828 matches
-
a dășchis ușa chiar propinenta. Am recunoscut-o pă loc, că iera oglindă cum o zugrăvise Cufărașu. Iera ciufută la moacă. I-am Înmânat garoafele și cartea de vezetă și m-a Întrebat că de ce să deranjase Cufărașu. A mai ciripit și că, ca să nu mă ostenesc, o să oprească juma dân ele și mi-a trasat, fără ca să-mi deie vro para chioară, să duc ce-a rămas și cartea ei de vezetă la donșoara Inés Tejerina, de stă pă Arroyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la Început iera să ne provoace spasmu. Locarno s-a arătat mulțumită cu negocierili dă la Început, da a zis că decât Într-o chestie n-o lasă baltă. Ne-a trântit-o În gura mare să nu-i mai ciripim nicicând În veața ei blestemată dă don Pérez, care iera un plicticos și nici tăiată nu l-ar lua dă bărbat. Monsenioru și Kuno s-a trasără un pic deoparte să să paroleze dă cum s-a schimbat pă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pierdut apetitul. Emoții din cauza examenelor, interviuri pentru serviciu, emoții în ziua nunții, intoxicații alimentare - nimic, cu excepția decesului, nu-mi perturba capacitatea de a mânca cu o foame de lup. De fiecare dată când mă întâlneam cu persoane slabe, care-mi ciripeau „Vai, ce prostuță sunt, pur și simplu am uitat să mănânc“, mă holbam la ele cu o uluire și amărăciune prost mascate, simțindu-mă neatrăgătoare, plină de proeminențe și bovină. Curve norocoase, mă gândeam. Cum de poate uita cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe cele trei tinere superbe care-și disputau atenția lui Adam. Fața începuse să mă doară din cauza efortului depus ca să par și eu de gașcă, să nu las să se vadă că mă deranja faptul că eram ignorată în timp ce ele ciripeau și râdeau pline de șarm și fără nici un efort. Se părea că toate trei se instalaseră pentru o ședere de durată. Inima mi s-a strâns până mi-a picat în cizme (în cele noi) când le-am văzut trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
recuperez din bezna memoriei ce era, de exemplu, În mintea mea În luna mai, acum 12 ani. Nu prea mai era mult, tocmai ieșisem din primul spital de boli nervoase dintr-o lungă și valoroasă serie. Vrăbiuțele țopăiau pe alee ciripind vesel, Înverziseră pomii, acoperișurile, trenul continua să vină pe aceeași rută. Stătusem tot timpul ăsta la coadă la bilete, două luni Încheiate, și nu mă mai simțeam Înfricoșat de statutul scriitorului sub dictatură, mai degrabă mă simțeam ofilit. N-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
păsărica. Ea este În realitate o metaforă care Întruchipează România, cu pene și cioc. Metafora Îi spune la un moment dat lui Dumnezeu: „Doamne, cît aș vrea să semăn și eu cu alte păsărele, să mă adun cu ele, să ciripim Împreună”. SÎnt pasăre din pasărea neamului meu. Măiestria poetică Întrece atît imaginația noastră cît și pe cea divină. Creatorul tace, siderat. Ascultă: „Tot Încerc să mă solidarizez cu păsăretul mai Înaintat”. Lucru, se pare, imposibil, pentru că păsărica intră-ntr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe hoți, adică pe mai toată lumea, lucru nemaivăzut, bagă groaza În populație și, prin intermediul groazei, populația ajunge la adorație, stabilind un record mondial de viteză la 550 de ani legendă. Să vină să-i tragă pe bandiți În țepușă, se ciripește de două epoci Încoace. Deducem din această Îndîrjire aviară o involuntară recunoaștere a viciilor naționale, ce nu pot fi curmate decît de un străin, mai bun specialist În asigurarea ordinii sociale. Sau nocturne, de exemplu noaptea trecută am zărit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Țesut cicatrizat pe umflături. — Da, am apărut la știri. Chicoteli. — E veche, kemo sabe. E ca și cum ai spune „Nu bat niciodată suspecții, pentru că asta ar Însemna ca polițistul să se coboare la nivelul infractorului“. Vrei s-auzi răspunsul meu? Nu ciripesc niciodată, pen’ că sticleții sînt toți niște bulangii care tre’ să-i facă p-alții să dea pe goarnă ca să se slobozească și ei. — Ai terminat? Replica standard a lui Bud White. — Nu. Tac-tu și-o ia la buci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Pe aripi de zori tremură vantul, Vestea de sus alină pământul. -Hristos a-nviat, strigă vesel o floare! -Da e viu, zic și munții- ce sărbătoare! -E viu, murmură Milcovul rece Sub soare blând câmpia petrece -Mărire Lui Isus, păsări mii ciripesc! Și cerul și-oceanele îi spun "te iubesc"! -Hristos este viu cântă orice făptură! Știrea curge ca mierea în gură. A sfântă-nviere răsuflă pământul Și vestea aleargă mai iute ca gândul. E viu din vecie, El, Dragostea, Viu va
