1,373 matches
-
că „aiștia” vor fi masa pentru a doua zi la prânz. Îl urmăream cu admirați, furat de gândul: „Uite-te la el: pe toate le știe, pe toate le rânduiește și pe toate le face...fără nici o caznă...” Seara am cinat singur. Abia ce am sfârșit de mâncat, că s au auzit pașii târșiți ai protectorului meu, pe potecuța dintre cele două chilii. În seara asta trebuie să te culci mai devreme, poate îi putea să te hodinești mai acătării, nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sub efectul acelei mobile uriașe, ce liniștit citea, aplecat deasupra mesei; la lumina unui singur bec care atîrna sus de tot, În tavan. Julius abia reușea să urmărească poveștile cu Rățoiul Donald, somn lung, profund și liniștitor... În sufragerie, o Cina cea de taină de argint pe fond negru și Încă un bec atîrnînd sus de tot, Învăluind Într-o lumină odihnitoare masa uriașă și neagră. Julius se simți Înfiorat de un frison care-l făcu să se scuture din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
petreacă niște nopți grozave cu bănetul pe care-l avea. Totuși, chiar În noaptea aceea, Întorcîndu-se la palat, se gîndi că din cauza notelor pe care le luase era În pericol să piardă anul și că o să mai rărească vizitele la cinez Nanette, fiindcă nu mai erau decît octombrie și noiembrie pînă la examenele de sfîrșit de an. „O să mă duc la vară, cînd s-o Întoarce Sonia.“ A doua zi mărturisi că el furase banii din cutia lui Celso. Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prieteni; rolele pe care le-a filmat Juan Lucas ultima dată cînd a fost la Madrid. Un film de o calitate excelentă. Comentat de Luis Martin Romero, Îl cunoști? — Criticul de corride? — Trebuie să-l cunoști; nu-l Întrece nimeni, cină e bine dispus. Pipo, vino-ncoace!... Unul din ștrengarii mei. Ce-i, tăticule? — Spune-i bună ziua domnului arhitect; dumnealui a făcut proiectele pentru casa unchiului tău Juan Lucas și acum face proiectul, face schițele pentru casa noastră. Ăsta e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sub ea în picioare și soarele de amurg răsfrânt în ele sub unghiuri diferite... Am ieșit apoi în orașul plin de animație (era în sezon, când Parisul pute a pipi și a languste), am răscolit vreo două Tati-uri, am cinat destul de de vreme la restaurantul „Le Levant“ (era surpriza prie tenilor mei, căci tocmai îmi apăruse „Levantul“), unde mi-au și făcut o poză sub marea lui firmă galbenă și, după o rătăcire fericită prin labirintul metroului, am ajuns acasă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de Savoia pe cai de bronz, în fine, faimoasele porticuri. Turiști, lume colorată și amestecată. Unde era magia ora șului dintre râuri? Seara ne-am reunit cu alți câțiva prieteni, traducătorul meu Bruno, familia Pop din Cluj etc. și am cinat la o trattoria foarte pitorească. Am ieșit apoi sub stele. „O să vedeți acum ceva ce probabil n-ați mai văzut niciodată“, ne spuse Bruno. Înaintam pe străduțe slab luminate când, brusc, dând un colț, ni s-a ivit în față
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
către poarta de la intrare. Am rămas acolo, lângă mașină, pri vind spre cerul acela luminos și magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea cu desăvârșire întunecată. Alunecau acolo sloiuri și ghețari de lumină, se sfă râmau acolo, deasupra noastră. Am cinat frugal, un pudding împărțit la repe zeală, tuturor, de o bucătăreasă năucă, și-am fost călăuziți apoi către vastele noastre apartamente. Pentru prima dată nu folosesc ironic fraza asta. Castelul era adânc și-nzorzonat ca Peleșul. Am mers pe culoare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de rîvnă dar, și pocăiește-te! 20. Iată, Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine. 21. Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
El reușește o imitație chinuită de veselie. Iată-l: monumentul ideal pentru ascensiunea orbitoare a oamenilor, experimentul trecător pe care selecția naturală l-a făcut cu conștiința. Și, peste tot, mii de rândunele și-au făcut cuib în arborii ruginiți. Cinează în orașul vecin, Alliance, la un local numit Longhorn Smokehouse. Un televizor suspendat deasupra separeului lor din colț anunță știrea. A început operațiunea „Eliberarea Irakului“. Războiul bătea la ușă de atâta timp, încât Weber nu are decât o senzație vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În urma lor, sommelier-ul scotea dopurile sticlelor zvelte și aburite, pline cu vin de Rin: ținea sticla Între genunchi, trăgea dopul care ieșea cu un pocnet vesel și Îl arunca Într-un coșuleț. La o masă, o femeie frumoasă și seducătoare cina cu un bătrîn cam trecut. La alta, un neamț voinic, În ținută de seară, capul ras, cu o față mare, de porc, și o frunte Înclinată spre gînduri nobile și singuratice, privea atent și fix, cu ochii plini de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că uitase de existența acestor instincte normale. Va fi plăcut să se destindă nițel. Cina. Gosseyn se uită la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie asemănătoare cu peștele. Așteptă ca și Yanar să fie servit de una din slujnicele mai în vârstă și schimbă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pus o mulțime de întrebări. Crede c-ar trebui să mă înscriu la cursurile de zi. I-am spus că-i imposibil. Mi-a cerut numărul de telefon de la tine de la serviciu. Thaw vorbea inexpresiv. — Bine, bine, zise domnul Thaw. Cinară în tăcere. Domnul Thaw se întoarse acasă a doua zi puțin mai devreme decît de obicei și cam fără suflu. Se așeză în fața lui Thaw, pe carpeta din fața șemineului și zise: — Mi-a telefonat azi-dimineață... Peel, secretarul, adică. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la tramvaie. Aproape toți cunoscuții își iau cîte o slujbă. Și tu ce-ai de gînd să faci? — Să pictez, dacă îmi dai voie. O să fie o expoziție cînd o să ne întoarcem și un concurs pentru un tablou cu tema Cina cea de taină. Premiul este de treizeci de lire. Cred că-l pot cîștiga. Mergea pe străzi, uitîndu-se la oamenii. Mergea cu metroul pentru că pasagerii stăteau unul cu fața la celălalt în șiruri și puteau fi studiați fără să dai impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
său, și știa că n-o va putea picta niciodată. Nimeni nu poate picta o expresie care nu are nici o șansă de a fi a lui, iar figura asta îl depășea. în cele din urmă, se hotărî să-și imagineze cina așa cum ar vedea-o Iisus din capătul mesei. De fiecare parte, discipolii neliniștiți, plini de speranță, chinuiți de îndoieli, încîntați, flămînzi și sătui în același timp își ițeau capetele și se aplecau să zărească o clipă doar fața celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mișcare sub pături. în scuar îl întîlni pe domnul Drummond, care se întorcea de la hotel, înalt, cu ochelari, cu fesul turtit și trenciul deschis peste salopetă. — Salut, Duncan. Nu pleci, nu-i așa? Aveam de gînd să vă pregătesc cina. Am niște batog aici. Arătă spre un pachet învelit în hîrtie de sub brațul lui. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. — Ei bine, e un cadou de la bucătar. Nu l-am umflat și nici nu am plătit pentru el. Ești sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei? Aceste întrebări îi reamintiră dureros lui Gosseyn faptul că nici el nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei? Aceste întrebări îi reamintiră dureros lui Gosseyn faptul că nici el nu știa, în fond mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Ai face mai bine să te întorci la locul tău de muncă ― zise cu blândețe... Avem cinci ore de pierdut. Pe cât de tăcut venise, Lyttle se strecură afară și dispăru. 24 Odată rămas singur, Gosseyn comandă să i se trimită cina în cameră. După ce îi fu adusă, trecu la organizarea programului serii. Căuta un număr de telefon și ceru: ― Dați-mi vă rog legătura video cu cea mai apropiată audiobibliotecă. Numărul este... Robotului de serviciu din bibliotecă îi explică ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că uitase de existența acestor instincte normale. Va fi plăcut să se destindă nițel. Cina. Gosseyn se uită la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu cocktail care conținea bucăți dintr-o materie asemănătoare cu peștele. Așteptă ca și Yanar să fie servit de una din slujnicele mai în vârstă și schimbă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei? Aceste întrebări îi reamintiră dureros lui Gosseyn faptul că nici el nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei? Aceste întrebări îi reamintiră dureros lui Gosseyn faptul că nici el nu știa, în fond mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Ai face mai bine să te întorci la locul tău de muncă ― zise cu blândețe... Avem cinci ore de pierdut. Pe cât de tăcut venise, Lyttle se strecură afară și dispăru. 24 Odată rămas singur, Gosseyn comandă să i se trimită cina în cameră. După ce îi fu adusă, trecu la organizarea programului serii. Căuta un număr de telefon și ceru: ― Dați-mi vă rog legătura video cu cea mai apropiată audiobibliotecă. Numărul este... Robotului de serviciu din bibliotecă îi explică ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îi vadă pe alții mâncând. „Sufletul cheamă îngerii când mănâncă“, se zicea în tradiția lui de zartosht și de-aceea, acasă, bărbiile aplecate peste aburii de abgusht nu-i păreau decât semne de bun augur. „Oamenii bântuiți de neliniște nu cinează împreună cu ceilalți“ era o altă prezicere a credințelor lui, astfel că zăngănitul furculițelor și al lingurilor era tot ce i se părea mai plăcut între îndeletnicirile unei vieți. Judecat după toate astea, n-ar fi fost decât un mâncău, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-ai venit. Atunci ea zâmbi în lună Și șopti: bine-ai venit. Și-n palat atunci s-aprinse Mii lumini sclipind ca ninse, Ea-l luă de braț și-l duse Pintre salele întinse Și la mândre mese puse. Ei cinară-n mândre musici Cu de aur vase, linguri, Beat de-amor el spune: nu zici, Scumpo, să ne lase singuri? Și lumini se sting de sine, A cântărilor suspine Dispărură rânduri - rânduri, Ei rămân cu dulce bine Și înșiră mândre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
măiastră La măicuța la fereastră, Maica să mă hâșăiască; 171 {EminescuOpVI 172} Dar ea nu m-a hâșăi Până nu i-oi povesti Cum petrec eu cu străinii. La străini - până ce cină - Eu sunt sfeșnic de lumină, Dacă gată de cinat Nu mă-ntreabă De - am mâncat, Ci mă-ntreabă ce-am lucrat. Dar eu tac, nu zic nimică, Doar din ochi-mi lacrimi pică; Iau naframa și le șterg, Ele tot mai tare merg; Ele pică la pământ De sălbatecă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]