811 matches
-
Șoptireanca, pă lângă aia veche. Cum vă cade la conștiință, generalul Goncea și biserica? Oficiantul, absent, așteptă ca bătrâna să-și termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia semn vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întors din New York încerc să reduc hidrocarburile. E posibil, de fapt, să încerc să mă mențin după kilogramele pierdute din cauza despărțirii, pentru că oricum nu mai am aceeași poftă de mâncare. N-aș fi crezut niciodată că aș fi capabilă să ciugulesc fără chef dintr-o pizza pentru ca apoi, de-abia începută, să o arunc a doua zi. Toată viața mi-am dorit să fiu așa, dar nu mi-am închipuit că voi plăti un astfel de preț. —Ai slăbit? — Trei kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că timp de... (nu are importanță, pentru că în calcul asemenea momente sunt nu numai inobservabile, dar au consistența unui vis uitat la fel de repede odată cu invazia brutală a dimineții). Și exploziei de sunete ale gureșelor din clanul păsăresc. Dornice de a ciuguli bob cu bob, noua zi. Și fiecare lume o conținea pe cealaltă, așa cum concentratele de hrană cuprind întreaga clasă de vitamine într-un grăunte. E Raiul, Mamă? Nu, e impresia Iadului despre sine. Două Mame, două Mioare călătoreau dinspre interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Eu sunt învățată cu așteptarea. E învățătura oferită prin grija Mamei. Trebuie să înveți să aștepți Autorule. Eram plin de ciudă că o creație a minții mele îmi oferea o lecție. Mă simțeam umilit. Oul învață pe găină cum se ciugulește viața. Și m-am ascuns îmbufnat într-un loc în care, nici maeștrii ei spirituali nu ar fi putut să mă găsească. Acum să te văd, personaj ingrat, cum ai să aprinzi chibritul dacă fosforul este la mine. Flacăra sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
piloții le apucau de aripi și le întorceau pe burtă, cât se poate de ușor, dar cât se poate de repede, pentru că nisipurile mișcătoare puteau înghiți, cât ai zice π, nu numai păsările de fier, ci și păsările cerului, care ciuguleau alături de cei ce lopătau grâul în hambarele avioanelor. Și se făcuse din ordinul Ministrului Naturii o linie specială de tren de la Brăila spre restul lumii și, pentru că nu era de ajuns, s-a mai construit o cale ferată spre Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
faceți cel mai mare rău! - Atâta rău să ai dumneata cât ți-oi face eu! Stai liniștit! Am ajuns și la vie. - Ei, cum vă place? Aer ... liniște ... Mergeți și vă serviți! Pe alese! Am intrat și tocmai începusem să ciugulesc dintrun strugure, când de undeva din deal, cineva a început să strige: - Hăăă! Hăăă! Băăă, plecați imediat că vă împușc! Na, că asta îmi mai lipsea, să se mai afle la Iași că pe lângă altele m-am apucat și de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ei cu ochii cât cepele. -Problema, nu este cea a sărăciei lucii, filozofează Antoniu, cu ochii cârpiți de somn, problema este că societatea și-a luat mânuța ei grăsună de pe noi, și ne-a lăsat de izbeliște sub cerul liber, ciuguliți de păsări sălbatice și ocărâți de oameni fără inimă. -Pentru că suntem niște nimeni, niște haimanale periculoase și josnice, cărora li se scurg ochii numai după lucruri rele, puchinoși care umblă hai-hui prin lume, murdărind bolta Înstelată cu cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la umărul drept. După numai o oră, brațul este vânăt de la cot până la umăr. Mă doare cumplit. Era ea, sunt sigur. Cine să sune la telefon la ora șapte dimineața? Eu nu-l am decât pe porumbelul meu alb care ciugulește firimituri de pe pervazul ferestrei În fiecare dimineață, dar el nu poate da telefon sărmanul. El simte că-mi este drag. Era ea, sunt sigur, malefică, Împinsă de propriile instincte să mă terorizeze, să mă facă să uit leagănul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