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
care le vedea o dată sau de câteva ori și pe care și le amintea cu eforturi. Mergeau la un pahar de vin, la un film din care nu conta dacă pricepeau ceva, la o plimbare în timpul căreia le asculta cum ciripeau idioțenii afectate, dându-se interesante, convenind și amânând mersul în pat, socotind că așa e mai distins să se poarte, deși sărea în ochi că numai asta își doreau. Acum nici măcar pentru asta nu mai avea timp. Era îngrozitor de ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aproape de capătul traseului, la clinica Aslan: porți mari și ziduri înalte în spatele cărora se întindea parcul, o alee largă asfaltată, cu arbori înalți și plini de umbră și tufe dese de o parte și de alta, foșnet de frunze și ciripit de păsări, scuar de flori și iarbă pe margini, clădire albă, întinsă pe o mare suprafață, coridoare la dreapta și la stânga, cu covoare strălucitoare, uși albe cu câte un număr înfipt discret, de o parte a coridorului, și ferestre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așteptam să-l recapăt. Și acum se întâmplă. A început.Voi, toți - arătă spre cercul de fețe atente -sunteți personaje din filmul meu, înțelegeți. Fie că vă dați seama sau nu, asta sunteți. — Exact ca Alice și visul Regelui Roșu, ciripi Tabitha. — Exact. — Michael, ți-aș sugera, spuse Hilary pe un ton dulce care se acri rapid, să te retragi cu mătușa Tabitha într-un colț liniștit la o întrunire personală a asociației Țicniții Anonimi, în timp ce noi ceilalți ne stoarcem mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să-mi spargă timpanele. Și, de ca și cum În acel moment viața mea nu era și așa destul de mizerabilă, ecranul telefonului mi-a confirmat temerile cele mai negre: era chiar Ea. Miranda Priestly. Șefa mea. — Ahn-dre-ah! Ahn-dre-ah! Mă auzi, Ahn-dre-ah? a ciripit ea În secunda În care am deschis mobilul Motorola - Împrejurare care se constituia Într-o realizare deloc de neglijat, ținând cont de faptul că ambele mele mâini și ambele mele picioare (goaleă Își aveau deja fiecare ocupația proprie. Am proptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă Întrebam vag de ce se străduia atât Sharon să mă convingă să accept ceva pentru care un milion de fete ar face moarte de om. Dar nu am avut prea mult timp de gândire. Sharon a ridicat receptorul și a ciripit vreo două vorbe, iar câteva minute mai târziu m-a condus la lift pentru Întâlnirea cu cele două asistente ale Mirandei. Avusesem impresia că vocea lui Sharon cam Începuse să sune ca a unui robot, dar a urmat apoi Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia trezit din somn. — Andrea, bună dimineața! Sper că nu te-am sunat prea devreme, a ciripit Sharon, iar vocea ei suna de-a dreptul Însorit. Sunt sigură că nu, draga mea, mai ales că va trebui să devii cât de curând extrem de matinală! Am vești foarte bune pentru tine. Miranda a fost foarte impresionată de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asistenta lui? M-am rugat să dau peste un robot, pentru că nu aveam deloc chef să stau la taclalele alea aiurite și prietenoase care lui B-DAD Îi plăceau atât de mult. Dar am dat de secretară. — Biroul domnului Tomlinson, a ciripit ea cu accentul ei extrem de sudic. Cu ce v-aș putea fi de folos? Cu ce v-aș putia fee dă fooloos? — Bună, Martha, sunt eu, Andrea. Uite ce e, nu e nevoie să vorbesc cu domnul Tomlinson, ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
