735 matches
-
găsit urmele unui perete care servea drept fond actorilor si care și închidea edificiul. În fata scenei se aflau niște nișe. planul teatrului din Sepphoris, în cartea T.Baras et al. ... P.114 În partea de apus a dealului aproape de citadelă se află o zonă unde s-au excavat numeroase edificii construite dens, în apropierea străzii pavate. Aici s-au descoperit multe băi rituale - mikva tohora care sunt mărturia civilizației iudaice locale. S-au găsit și numeroase puțuri de apă. De
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
Capua și Robert Guiscard. Cu toate că a reușit să își organizeze propriii cetățeni pentru a rezista vreme de doi ani, el i-a sărăcit pe aceștia. La 13 decembrie, Salerno a capitulat, iar principele și susținătorii săi s-au retras în citadelă, care la rândul ei a căzut în luna mai a anului următor. Pământurile lui Gisulf au fost cucerite, iar el a plecat la Capua, unde a încercat să îl stimuleze pe Richard să pornească război împotriva lui Robert, însă fără
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
și evenimentele petrecute sunt de fapt simboluri. Vila profesorului este un castel al burgheziei, care trăiește izolată de lumea reală. Participanții la serată, reprezentanți unei clase sociale ce avea să dispară în scurt timp, sunt, de fapt, "„simboluri ale unei «citadele sfărâmate»”". Evenimentele petrecute în noaptea seratei au rolul de a produce o schimbare profundă în societate, reprezentând începutul dispariției clasei sociale a burgheziei. Serata însăși este un moment de răscruce între ere. În acest context, personajul misterios interpretat de George
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
fiind forțați să își părăsească din nou căminele. Francezii au încercat să calmeze minoritățile musulmane din regiune (circazieni, kurzi, aleviți) prin crearea unităților de jandarmerie nu a făcut decât să îi incite pe naționaliștii turci să arboreze drapelul turc pe citadela abandonată a Marașului în încercarea de intimidare a musulmanilor care se arătau dispuși să coopereze cu ocupantul În aceste condiții, căpitanul Pierre-Jean Daniel André, comandantul garnizoanei din Maraș a cerut întăriri dar, datorită indeciziei superiorului său, locotenent-colonelul Jean Flye-Sainte-Marie, el
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
au baricadat în Capitoliu, lăsând femeile, bătrânii și copiii în oraș la discreția « barbarilor » care i-au masacrat sub ochii lor. Baricadații i-au văzut pe gali și incendiindu-le templele. În timpul nopții, asediatorii au încercat să escaladeze incognito zidurile citadelei, însă gâștele sacre ale Iunonei i-au împiedicat făcând gălăgie. Trezit fiind de gălăgia gâștelor, un civil onorabil, fost consul al orașului, Manlius, i-a alertat pe soldații romani care i-au respins pe invadatori aruncându-i peste ziduri. Brennus
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
literară, Viața de pretutindeni, Steaua, AGERO, Caligraf, Agora literară, Litere, Scrisul românesc, Moldova Suverană, Axioma, Patria tînără, Europa info, Noutăți editoriale, Tribuna copiilor, PHOENIX, Fereastră, Discobolul, Plumb, POESIS, Porto Franco, Pro Saeculum, Oglindă Literară, Mișcarea Literară, Nord Literar, Viața satului, Citadela, Cetatea culturală, Caiete Silvane, Revista Nouă, Metamorfoze, Conexiuni, Nistru, Acasă, Poemele de lîngă noi, Contemporanul.IdeeaEuropeană, Convorbiri literare, Cronică, Poezia, O carte pe zi, Vestea de Mehadia, Carte și Arte, Pași, Revista Multiculturală, Conexiuni creștine contemporane, Phoenixmission, Poezie.ro, Studii
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
nu se mai vede astăzi, ea a fost rasă în 1828-1829, în timpul războiului ruso-turc, doar o foarte mică porțiune din vechiul zid s-a mai păstrat în dreptul malului, spre port. A mai rămas de asemenea, un beci boltit pe strada Citadelei; se zice ca ar fi servit pe vremea turcilor drept ierbărie sau pulberărie ; astăzi adăpostește budane ale serviciului Vinalcool. Pe locul fostului șanț care mărginea spre exterior cetatea se întinde azi semicirculara stradă a Unirii. Cu cele cinci incinte ale
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
închis de câteva ori din cauza conflictelor cu „ijma” juriștilor și a teologilor zilelor sale. Și-a petrecut ultimii 15 ani din viața la Damasc. Din august 1320 până în februarie, 1321, Ibn Taymiyya a fost închis sub ordinele de la Cairo din citadela Damascului pentru că a susținut o doctrină care putea ușura felul în care un bărbat musulman ar fi putut divorța de soția sa. După ce a stat în închisoare între anii 1319-1321, Ibn Taymiyya va fi închis din nou în 1326 până
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
