3,731 matches
-
profesorul, publicistul, cărturarul George Radu Melidon, cât și gestul său altruist de a înființa prima bibliotecă publică în urbea ce i-a fost leagăn și loc de odihnă veșnică, ne-a inspirat și ne-a dat putere de a-i cinsti memoria și a păstra peste veac valorile locului. Pentru frumusețea sufletului său, pentru strălucirea minții sale, pentru bucuria noastră lăuntrică de-a ne ... XXII. UN OM „DĂRUIT” - EMILIA ȚUȚUIANU, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 1813 din 18 decembrie
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Cel puțin din necesitatea pe care o simt cei mai mulți dintre locuitorii acestei țări de a afirma și a confirma că românii au depășit nivelul împiedicării bunelor intenții pe care elita neamului nostru vrea să le pună în operă, că-și cinstesc eroii, că știu și pot să-și edifice propria țară, unindu-și eforturile în construirea Catedralei Mântuirii Neamului, că știu și pot să depășească emblema pusă de vecinii noștri europeni cum că românii nu au simțul monumentalității, ci numai pe
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
64- Multe sunt lăsate la alegerea noastră, însă se știe că cea mai bună alegere este cea care impreuna-glasuieste cu voia lui Dumnezeu, atunci când omul alege ceea ce-I place Lui, altfel spus ceea ce vrea El. Sf. Teofan Zăvoritul - Să ne cinstim unii pe alții, pentru a învăța să-L cinstim pe Dumnezeu. Sfanțul Ioan Gură de Aur - Îngrijiți pe bolnav nu ca pe un frate, ci ca pe Însuși Dumnezeu! Nicolae Paulescu - Dați-mi duhovnici buni și voi schimba fața pământului
CITATE MEMORABILE (64) de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383253_a_384582]
-
știe că cea mai bună alegere este cea care impreuna-glasuieste cu voia lui Dumnezeu, atunci când omul alege ceea ce-I place Lui, altfel spus ceea ce vrea El. Sf. Teofan Zăvoritul - Să ne cinstim unii pe alții, pentru a învăța să-L cinstim pe Dumnezeu. Sfanțul Ioan Gură de Aur - Îngrijiți pe bolnav nu ca pe un frate, ci ca pe Însuși Dumnezeu! Nicolae Paulescu - Dați-mi duhovnici buni și voi schimba fața pământului, spu-nea cândva un mare misionar și împlinitor al poruncilor
CITATE MEMORABILE (64) de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383253_a_384582]
-
din a persecuta, de a urmări pe unii bieți oameni, care mai răbufneau din cauza necazurilor de multe feluri. Dar maistrului Mihai LEONTE nu-i plăcea de fel asemenea îndeletnicire în viață, nedemnă de un om integru. Dumnealui prefera să fie cinstit cu meseria sa, cu camarazii de muncă, cu familia, motiv pentru care își ducea cu mare responsabilitate îndatoririle de miner, fie ca simplu ucenic, sau miner, fie ca maistru miner, sau ca, ultima treaptă a devenirii profesionale, maistru principal. În
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
de suferință, s-a stins că o lumânare ce a ars cu credința jertfelnică, cu dragoste față de Dumnezeu, de mănăstire și de tot poporul cel dreptcredincios, s-a mutat la Iisus Hristos Domnul și la Maica Domnului pe care a cinstit-o și iubit atât de mult. Un om al rugăciunii și al cărții, cu chip de înger: A iubit Biserică, Rugăciunea, Sfântă Liturghie după ce a fost hirotonit a slujit timp de trei ani neîntrerupt și după aceea iubirea și bucuria
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
șansă de a-l întâlni și (de) a-l cunoaște pe Părintele Arhimandrit Serafim Mân - mare personalitate a culturii, duhovniciei și spiritualității acestor ținuturi și nu numai, având convingerea și nădejdea că vom ști cu toții pe mai departe, să ne cinstim înaintașii, potrivit meritelor și vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe altii de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, măi spectaculoși, măi senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
