3,709 matches
-
să-și caute menirea între cer și pământ , undeva unde-i ascunsă ... Citește mai mult S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea,din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea,pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastrăbat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră...Herghelii de vise chemate de o stranie luminăpornesc în magicul lor zbor într-o liniște deplină,iar praful stelelor adormite înainte de vremestă pe gândurile pe care n-are cine să le cheme...Melodii ciudate
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
care și-au construit cuibul este numai bun pentru ca să dureze mai mulți ani. La începutul lunii mai, Irundica depune patru-cinci oușoare albe, pătate cu roșu-brun și le clocește timp de două săptămâni. Puișorii acoperiți cu un puf lung cenușiu, au ciocul galben, parcă au „caș” la gurița lor... Puii rândunelelor stau cuminți vreme de 21 de zile și își așteaptă părinții să le aducă gâze pe care le prind din zbor. Îi alintă ciripind în felul lor și îi hrănesc pe
SE ÎNTORC ACASĂ RÂNDUNELE de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378552_a_379881]
-
învăluiesc în pânze de păianjeni vampiri și veninul văduvelor negre zâmbetele copiilor și orașul. Moartea se prinde de mâini în sarabanda execuțiilor se dezlănțuie ploaia de flăcări și plumb escortată de spiritele negre-n alaiuri cu ochi de nebuni și ciocuri de hidre, hrănind iluziile unui zeu păgân, cu jertfe de sânge, de carne și scrum. Păsări negre de pradă, împânzesc nopțile senine cu vaier prelung, ochii șerpilor dorind să-nlănțuie hipnotic, sufletul lumii în temnițele tenebrelor. Cad laolaltă copiii pământului
SUB ASEDIUL TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378842_a_380171]
-
buni până la gară prin deschiderea porții barajului. Se economisea construirea căii ferate înguste, practic imposibilă la pantele mari ale părăului de munte. Astăzi, deși se mai exploatează pădurile mai abitir ca atunci, aceste piese, jilipuri, baraje și chiar țapine (un cioc metalic ascuțit fixat de o lungă coadă din lemn care era folosit ca pârghie pentru deplasarea buștenilor lungi și grei), găsim numai la muzee (dac-or exista). Mai mâine vom vedea și pădurile numai la cinematecă. Deie donul să fiu
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
cremene Și păduri gemene Din brazi și molizi, iar mai jos Fagul și stejarul cheamă la întrecere Mesteacănul duios... În țara-n care se aud Sunete pe văi din clinchet de ape Cântec revărsat din ramurile moi Când păsări cu ciocul de aur Ne sunt oaspeți și adierea aproape... Râuri de argint, fluviul cu cantare triumfala Alunecă pe trupul pământului cu fala Peste tot, în toate - ape și păduri - viețuitoare mii În preaplin de iubire, în taină, fac nunți de poveste
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
Autorului Ți-i ramura beteagă? 'ntreabă vântul Copacul răstignit de'nsingurare. Ba, nicidecum! I-a'ntors foșnind cuvântul, S-a gârbovit de'atâta căutare. Purtat-a muguri, frunze și-apoi rodul, Ferindu-l de urgii ori de sminteala Hultanilor cu cioc, ori de norodul Ce-ar fi voit să-i fure-agoniseala. Căci poama sa, nu-i una oarecare, Ci darul sfânt, menit numai fetiei Ce ne-a scăpat de greaua încercare, De-a vrescui sub arșița pustiei. De n-o veni
COPAC CU RAMURA BETEAGĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379953_a_381282]
-
Da, într-adevăr, acolo era un cuib. Ce interesant, un cuib mic, cât o palmă, căptușit gingaș cu fire de iarbă și pene. În mijlocul cuibului se vedeau vreo patru puișori micuți, golași, doar cu un puf auriu pe ei, cu ciocuri galbene, mari, deschise cu lăcomie, crezând că venise mămica lor cu insecte. Întinse mâna spre cuib și luă unul din acei pui, cu multă grijă, să nu-i facă vreun rău. După ce admiră și ceilalți pui, coborî din pom și
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
sărut. “Să fugim! Voi pleca întâi eu să-mi caut de lucru și apoi te voi lua și pe tine...” “Nebunule!- zice ea și-mi dă cu mâna peste gură, și iar îmi întinde gura ca un pui de rândunică ciocul și-i sărut buzele cărnoase, livide, uscate. “Mihaly, se trezi ea din acea lascivitate care mă cuprinsese și pe mine ca o boală, tu știi, mă, cine sunt eu, mă cunoști tu așa de bine de te hotărăști să fugi
