1,717 matches
-
pare că ai uitat culoarea cea mai importantă: lipsește „negrul”. Ferdinand Sinidis tresări și aruncându-mi în obraji un hârdău de dispreț cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-mi intre în voie. Ca să-mi facă plăcere, spunea că e gata să se despartă de mine, și că dacă vreau, pleacă îndată numai ca să nu mă vadă cum îmi pierd mințile. Sunt opt ani de atunci, și ori de câte ori ciocănesc cu degetul făcut cârlig fruntea ei îngustă, îmi întăresc convingerea că Gloria are cap de fier. ...Dar văd că iar m-am îndepărtat de subiect, adică de cauza care mă silește să fug din când în când de acasă, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la ușa Albertinei, cu zece minute mai târziu. Coridorul pensiunii era învăluit în întuneric. Toată lumea dormea, afară de doamna Pipersberg, din camera căreia răzbea o dâră slabă de lumină. Desigur că se pregătea pentru „rondul de noapte”. „Fac scandal!” mă răstii ciocănind a două oară în geamul mat de la ușa Albertinei. Fiindcă nu îmi răspundea, am zgâlțâit ușa cu putere. Mă cuprinsese o surescitare inexplicabilă. Tăcerea complicilor mă făcu să-mi pierd cumpătul. În alte împrejurări, sunt sigur că mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ucide cu încetul, vizitează tripouri particulare, mă bârfește pe la prieteni, risipește bani, intentează acțiune de divorț, în vreme ce eu mă simt măcinat de crâncena dorință a revederii. ...Chipul ei de altădată îmi apare iluminat de fericire. Un coafor aplecat peste dânsa, ciocănește fierul înroșit, în care fumegă, din când în când, un petec de hârtie. Miroase a păr pârlit. Din colțul încăperii văd ochii ei fără umbra grijilor, reflectați în oglinda toaletei. Surâde așezată pe scaun, după greaua bătălie care, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a curmezișul unui gât cu ape negre. Opriți lângă linia ferată, auzirăm huruitul garniturii de cazane și văzurăm cum trenul se apropie cu ochii de sânge și cu steaua palidă din frunte. Vagoanele goale trecură cu zgomot asurzitor de fierărie ciocănită pe macazuri, până ce, în sfârșit, privirile ne alunecară de pe ultima cisternă înnegrită de țiței. La capătul ei, un frânar înălțat deasupra tampoanelor învârtea manivela, cu privirile fixate înspre o umbră de om, ce legăna, departe, un felinar cu licăr verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la E. — Cilindrul A este sasul, În el ne aflăm acum. Îi conduse Într-un vestiar Învecinat. Pe perete atârnau țepene costume grele de protecție și căști galbene de tipul celor purtate de scafandri. Căștile aveau un aspect futurist. Norman ciocăni una din ele cu degetul. Erau din material plastic și surprinzător de ușoare. Observă că pe una din plăcuțele de identificare fusese imprimat „JOHNSON“. — Va trebui să purtăm astea? — Da, răspunse Barnes. — Înseamnă că vom ieși? spuse Norman alarmat. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry așteptau În mica sală de conferințe, situată chiar deasupra sălei de mese. Amândoi erau Îmbrăcați cu costumele albastre și jachetele Încălzite electric. Harry clătină din cap când cei trei Își făcură apariția. Vă place celula noastră căptușită? zise el, ciocănind În peretele izolat. E ca și cum ai locui Într-un vagin. Nu ți-ar plăcea să te Întorci În uter, Harry? replică Beth. — Nu, am fost acolo. O dată e de ajuns. — Costumul ăsta nu-mi place deloc, spuse Ted, trăgând nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Așa este. Barnes pufni nerăbdător: — Minunat! Deci această astronavă pornește, colectează din spațiu o sferă de argint extraterestră și o aduce Înapoi. Treceți la obiect: ce este această sferă? Harry se apropie de sferă și Își lipi urechea de metal, ciocănind-o cu degetele. Atinse șanțurile, mâna dispărându-i În indentațiile adânci. Sfera era atât de lustruită, Încât Norman putu vedea fața lui Harry, deformată de curbura peretelui exterior. — Da, așa cum bănuiam. Aceste marcaje cabalistice, cum le numești tu, Ted, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vezi de consolă. Mă duc eu. La urma urmei, nu-i mare scofală, sunt numai o sută de metri până acolo. — Drumul e liber, anunță Beth, cercetând monitoarele. — Bine, mă duc. Casca i se Închise cu un zgomot surd. Beth ciocăni În vizor, adresându-i o privire Întrebătoare: „Totul În ordine?