fruntea și anticipând prezentarea lui Teofilo. Era un bărbat vânjos, cu o claie deasă de păr cenușiu, Înnodat la ceafă, având gura bine conturată și amenințătoare a leului. — Mă numesc Veniero Marin. Sluga dumitale, messer Durante. Și sper să mă cinstești cu prietenia dumitale la fel cum m-au cinstit acești Înțelepți, după ce corabia mea m-a părăsit pe aceste țărmuri, cu toate că nu le pot opune nici o Învățătură anume, zise el cu dulcea cantilenă a graiului venețian. Știința mea e aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vânjos, cu o claie deasă de păr cenușiu, Înnodat la ceafă, având gura bine conturată și amenințătoare a leului. — Mă numesc Veniero Marin. Sluga dumitale, messer Durante. Și sper să mă cinstești cu prietenia dumitale la fel cum m-au cinstit acești Înțelepți, după ce corabia mea m-a părăsit pe aceste țărmuri, cu toate că nu le pot opune nici o Învățătură anume, zise el cu dulcea cantilenă a graiului venețian. Știința mea e aceea a mării, iar puntea unei galere Îmi e catedra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
său o Întrebare. — Câți dintre voi Îl cunoșteau pe mozaicar? Ceilalți schimbară o privire rapidă. Tot Teofilo fu cel care răspunse: — Cred că pot vorbi În numele tuturor, messer Durante. Fiecare dintre noi l-a cunoscut pe meșter, și cu toții Îl cinsteam pentru cât era de mare. Omul vorbise pe un ton senin, Însă expresia lor neliniștită dovedea că fiecare dintre ei fusese atins de Întrebare, mai ales prin ceea ce se putea subînțelege. Ne-ai spus ceva despre modestele concluzii ale anchetatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se lumină Într-un surâs palid, În timp ce se ridica În picioare. — Messer Alighieri, e o cinste să primim un prior al cetății pe umilul nostru șantier. Îmi pare rău că maestrul Arnolfo nu se află aici, astăzi, pentru a te cinsti așa cum meriți. Îmi Închipui că ai venit ca să inspectezi starea lucrărilor. — La drept vorbind, pe dumneata te căutăm, messer Iacopo. Iar vederea operei voastre atât de impunătoare, adăugă Dante privind În sus, e cu siguranță un Îndemn extraordinar de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poate că mai multe decât sunt scrise În cărțile dumitale. Și multe altele le-am auzit povestite de la cei care s-au aventurat spre tărâmurile Indiei, urmând pașii marelui Alexandru. — Ce ți s-a povestit? — Că, acolo, unele popoare Își cinstesc zeii nu prin cuvinte sau prin cântece, ci prin mișcările trupului. Ei bine, messere, eu cred că Antilia, Într-un fel sau altul, pe aceia Îi cinstește prin dansul ei. Poetul strânse din buze. Pentru o clipă, fu pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pașii marelui Alexandru. — Ce ți s-a povestit? — Că, acolo, unele popoare Își cinstesc zeii nu prin cuvinte sau prin cântece, ci prin mișcările trupului. Ei bine, messere, eu cred că Antilia, Într-un fel sau altul, pe aceia Îi cinstește prin dansul ei. Poetul strânse din buze. Pentru o clipă, fu pe punctul de a da dreptate intuiției primitive a acelui om necioplit. De altminteri, oare nu percepuse el Însuși ceva magic și ritual În pașii femeii, prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante se Întoarse brusc spre femeie. — Și dânsa? De acolo a venit, odată cu aurul și cu arama acelui pământ? Căpitanul Îndreptă o privire drăgăstoasă spre Antilia. — Da, și e comoara sa cea mai prețioasă. Fericiți zeii acelui pământ, care sunt cinstiți cu dansul ei. — Dar pentru ce să păstrezi secretul? De ce să ucizi ca să ascunzi o dezvăluire prețioasă pentru Întreaga omenire? Veniero lăsă să se scurgă câteva clipe Înainte să răspundă. Când vorbi, În tonul său era o nuanță ironică, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
adevăr, călugărul cel tânăr abia mai răsufla. Rușinat și speriat, ieși la iveală. — Nu-ți fie teamă, fiule, grăi Metodiu. Domnul tătar e om de treabă. Apoi, întorcându-se spre hanul cel tânăr: — Vom veni la tine și te vom cinsti, dar nu mult, căci alte gânduri decât cele ale ospeției ne mână drumurile. Pulvis et umbra sumus! — Amen! - răspunse tătarul, dând pinteni calului. După vreun ceas bun de călărit în goană, pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
semn cu săbiuțele să coboare. — Mărite han - grăi înălțând capul Vulture - dă-mi voie să ți-l prezint pe Barzovie-Vodă, fost domn, mazilit alaltăieri din pricini care dacă dumnealui îi scapă, mie nu. Dar să lăsăm acestea. De vei voi, cinstește-l, căci după cum îi vezi trupul, așa-i este și inima. Bine ați venit pe frumoasele meleaguri tătărăști! - zise numai zâmbet hanul cel tânăr, ieșind în întâmpinarea lor. — Care e vodă? - șopti Huruzuma, care stătea mai deoparte cu Iovănuț, apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ciobănesc, ce adăsta prin curte - și cu cât e schimbat mai des, cu atât tristețea e mai mare, căci tristeții sale i se adaugă tristețile mai