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PÂNĂ UNDE CERUL ATINGE PĂMÂNTUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În ochi prin întunericul de smalț trec păsări peste anotimpuri cu inele în cioc. Fiecare noapte cu solzi de crocodil, dinți de rechin, își pune sub cap apele la pândă stropite cu sânge. Diminețile apar noduroase în oase cu lemn. Lumina crește lichidă și rece cu șerpi de foc încolăciți la răsărit. Ochii capătă
PÂNĂ UNDE CERUL ATINGE PĂMÂNTUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382009_a_383338]
-
-TE ÎN OCHI Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului încep mereu de la capăt mereu începutul eu doar întârzii ca de obicei adunându-mi sufletul de prin ierburi unde se ferește de ciocurile bontoroage ale păsărilor pe ele nu le pot păcăli ușor uneori tălpile mi se lipesc de miezul pământului uneori umbra mi se proiectează pe cer provocând o altă eclipsă eu doar întârzii ca de obicei adunându-mi sufletul de prin
CA ŞI CÂND ŢI-AŞ SPUNE ACUM, PRIVINDU-TE ÎN OCHI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382010_a_383339]
-
prin valul care-ți atinge liniștea, m-ai alunga? Întreb. Nu mai răspund. Mi-ai spus că nu-i frumos să gândesc pentru alții... Fur nu sunt. Sunt bătaia ultimă, din ceasul cu două ore precise: un unu mereu cu ciocul spre răsărit și un șapte plin de vâltoarea începutului din sfârșit din început... Las să curgă în cuvinte prea plinul. Nu caut să tulbur liniștea ta. O adun pe a mea din fragmente de sub tălpile sorții, din miezul trăirilor. *** Întreabă
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
Autorului FULGII Ghinion o fi? Noroc? Cine știe ce o fi! S-a oprit vântul în loc Și-a-nceput a fulgui. Și se învârtesc în joc Fulgi pufoși și drăgălași, Fiecare-un ghemotoc, Parcă-s cozi de iepurași. Păsările-i prind în cioc, Să îi prindă sar copii, Eu i-am prins în vârf de toc Și-i presar prin poezii. Fiecare fulg drăguț E o lacrimă de ger; Ca să umpli-un păhăruț Tre’ să prinzi un sfert de cer! Ghinion o fi
FULGII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382070_a_383399]
-
evite în ultimul moment ca să nu o calce. Nici nu s-a sinchisit că am trecut pe lângă ea. Poate că era accidentată. Era cât un porumbel de mare, cu un colorit ca la coțofană, negru cu alb, dar cu un cioc lung de vreo cinci-șase centimetri, colorat în roșu aprins. Aici i se spune tjeld, la noi nu știu dacă există, poate o fi prin zonele deltei sub o altă denumire. Dacă la dus am plecat pe ninsoare și la o
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
Singurătatea - piatra ascuțită pe care calcă sufletul ca pe apa regăsirii rotunjindu-se amândoi de câte ori Mâna Domnului mai lasă o încercare în miezul de azimă căzut din ciocul păsării iubirii Nu mai știu când am ales singurătatea și, dacă ar fi să măsor timpul scurs de când mi-am dorit prietenia ca o intensă comunicare între întregul care mă definește și un alt întreg care definește o altă ființă
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
axei lumii. Având forma creerului, miezul de nucă poate fi asemănat cu miezul creației. Este copacul pe care îl întâlnim în toate grădinile mai mari, el nefiind plantat de om de cele mai multe ori, ci răsărit dintr-un fruct scăpat din ciocul unei păsări. Cele mai puternice simboluri pe care nucul ni le oferă sunt sexualitatea și masculinitatea. În poezia din acest volum este o permanentă căutare de sine, într-un „stejar bătrân”, în „seva lui”, în „miresmele”, “esențe”, în “brumele toamnei
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
în Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016. Vulturul și fauna La palatul unui rege Pe scaun s-au succedat Ocrotite de o lege Păsări rare la cântat. Prima a fost cucuveaua, Ce mai voce, ce mai stil! Venise în cioc cu steaua Pusă într-un vodevil. Stă în vârful piramidei Acum, vulturul pleșuv Cela ce maica omidei I-a promis castele, SUV În care să locuiască Sau să plece-n depărtări, Veșnic să călătorească Ca un rege-n patru zări
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