predat șoferului tău, și acum tu spui că a sosit la hotel. Cum e posibil ca ea să nu-l fi primit? Se pare că singura metodă de a rezolva misterul e să vorbești chiar cu doamna În chestiune, a ciripit el cu prefăcută veselie În glas. Să-ți fac legătura? Sperasem din tot sufletul că nu se va ajunge la asta, că o să fiu În stare să identific și să rezolv problema fără a fi nevoită să vorbesc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gândurile mele de autoâmbărbătare. Era Caroline, care, la cei doar zece ani ai ei, reușea deja să imite perfect maniera abruptă de a răspunde la telefon a mamei. Cassidy măcar avea politețea de a răspunde cu „Alo“. — Bună, scumpo, am ciripit eu și mi-a fost silă de mine Însămi pentru că lingușesc un copil. Sunt Andrea, de la birou. Mami e acolo? — Vrei să spui mama? m-a corectat ea, cum făcea Întotdeauna când auzea accent american. Sigur, ți-o dau imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unor tipi senzaționali, Andy, o să vezi. Zău, am o mulțime de prieteni heterosexuali superbi. Și-apoi, e petrecerea dată de Marshall - o să fie prima-ntâi, a susurat James și s-a sprijinit de biroul meu, În timp ce Îmi citeam e-mailurile. Emily ciripea fericită În partea ei de birou amănunte despre rendez-vous-ul ei cu compozitorul cel pletos. — Aș vrea să vin, știi prea bine că aș vrea, dar prietenul meu șii cu mine ne-am făcut planuri pentru seara asta Încă dinainte de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își repezea părul pe spate râzând. Nu voiam să par prea impresionată, dar n-am putut să mă stăpânesc: era una din actrițele mele preferate. — James, dragule, mă bucur atât de mult că ai venit la mica mea petrecere, a ciripit un bărbat suplu și frumos care s-a apropiat din spate. Și pe cine avem noi aici? S-au sărutat. — Marshall Madden, guru al culorilor, ți-o prezint pe Andrea Sachs. Andrea e, de fapt... — Noua asistentă a Mirandei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rutina zilnică așa cum te-am instruit. Sună-mă dacă e necesar, dar cred că știi deja ce ai de făcut. Pa! Și a sărit pe bancheta din spate a celei de-a doua mașini care aștepta În fața clădirii. — Pa! am ciripit eu, cu un uriaș rânjet fals lipit pe figură. Șoferul a făcut o mișcare ca pentru a ieși din mașină ca să-mi deschidă portiera, dar eu i-am spus să nu se deranjeze, că pot urca și singură pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din punct de vedere fizic celor dinăuntru. Costul călătoriei a fost de șase dolari și patruzeci de cenți, ca În fiecare dimineață, și i-am Înmânat taximetristului o bancnotă de zece dolari, tot ca În fiecare dimineață. — Păstrează restul, am ciripit eu cu același simțământ de bucurie cu care, În fiecare dimineață, vedeam șocul și fericirea provocate de cuvintele mele. Runway face cinste. Nici o problemă În privința asta, În mod sigur. Nu-mi trebuise decât o săptămână ca să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În care ea suna și cerea micul dejun eu aranjasem deja ca două sau trei mic dejunuri să fie deja pe drum. A sunat telefonul. Trebuia să fie chiar ea, era prea devreme să fie altcineva. — Biroul Mirandei Priestly, am ciripit eu În receptor și m-am pregătit sufletește pentru răceala de gheață a vocii ei. — Emily, ajung În zece minute și aș dori ca micul dejun să fie acolo. Începuse de la o vreme Încoace să ne numească și pe Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și am rămas impresionată de viteza cu care a sosit mesagerul, dar ușa s-a dat de perete ca să-i facă loc lui B-DAD, care afișa un rânjet mult prea entuziast pentru ora opt fără un pic dimineața. — Andrea, a ciripit el și a venit la biroul meu cu un zâmbet atât de sincer, Încât m-am simțit chiar vinovată pentru că nu-l plăceam. — Bună dimineața, domnule Tomlinson. Ce vă aduce aici atât de devreme? l-am Întrebat eu.Vă informez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu chiar aici. Pe 56 Street, Între Fifth Avenue și Sixth Avenue, În partea de nord, i‑a spus ea șoferului. Prietena mea, ciudat de surescitată, nu a părut să bage de seamă că mă zgâiam la ea. Dimpotrivă, a ciripit fericită despre Băiatul Freudian, poreclă foarte nimerită, dat fiind că era doctorand În ultimul an la psihologie. Se cunoscuseră În biblioteca studențească din subsolul Universității. Am primit o enumerare completă a tuturor calităților lui: douăzeci și nouă de ani („Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]