păsări de plumb îmi întunecă auzul! când nu pot să scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită în umbre gelatinoase, ciugulite de pliscul neliniștii mele, care mă fulgeră ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce mă anină de cer se umple de noduri, unul câte unul înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Matei că degeaba o face! Că p-asta n-am făcut-o io! — Da, chiar! N-ai făcut-o tu p-asta, dar tu, bă, tu ce-ai făcut? La ce ți-am semnat decont de deplasare, la ce ai ciugulit diurne? Ce lucrezi de trei luni, zi odată, până nu-mi ies din răbdări?! Ce-ai făcut ca să-l brichisești pe transfugu’ ăsta, În afară de ce am adus de la Emilian? Am două note, toarășu’ colonel, să trăiți. *tc "DOSAR SAVANTUL" Fila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
veci Între copertele cărților rămase la mâna timpului. M-am oprit pentru câteva clipe și o tresărire cât o lume m-a prins În mreje. Pașii m-au purtat mai departe, spre Piața Unirii. Porumbeii erau acolo, gata să-ți ciugulească din palmă. Ce clipe sublime! M-am smuls din visare și mi-am urmat drumul. Trebuia să ajung la sediul Uniunii Scriitorilor. Cassian Maria Spiridon, președintele U.S.R., filiala Iași, mi-a Înmânat nr. 200 al revistei Convorbiri Literare ( revistă a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ieși iute din buzunar și-l bătu ușurel, amical, pe spate pe Charlot. —Bravo, minunat, am făcut o greșeală, spuse Carosse. O să lucrăm mână în mână. Ești un om pe placul inimii mele. Păi, cu puțină pricepere o să reușim să ciugulim amândoi câte puțin și din fată, și din averea ei. Îl luă de braț pe Charlot și îl îndemnă cu blândețe să pornească spre casă. Pe drum, Charlot întoarse o dată capul spre silueta de pe deal: își aminti de vremurile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
e clasic. E una din cele mai grozave povești pe care le-am auzit vreodată, mai spune el, după care începem amândoi să râdem din nou. Nici unul dintre noi nu mănâncă prea mult. Mâncarea rămâne în farfurii, și noi doar ciugulim, ne ducem mâncarea la gură, numai că sunt atâtea de spus, atâtea lucruri la care să ajungem... De-abia mai reușim să respirăm, nici măcar nu ne lăsăm unul pe altul să terminăm o propoziție, așa că le lăsăm pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un bulgăre Om de zăpadă fără nasturi la haină - noapte fără lună Noapte senină - doar omul de zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
apropiat de om. I s-a uitat, totuși, cu oarecare neîncredere, în ochi. înțelegând, vânătorul a pus bucățile jos, pe un pâlc de iarbă, și s-a dat câțiva pași mai într-o parte. Prinzând curaj, pasărea a început a ciuguli din carnea sângerândă. Se vedea cât de colo că-i plăcea. A mâncat pe săturate, după care a zburat pe trupul inert al ursului. Avea aer de învingător. îndată și-a șters ciocul de blana maronie și a început să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
În poziție orizontală, cu burta În jos. După o oră, mă simt foarte bine, nu mai am nimic. Cu păsările - gâștele și curcile În special- era expertă În a le vindeca dacă se Întâmpla să se otrăvească când scăpau și ciuguleau iarbă de pe ogorul tratat cu ierbicide. Imediat le administra lapte și le aducea la viață. Tata și soțul meu l-au luat de picioare și l-au așezat pe Ghiță În coteț. Eu am adus laptele repede iar mama
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
drăgălașo, mi-a plăcut îndrăzneala ta, i-am spus micuței musafire. ― Sssst... nu vorbi... mi-a închis Mihaela gura cu mâna. ― Tu, Aimée, ești mai fricoasă decât musafira noastră mititică. Aveam dreptate. Numaidecât cinteza coborî din nou la masă și ciuguli firimiturile puse de Mihaela cu câteva minute mai înainte, fără să-i pese de vreo primejdie. ― Să-i dăm un pic de șnițel, ce zici? ― Fii serioasă, nu poate mânui furculița și cuțitul. Mihaela râse. Pasărea refuză să se înfrupte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai poate. Chiar semănăm un pic. Iar între timp puteți să vă gândiți la mine. Și că eu mai trăiam, să nu uitați asta când vă dați drumul în gura ei. Cu ce se ocupă în asemenea cazuri pasărea mea? Ciugulește cadavre. Mor pe dinăuntru, apoi cresc la loc. O hrănesc. Măcar o pasăre să am. Mă mut din nou în casă. Aproape că nu mă mai tem de nimic. Sunt într-o relație bună cu obiectele. În cadă fac baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