mici ale supușilor ce-l urmează în surghiun. Să trecem la altele mai vesele, cinstind astfel această masă de la care nu văz să lipsească vreun lucru. Frumos și adevărat ai grăit - zise Barzovie-Vodă, aruncând și dânsul un os grasului de câine ce latră mulțumit de două-trei ori. — Iată - continuă Vulture - Măria-Sa pomenea că fugeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici peronul gării din Sofia pentru că În curînd o să crăpați de prea multă demnitate parcă-l văd și pe zugravul incoruptibil că el nu se tocmește cu arta lui rahat ăștia-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și le murdărească nu vor să-i supere nici pe alții și nici pe ei or asta nu se poate cum spunea biata maica mare și cu dînsa-ntr-Însa și cu sufletu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
hodorogelile de cratițe și zgomotul apei de la robinet, răzbăteau până la ei bodogănelile Mariei din bucătărie. Pop dădu din mână plictisit, făcând din ochi către Cristian: Mai pleci undeva? Dacă nu, adăugă el văzând că acesta clatină din cap, hai să cinstim un păhărel în cinstea lui ficioru-tău! Toma nu avea chef de pălinca lui Pop dar nici nu putea să-l refuze, trebuia să se comporte ca o gazdă bună. Hai, noroc! ridică bătrânul paharul. Să-ți trăiască băiatul și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâncat, doamna Maria adusese de la bucătărie și un platou plin cu clătite umplute cu dulceață și unse cu smântână. Cristian se delectase cu de toate, lăudând fiecare fel. Simion se îngrijea să fie paharele pline și îl tot îmbia să cinstească. Nu prea avea spor cu dânsul pentru că inspectorul nu se atinsese nici măcar de cel de al doilea pe care i-l turnase bărbatul. Ei, dar văd că nu-ți place pălinca noastră! Ba da, dar eu nu sunt un băutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe bătrânul ofițer de poliție. Nu-i nici o anchetă. Știi bine că nu am jurisdicție aici. Te rog să mă crezi că sunt în concediu. Acum câteva clipe spuneai altceva, insistă ea, dacă vrei să fim prieteni, trebuie să fii cinstit cu mine. I-am promis lui taică-tu că nu spun nimănui nimic despre treaba asta. Aha, deci zvonurile care umblă prin oraș au un sâmbure de adevăr. Ai venit aici ca să-l anchetezi pe tata. Ei, nu! izbucni Cristi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
No, vezi? Acum pricepi de ce nu m-am însurat eu nici odată? spuse Calistrat de data asta foarte clar. Ăsta-i cusurul tuturor femeilor, cum se simte bărbatul bine împreună cu prietenii, apar și îl iau acasă. Lasă-l, dragă, să cinstească un pahar cu mine, dacă tu nu vrei nici măcar să guști! Ce, aici nu are ce înfuleca? No, uite, masa e plină de mâncare! Iar dacă vrea să doarmă, fii sigură că voi găsi și un pat pentru el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu mai ai și alte întrebări, eu mă duc să văd ce face nevastă-mea cu masa de prânz, schimbă Pop vorba. Nu cred că e gata dar mie mi-e o foame de lup. Te aștept în casă, să cinstim un păhărel până ce femeile se hotărăsc să ne dea ceva de mâncare. Cristian se mulțumi să dea din cap, după care urcă în camera lui să facă un duș. Nu avea chef de pălinca lui socru-său, deși știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
popoarelor dinaintea lor, care se baricadează în fortărețe și în exigențele ciclice ale agriculturii, micenienilor, fenicienilor și evreilor le place schimbarea, pe care o consideră, într-un fel sau altul, o formă a „progresului”. Chiar dacă și ei își venerează strămoșii, cinstindu-i pe cei care le mijlocesc relațiile cu zeii, chiar dacă își iubesc pământurile, pe care le divinizează, acești mediteraneeni pun mai presus de toate drepturile - politice și economice - ale celor vii. Negoțul și banii sunt cele mai bune arme ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cu o săptămână înainte, dar totuși mergând, fiecare pe cont propriu, cu atâta corectitudine și sârguință că încă nu se deschiseseră ușile și deja șiruri extrem de lungi de cetățeni așteptau să le vină rândul. Nu totul, însă, din nenorocire, era cinstit și limpede în liniștitele adunări. Nu era un singur rând, unul singur între cele peste patruzeci răspândite prin tot orașul, în care să nu se afle unul sau mai mulți spioni cu misiunea de a asculta și înregistra conversațiile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]