se datorează scrierii cu litere chirilice, care are probleme cu notarea unor sunete românești ca î și ă. Textul are unele particularități fonetice (în "ceale" , diftongul "ea" nu s-a redus încă la "e;" apare forma mai veche, "pre" a prepoziției "pe" provenit din latinescul "per
Scrisoarea lui Neacșu () [Corola-website/Science/298821_a_300150]
-
Libellus Valachorum (1791, 1792), o cerere adresată împăratului romano-german Leopold al II-lea, în vederea recunoașterii națiunii române ca parte constitutivă a Marelui Principat Transilvania. O altă realizare a Școlii Ardelene a fost introducerea grafiei latine în limba română, în locul scrierii chirilice, și tipărirea primului dicționar cvadrilingv al limbii române, Lexiconul de la Buda. Deviza Școlii Ardelene a fost ""Virtus Romana Rediviva"" (prescurtat V.R.R.), care îndemna la renașterea vechilor virtuți ostășești, în lupta pentru drepturi naționale, pentru limba și credința străbună, pentru unirea
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
w și y în poziție finală de cuvânt sunt încă percepute ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă. Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în perioada ultimă, cu un alfabet de tranziție. În aceste condiții, dacă inițial se foloseau 43 de litere și alte semne grafice, alfabetul chirilic adaptat a fost redus la 33 de litere în gramatica lui Ienăchiță Văcărescu (1787), apoi
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
se leagă prin cratimă. Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în perioada ultimă, cu un alfabet de tranziție. În aceste condiții, dacă inițial se foloseau 43 de litere și alte semne grafice, alfabetul chirilic adaptat a fost redus la 33 de litere în gramatica lui Ienăchiță Văcărescu (1787), apoi la 28 de litere în gramatica lui Ion Heliade-Rădulescu (1828), pentru ca în 1835 să nu mai aibă decât 27 de litere. În urma reformei din 1953
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
relativ ușor. Pentru situațiile când transmiterea unui text trebuie făcută literă cu literă (de exemplu în comunicații telefonice) se folosește o serie de cuvinte a căror inițială este litera care trebuie transmisă, în mod similar cu Alfabetul fonetic NATO: "Alfabetul chirilic român" a fost utilizat pentru scrierea limbii române, începând de prin secolul al XIV-lea, fiind o adaptare a alfabetului chirilic clasic. Cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392. Dimitrie Cantemir
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
serie de cuvinte a căror inițială este litera care trebuie transmisă, în mod similar cu Alfabetul fonetic NATO: "Alfabetul chirilic român" a fost utilizat pentru scrierea limbii române, începând de prin secolul al XIV-lea, fiind o adaptare a alfabetului chirilic clasic. Cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392. Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, susține ideea, pertinentă de altfel, că moldovenii au scris cu litere latine, potrivit tradiției, până după Conciliul de la
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
cu Alfabetul fonetic NATO: "Alfabetul chirilic român" a fost utilizat pentru scrierea limbii române, începând de prin secolul al XIV-lea, fiind o adaptare a alfabetului chirilic clasic. Cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392. Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, susține ideea, pertinentă de altfel, că moldovenii au scris cu litere latine, potrivit tradiției, până după Conciliul de la Florența (1439). Se cunoaște faptul că mitropolitul Damian, întâistătător al Mitropoliei Moldovei, între 1437-1447
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
mitropolit Teoctist, care apoi i-a luat locul. Schimbarea de direcție s-a produs în anul 1453, după căderea Constantinopolului. Cantemir afirmă că Alexandru cel Bun ar fi poruncit arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic și slavona, ca reacție la ideea împăcării cu Biserica Romei. "„Teoctist de neam bulgar și diacon al lui Marcu din Efes, pentru a dezrădăcina din Moldova sămânța catolicismului și să ridice pentru totdeauna tinerilor putința de a citi sofismele latinilor
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
a citi sofismele latinilor, a încredințat pe Alexandru cel Bun să surghiunească din țară pe oamenii de altă credință și să scoată literele latine din toate scrierile și cărțile și să introducă în locul lor, pe cele slavone”." Scrierea cu alfabetul chirilic a fost în uz pe teritoriul României de astăzi până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În Transilvania, primele texte tipărite în limba română cu alfabet latin datează din secolul al XVIII-lea, generalizarea scrierii cu litere latine
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
XIX-lea. În Transilvania, primele texte tipărite în limba română cu alfabet latin datează din secolul al XVIII-lea, generalizarea scrierii cu litere latine făcându-se în secolul al XIX-lea. În Țara Românească și în Moldova, trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat treptat, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Nu trebuie să se facă nicio
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
cu litere latine făcându-se în secolul al XIX-lea. În Țara Românească și în Moldova, trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat treptat, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Nu trebuie să se facă nicio confuzie între "alfabetul chirilic român" și alfabetul chirilic moldovenesc, care era folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
s-a realizat treptat, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Nu trebuie să se facă nicio confuzie între "alfabetul chirilic român" și alfabetul chirilic moldovenesc, care era folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1920 și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și, în continuare, în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
pe la mijlocul secolului al XIX-lea, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Nu trebuie să se facă nicio confuzie între "alfabetul chirilic român" și alfabetul chirilic moldovenesc, care era folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1920 și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și, în continuare, în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc. Una dintre
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
român" și alfabetul chirilic moldovenesc, care era folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1920 și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și, în continuare, în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc. Una dintre primele publicații tipărite cu acest alfabet a fost Plugarul Roșu.
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
la apariția unei Wikipedii în limba moldovenească, urmare a faptului că această limbă avea în standardul ISO 639 codurile "mo" și "mol", separate de limba română. Acest proiect permitea inițial scrierea articolelor atât în alfabetul latin cât și în cel chirilic (forma moldovenească de dinainte de 1989), dar ca urmare a numărului foarte redus de articole funcționa în mare măsură ca un portal cu trimiteri spre Wikipedia în limba română. După numeroase și aprinse discuții proiectul a fost în cele din urmă
Wikipedia () [Corola-website/Science/296514_a_297843]
-
proiectul a fost în cele din urmă înghețat în anul 2006, pe baza faptului că limba moldovenească și limba română sunt identice și că nu s-au găsit vorbitori nativi ai acestei limbi care să dorească să contribuie în alfabetul chirilic. În anul 2010 Wikipedia în limba română a trecut la utilizarea semnelor diacritice corecte din limba română, mai exact virgule sub "ș" și "ț" (care până atunci apăreau în mod greșit drept sedile). Acest proces a putut fi în mare
Wikipedia () [Corola-website/Science/296514_a_297843]
-
ortografia contemporană prezintă o serie de [[Ortografie fonemică#Limba română|excepții]] de la principiul fonetic. Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la [[Conciliul de la Basel|Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în scrierea limbii române, au existat multe păreri contradictorii. [[Dimitrie Cantemir]], în [[Descriptio Moldaviae]], scrisă în 1716 în limba latină, afirma că s-a scris cu litere latine până la [[Conciliul de la Basel|Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă peste 400
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
Conciliul de la Florenta]] ([[1432]]), așadar încă peste 400 de ani după [[Marea Schismă|schisma]] de la [[1054]]. Domnitorul [[Alexandru cel Bun]], sfătuit de mitropolitul său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine, introducând, în loc, alfabetul chirilic și limba slavă, pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară. [[Mihail Kogălniceanu]], un mare istoric și cărturar român, a susținut aceeași teză, la 1838, în revista Alăuta Românească. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, învățați ca [[Timotei
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]