a doua fază, orașul Teheran a fost extins și reconstruit de Naser al-Din Shah. El a făcut un nou zid de apărare, cu douăsprezece porți de intrare în jurul orașului, Hisar-e Naseri, mărind perimetrul orașului (1867). În interiorul frontierelor acestui nou zid, citadela „Arg” era localizată în zona centrală. Lucrările majore al acestei faze în Palatul Golestan a fost construirea „Shams al-Imarat” pe colțul de sud-est al grădinii Golestan. Această clădire de cinci etaje, cu două turnuri de flancare a fost finalizată în
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
cu două etaje are o arhitectură complet europeană și neoclasica, cu nicio urmă de modele și influențe islamice sau ornamente. Această clădire, situată în colțul de sud-vest al grădinii Golestan, găzduiește în prezent „Muzeul Etnografic din Teheran”. În această perioadă, citadela „Arg” a suferit modificări semnificative. Deși atât Reza Shah (1925-1941 ), cât și fiul său, Mohammad Reza Shah ( reg. 1941-1979 ) au fost încoronați în Palatul Golestan, Reza Shah a mutat reședința la Palatul Să`ad Abad în partea de nord a
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
țină piept atacurilor creștine în continuă creștere, lansate aproape în fiecare an de Sancho II de Portugalia, Alfonso IX de León, Ferdinand III de Castilia și James I de Aragon. În următorii 20 de ani, reconquista creștină a avansat: vechle citadele andaluziene vor fi cucerite și alăturate altor regiuni: Merida și Badajoz în 1230 anexată regiunii Leon, Majorca în 1230 -Aragon, Beja în 1234 Portugaliei, Cordoba în 1242 Castilliei, Valencia în 1238 Aragonului, Niebla-Huelva în 1238 Leonului, Silevs în 1242 Portugaliei
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Revista Sud“, ,Lumea-magazin“, ,Poesis“ (Satu Mare), ,Unu“ (Oradea), ,Ardealul literar și artistic“ (Deva), ,Ateneu“ (Bacău), ,Orizont“ (Timișoara), ,Vatra“ (Târgu Mureș), ,Semne-Emia“ (Deva), ,Porto-Franco“ (Galați), ,Poezia“ (Iași), ,Convorbiri literare“ (Iași), ,Pro Saeculum‘‘, ,Oglinda literară“, ,Lector“ (Focșani), ,Sinteze prahovene‘‘, ,Esteu“ (Ploiești), ,Argeșul“(Pitești), ,Citadela“ (Cerașu, Prahova), ,Dor de Dor“ (Călărași), ,Lamura (Craiova), ,Albanezul/ Shqiptari“, ,Miorița noastră“ (SUA), ,Mihai Eminescu“ (Australia), ,Balada“ (Germania), ,Limba română“ (Republica Moldova), ,Roman Pays“ (Belgia), ,Kultura“ (Albania) etc. Romul Munteanu (,Azi‘‘, suplimentul cultural ,Fețele culturii‘‘), Gheorghe Tomozei (ziarul ,Ora‘‘), Cezar Ivănescu
Victoria Milescu () [Corola-website/Science/336953_a_338282]
-
de lectură- Recenzii, 2009, 2010 Iulia Oniță- Un sculptor liric, versuri și monografie Articole recenzii, publicate online, și reviste ( Ateneu, Plumb, Algoritm literar, Cetatea lui Bucur, Litera, Fereastra, Onyx, Luceafărul, Dunărea de Jos, Sintagme Literare, Reflex, Paralela 45, Confluențe Literare, Citadela, Banat, e-Creator, Calameo, ș a) Alte activități literare: Membru USR, 2012. Sunt vicepreședinte al Ligii Scriitorilor Români, filiala București, redactor Revista Cetatea lui Bucur, editor in site RoLiteratura, autor în site Liternautica, trendsetter în Literatura de azi. Membru în
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
faimosul Hotel Gellért și Băile Gellért se află în Piață Gellért, la poalele dealului, lângă Podul Libertății. Peșteră din dealul Gellért este situată pe partea sudică a dealului, orientată spre Hotelul Gellért și fluviul Dunărea. În vârful dealului se află Citadela ("Fortăreața"), de unde se deschide o panoramă superbă în ambele direcții ale Dunării. Primele nume ale dealului menționate în documentele din Evul Mediu au fost "Kelen-hegy", "Pesti-hegy" și "Blocksberg". El a fost numit "Szent Gellért hegye" (literal "muntele Sfanțului Gerard") începând
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
sectorul XI al Budapestei. A fost ridicat de autoritățile militare austriece în anul 1854, după înfrângerea revoluției maghiare de la 1848-49. În prezent, este un monument istoric și un important reper turistic al capitalei maghiare. Din 1987, zona ce cuprinde și Citadela este înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca parte a obiectivului „Malurile Dunării”. Fortăreața, cunoscută sub denumirea de "" este situată în Budapesta, pe vârful dealului Gellért, pe un platou îngust, situat la altitudinea de 235 de metri (139 m față de nivelul
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
limba română, este un italienism, însemnând "fortăreață" sau "cetățuie" situată pe o înălțime, dinafara zidurilor unui oraș, având scopul de a apăra orașul și de a servi drept ultim refugiu în caz de ocupare a orașului de către inamic. Denumirea de "Citadelă" a fost adoptată oficial abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu pierderea rolului militar și intrarea ei în proprietatea Primăriei Budapestei. Până atunci, denumirea sa a fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