“ Norman Încuviință din cap, iar ea deschise tambuchiul din podea. El făcu un semn de despărțire și sări În apa neagră și Înghețată. Pe fundul oceanului zăbovi o clipă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la cei vechi, există un sistem de informare Între vecini, vase comunicante, focuri În parc, de frunze, un alfabet secret. Mi-am cumpărat o altă broască, chinezească, Însă-n scurt timp am renunțat la ea, deoarece pe de-o parte ciocăneau În ușă pînă cădea tencuiala, iar pe de alta Își făcuseră dubluri după cheia mea. Așa că se ivesc În continuare unul după altul, mă bat cu sălbăticie la table, mă Îmbată cu coniac, mă bagă sub duș ca să mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dară nu, acestor redactori scoși din ulcică nu li se pare importantă chestiunea, fiindcă se zbat pe programul doi. Ei cred că dacă aruncă-n camera chiar că de luat vederi niște afirmații magice precum budinca, e gata emisiunea. Ne ciocănesc În ecrane cu dicția unui domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme, cel mai frumos Înecat din lume, Iozefini sau Blacamn, bunul vînzător de miracole, relatînd ultima călătorie a vasului fantomă. Odată cu asemenea făpturi televizate se duce de rîpă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numele tău apare pe undeva, acolo ar trebui să fie. Dacă mă prind unde-s dosarele alea, mă prezint imediat acolo, cu chibriturile pregătite. Loew, palid: — S-a făcut. Eu o să vorbesc cu Parker chiar În după-amiaza asta. Ray Pinker ciocăni În oglindă și lipi pe sticlă un grafic: două linii gemene, fără fluctuații necontrolate. În difuzor: — Nu e vinovat, dar nu-și dă alibiul. Era cumva en flagrante...? Loew zîmbi. Russ Millard, tare, În difuzor: — Vincennes, la treabă! Investigațiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Laguna Beach. *** Puhoi de presă: reporteri cocoțați pe mașinile lor sau jucînd cărți pe pajiștea lui Ray Dieterling. Ed parcă pe strada alăturată, ieși din mașină și o luă la goană. Îl văzură. Îl urmăriră. El ajunse la ușă și ciocăni disperat cu inelul de metal. Ușa se deschise și Ed intră direct În Inez. Inez trînti ușa și puse zăvorul. Ed intră În camera de zi - peste tot În jurul lui Îi zîmbea Dream-a-Dreamland. Statuete țipătoare de porțelan: Moochie, Danny, Scooter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o refuză întotdeauna. În fond, are puterea să se descurce și singură, numai să aibă cu ce. Dar de Andrei Vlădescu nu poate scăpa. Când se întoarce acasă, își aruncă geanta în camera lui, apoi dă buzna în dormitorul ei, ciocănind în ușa mare un ritm muzical, numai de el știut. Scularea, îi zice, somnul prea lung și lenevia distrug România, să fim vioi! O ia la întrebări: cum se simte, ce face, ce-a făcut, ce-a mai gândit, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uși albe cu câte un număr înfipt discret, de o parte a coridorului, și ferestre cu perdele albe ce coborau până la jumătatea zidului, filtrând lumina fierbinte, de cealaltă parte. Ajuns la capăt, cu florile de toate culorile acum în mână, ciocăne ușor într-o ușă din spatele căreia nu se auzea nici un zgomot, o deschide după o așteptare scurtă și pătrunde într-o încăpere largă și luminoasă, cu ferestre mari și ușă dând spre parcul din spate, cu un pat lat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acele clipe, când își amintea - mergând cu nerăbdare în lungul covorului care înghițea fâșâitul pașilor, poate mai mult decât orice cu teamă, pentru că nu avea de unde ști ce va mai vedea de această dată, dacă nu cumva se petrecuse irevocabilul; ciocănind ușor la ușa știută și neprimind răspuns; intrând, zărind patul gol și încremenind pentru o clipă, cât mâna închidea ușa în urma lui și totodată refuza s-o închidă, în acea clipă care s-a dilatat enorm, căpătând dimensiuni de coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de oră pe zi, Viv stătuse roșie la față În fața unei actrițe bătrîne, care locuia În subsolul unei case din Kennington, și recitase poezii. Încă Își mai amintea bucăți mari din Walter de la Mare. Acolo-i oare cineva? Călătorul spunea, Ciocănind la ușa scăldată de lună; Iar calul În tăcere rumega iarba Covorului din crengi de ferigi. În ziua interviului, prezența și felul În care vorbeau tinerele educate din sala de așteptare a ministerului o Îngroziseră. Una dintre ele spusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îl striga răgușit: „Duncan! Duncan! Trezește-te!