autoritară a curcanului către mulțimea păsărească. După un minut de tăcere judecătorul s-a adresat celui audiat și supus judecății: -Acum să te auzim Cocone, pledezi contra sau pentru? Cocone și-a scos mai mult pieptul în evidență, și-a ciugulit câteva pene de pe piept care i s-a părut că nu stau la locul lor, știind că doar așa-l poate enerva mai mult pe Pripone, și-a dres glasul printr-o strigare către divina protectoare a păsărilor, apoi a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și când mi-a fost lene să deschid fereastra... Revăd în curte un trunchi gros, pe el câteva picături de sânge închegat, câteva pene negre, și în el înfipt un topor. Împrejur, pe iarba grasă, sute de pui aleargă sprinten, ciugulesc, ciripind. Păsări nebune, oameni imbecili... În fiecare clipă avem prilejul să surprindem neantul, și totuși continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate. Cei mai inteligenți își găsesc o scuză: cultul energiei. La furnici se pare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care n-a ajuns la vârsta de șaptezeci de ani; ca să nu mai spun că cea mai în vârstă, Margareta, a murit la nouăzeci și doi de ani. Curtea era neîngrijită, plină de bălării, iar printre bălării se plimbau și ciuguleau păsări de curte găini și curci. Toți considerau situația un provizorat detestabil și nimeni nu mișca un deget pentru ca lucrurile în jur să aibă un aspect cât de cât agreabil. Dincolo de gardul pe jumătate dezmembrat, cu uluci putrezite sau încălecate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
iar eu mai degrabă i-aș fi spus că pe dracu’, era păcat și de prima, dar mama s-a și apucat să-i mai taie una, și atunci m-am apucat și eu să mănânc repede, fără să mai ciugulesc piureul de castane, băgam în mine linguriță după linguriță, în timp ce-l priveam pe Marius care înfuleca și el, lua cu lingurița bucăți atât de mari că de-abia îi încăpeau în gură, trebuia să se ajute de degetul mare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tot ce poți să faci? Ți-ai pierdut până și veninul, sărmană prăpădită, crescută cu uscături și apă, cu gaze de eșapament și gunoaie. În timp ce îmi trăgeam fermoarul, un porumbel a aterizat pe trotuar cu o precizie matematică și a ciugulit un fir de cartof prăjit. Cartof prăjit. Ca tăunii și alte creaturi care își regizează singure micile lor filme, jucând totodată în ele, și porumbelul trăiește într-un ritm rapid. E firesc să prefere mâncarea rapidă. Viața unui oraș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu avea de ce să piardă timpul. Era un băiat cuminte care nu ridica probleme. În casă avea un rol bine stabilit și înțelegea aceasta. Stani era cu munca, căra lemnele în beci, făcea așchiile, bătea covoarele și preșurile, făcea cumpărăturile, ciugulea bineînțeles restul apucături de târgoveț iar soră-sa dădea ordine și ștergea praful! Legătura școlii cu familia se ținea astfel prin intermediul mamei care știa că se poate bizui pe el nu ar fi mințit-o niciodată! În pauze pleca adesea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unde zace un animal mort, îl atinge cu mâinile și amin. Pisica lățită, câinele zdrobit sau chiar și căprioara spintecată în două de un camion răsuflă adânc și amușinează aerul proaspăt. Se ridică pe picioarele frânte și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai stau un minut, iar Mântuitorul de pe Șosea le leagănă capul în brațe și le vorbește în șoaptă. La două minute după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]