o flotă ce-o să crească Precum cârdul de furnici, ... Citește mai mult Vulturul și faunaLa palatul unui regePe scaun s-au succedatOcrotite de o legePăsări rare la cântat.Prima a fost cucuveaua,Ce mai voce, ce mai stil!Venise în cioc cu steauaPusă într-un vodevil.Stă în vârful piramideiAcum, vulturul pleșuvCela ce maica omideiI-a promis castele, SUVÎn care să locuiascăSau să plece-n depărtări,Veșnic să călătoreascăCa un rege-n patru zări.Chiar vrea să-și înlocuiască Aripile mult
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
pescăruș rătăcit pe plajă la apusul soarelei. Pescărușul a venit la picioarele mele, m-a privit o clipă în ochi, pe urmă a zburat. S-a oprit pe coama unui val și-a furat un pește. Cu prada mării în cioc s-a înălțat în văzduh. (Caută în nisip.) Nu căutam pescărușul. Altceva căutam, dar nu înțelegeam ce. M-am lăsat ademenită de sunetul apei și am plutit într-o zi pe valuri. Era așa de plăcut! Eram asemenea unei corăbii
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]
-
of. (Perpetuum Nobile, AXIS LIBRI Publishing House, Galați, 2013) EȘTI TU ORI SUNT EU? Ești tu ori sunt eu La geamul fără asemănare? Graurii vin dimineață și beau Ploaie din pumnii mei Seară se-ntorc și adorm în aer Cu ciocul rezemat de umerii tăi. Cand ninge la mine La tine ploua cu trandafiri E aceeași, să știi, Prefăcuta, trecută ninsoare Prin geamul acesta despărțitor Și fără de asemănare. Cand la tine e zi La mine se pare că-i noapte Deodată
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de VIOLETA IONESCU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374450_a_375779]
-
nu cred. -Întreab-o pe Lia, că ea are un uliu al ei. El vine și i se așează pe umăr, îi mănâncă din palmă și nici nu folosește mânușă, cum fac dresorii. Ciufu al ei nu o lovește niciodată cu ciocul căci el o iubește. Lia l-a salvat și l-a îngrijit până s-a făcut bine. La televizor se vorbea tocmai, că pentru a dresa aceste păsări e necesară o mânușă căci sunt agresive. Lia începe atunci să-mi
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
Când și-a mai revenit, mă jucam cu el, i-am pus numele Ciufu și după puțin timp, când îl chemam astfel, el înțelegea și venea imediat pe mâna mea. La început am folosit o mânușă căci mă temeam de ciocul lui. Îl puneam pe umărul meu și fiind rănit, îi mângâiam ușor pe căpșorul cu cioc încovoiat și puternic și penele lucioase. Am început treptat să-l alint, apropiindu-l de obrazul meu și el după aceea, când îl puneam
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
puțin timp, când îl chemam astfel, el înțelegea și venea imediat pe mâna mea. La început am folosit o mânușă căci mă temeam de ciocul lui. Îl puneam pe umărul meu și fiind rănit, îi mângâiam ușor pe căpșorul cu cioc încovoiat și puternic și penele lucioase. Am început treptat să-l alint, apropiindu-l de obrazul meu și el după aceea, când îl puneam pe umăr, se punea singur cu capul lipit de obrazul meu.L-am dus și la
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
întindă mâna spre el să-l alinte, începea să țipe la el și l-a ciugulit destul de rău. Dacă încerca el să se apropie de mine și Ciufu era pe aproape țipa la el și sărea să-l lovească cu ciocul. Nici mâncare nu a vrut de la el, doar de la mine. Haralamb se răstea la el și răspundea țipând și el la Haralamb, încercând să-l ciugulească. Când a putut să zboare, l-am lăsat liber, deși mă temeam că se
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
apă. Cineva trebuie să facă mâine curățenie, altfel aceste alge vor degaja un miros insuportabil când va intra în putrefacție. Pescărușii au pus stăpânire peste plaja plină de tot felul de resturi. Căutau micii crabi pe care îi luau în cioc și îi înghițeau cu totul, sau alte resturi comestibile pentru ei. „Păcat că nu am o camera de filmat sau un aparat foto să-mi amintesc de această după amiază când voi privi imaginile” își spuse ea cu regret. Uitase
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
pădurilor, ce sălășuiseră aici și în anii trecuți și-au făcut iar cuibirile în locurile știute de noi. Știam copacii în care aveau cuiburi ciocănitorilor și pândeam răbdători prin apropiere să vedem cum veneau părinții cu hrană și astâmpărau foamea ciocurilor hămesite care se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să privim salturile mortale ale veverițelor pe crengi, le descopeream și scorburile ascunse între crengi
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]