“ Recunoscu vocea, și situația se schimbă. Dădu la o parte păturile, se cățără repede traversînd patul, și trase draperia. Alec era acolo, la fereastra următoare - a salonului, unde Duncan dormea În weekend. Încă ciocănea În geam și-l striga pe Duncan să se trezească. Dar zări lumina lanternei lui Duncan, se Întoarse cu fața și raza Îl orbi, făcîndu-l să se dea Înapoi, să-și frece ochii și să-i acopere cu mînai. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta nu însemna mare lucru - britanicii își ascund în mod obsesiv mașinile în grajduri sau hambare, chiar și pe cele foarte frumoase, ca Audi, pentru a nu fi acuzați că a) strică priveliștea ori că b) se dau mari. Am ciocănit din nou, de data aceasta mai tare. Tot n-a venit nimeni. Acum nu mai puteam să mă întorc la fermă. Ca de obicei, pantofii Jimmy Choos mi-au blocat complet circulația sângelui la picioare și de-abia mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu se auzea nici glasul mamei, dialogând la telefon cu tot felul de cunoscuți, nenumărați cunoscuți. Am auzit, în schimb, în mod surprinzător, niște suspine. Cineva plângea. Cineva plângea în dormitorul alor mei. Am deschis ușa speriată, fără să mai ciocănesc. Am văzut-o pe mama chircită pe pat. Plângea în hohote, cu fața înăbușită în pernă. Era îmbrăcată frumos, ca de obicei, în taiorul ei roz din lână, era coafată, ca de obicei, și plângea. Plângea în hohote, cu sughițuri
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca să priceapă și Profetul, care nu grăia românește: E Aurelian, feciorul nostru, care acuma-i sub drapel: face stagiul militar. Văzând că nu-l mai întreabă, nici unul, nimic, s-a cocoțat, săltându-se de pe sărmanele lui picioare chircite, pentru a ciocăni cu unghia arătătorului în rama de lemn a unui tablou, având pe el dunga oblică a unei panglici negre: În poza aceasta, suspină el, se vede cum arăta copila noastră cea mai mare, care s-a prăpădit, într-o amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prieteni, ce naiba! Ajungem repede, nu e departe, omul nostru stă Într-un bloc cu patru etaje. Scara A, apartament 11. Etajul 3. Adelin rămâne jos, noi urcăm cu pași mari. A venit ziua plății. E trecut de miezul nopții, așa că ciocănim sfios. Vedem lumină strecurată pe sub ușă. Pe Leac Îl pufnește râsul. Nu răspunde nimeni, se stinge lumina pe scară. - Hai, Adi, bate mai tare! Leac râde de mine. - Bate, mă, bate, că-i acasă. Tot nu răspunde nimeni. A dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și văzând-o cum alerga fără efort, suplă și grațioasă, pentru prima oară de când se cunoșteau, amândoi și-au zâmbit deschis și înțelegător unul altuia. Ramura de măslin s-a prezentat sub forma unui comisionar elegant și prețios care a ciocănit într-o dimineață la ușa lui Marius, oferind un plic oficial cu antetul familiei Dracea. În fraze directe, fără nimic artificial sau căutat, Smaranda îl poftea la Sinaia pentru a vizita crescătoria de cai aflată pe domeniul familiei. Invitația rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pe chipul marcat de oboseală nu se citește nimic. Domnilor, vă rog urmați-mă. Domnul colonel vă așteaptă. Fără să le mai aștepte răspunsul, se întoarce iute pe călcâie și se îndreaptă spre o ușă păzită de un soldat. Aghiotantul ciocănește scurt, apasă pe mâner și după ce face un pas într-o parte, îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi pe gură. Cu partea lui îndoită, cu ciocul cu care răscolea jarul în sobă și îmi împinse capul tot ușurel, dar ferm, de scândura carcerei. "Aici, uite aici, ar trebui să te lovesc", repetă el, și repetă și figura, ciocănindu-mi iarăși tâmpla. După care închise ușa, trase zăvorul și îi auzii pașii îndepărtîndu-se. Nu mai putui dormi. Mă copleși întîi o mare mâhnire. Ce-avea ăsta cu mine? Nu dormise, în loc să se culce stătuse probabil la gura sobei și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]