de către inamic. Denumirea de "Citadelă" a fost adoptată oficial abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu pierderea rolului militar și intrarea ei în proprietatea Primăriei Budapestei. Până atunci, denumirea sa a fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe ruinele antice ale unei fortificații eravisce; între anii 1850 și 1854, cu ocazia realizării construcției, mare parte din urmele oppidumului de pe Dealul Gellért au dispărut. În perioada evului mediu, pe vârful dealului a existat o capelă
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
și construirea unei rețele de fortărețe puternice în jurul Budapestei, organizate și echipate după principiile strategiei militare moderne. Rolul acestei rețele urma să asigure apărarea în fața unor eventuale atacuri străine și, în același timp, de a contracara eficient orice revoltă internă. Citadela a fost primul obiectiv din cadrul acestei rețele. Piatra de temelie a noii fortărețe a fost pusă în 1850, pe baza proiectului inginerului genist austriac Emmanuel Zitta. Bugetul alocat și aprobat de către împăratul Franz Joseph pentru realizarea fortăreței a fost de
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
din lipsă de fonduri. Cu ocazia demantelării parțiale din 1898-99, au fost distruse acele părți ale fortificației care puteau fi folosite pentru amplasarea tunurilor de asalt și a fost demolată cazarma precum și clădirile administrative din curtea interioară. După anul 1900, Citadela, treptat, a devenit o atracție turistică și un loc de belvedere, datorită panoramei ce se deschide asupra întregului oraș. La începutul secolului al XX-lea au fost înlăturate rămășitele șanțurilor de apărare și au fost amenajate aleile pietonale care urcă
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
pentru încă două zile. Până în dimineața zilei de 24 iunie 1941 muriseră peste 380 de germni, iar peste 4.000 de soldați ai Armatei Roșii căzuseră prizonieri. Pe 25 iunie 1941, germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
1976 la vârsta de 26 de ani, Escobar se căsătorește cu Maria Victoria care avea 15 ani. Împreună ei urmau să aibă 2 copii: Juan Pablo și Manuela. Escobar a locuit in proprietatea "Hacienda Nápoles" și planifica să construiască o citadelă în stil grec lângă el. Construcția citadelei a început, dar nu a fost finalizată niciodată. Fermă, grădina zoologică și cetatea au fost expropriate de către guvern și date la familiilor cu venituri mici în anii 1990 printr-o lege numită "extinción
Pablo Escobar () [Corola-website/Science/331089_a_332418]
-
Escobar se căsătorește cu Maria Victoria care avea 15 ani. Împreună ei urmau să aibă 2 copii: Juan Pablo și Manuela. Escobar a locuit in proprietatea "Hacienda Nápoles" și planifica să construiască o citadelă în stil grec lângă el. Construcția citadelei a început, dar nu a fost finalizată niciodată. Fermă, grădina zoologică și cetatea au fost expropriate de către guvern și date la familiilor cu venituri mici în anii 1990 printr-o lege numită "extinción de dominio" (extinderea domeniului). Proprietatea a fost
Pablo Escobar () [Corola-website/Science/331089_a_332418]
-
dublă din zidul estic, Poarta Singură, cea Dublă și cea Triplă din zidul sudic), alături de alte câteva porți descoperite de arheologi din care au rămas doar urme (Poarta Esenienilor de pe Muntele Sion, poarta palatului regal al lui Irod din sudul citadelei, și rămășițe vagi a ceea ce exploratorii din secolul 19 au identificat ca Poarta Funeraliilor (Bab al-Jana'iz) sau Poarta lui al-Buraq (Bab al-Buraq), aflată la sud de Poarta de Aur). Până în 1887, fiecare poartă era închisă înainte de apus și deschisă
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
în Piemont. Strânsă între două focuri (la vest Franța și la est armata spaniolă care controla Lombardia), teritoriile Savoiei au fost înconjurate și atacate de trei armate; Susa, Vercelli, Chivasso, Ivrea și Nizza sunt pierdute. Ultimul bastion care rezistă este citadela Torino, fortificată de către Emanuel Filibert, Duce de Savoia cu 140 de ani mai devreme. Un rol important l-au avut "galeriile contramine", săpate sub liniile laterale ale cetății, în care compania de mineri a batalionului de artilerie controla subsolul și
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
au avut "galeriile contramine", săpate sub liniile laterale ale cetății, în care compania de mineri a batalionului de artilerie controla subsolul și amplasarea încărcăturilor de explozibil. Profunzimea galeriilor pe două nivele atingea aproape 14 metri. O importanță particulară în internul citadelei l-a avut "il cisternone" (cisterna), un edificiu circular situat în piața de arme. Acest puț a asigurat pe toată perioada asediului o rezervă constantă de apă furnizată de pânza freatică. Cu un diametru de 20 de metri și o
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]