1,048 matches
-
le urmăriră cum o se fugăresc. Reggie se uită atent În apă. — SÎnt pești aici, zise el, d-ăia mari, de rîu, uită-te! Coborî lîngă pîrÎu, Își scoase ceasul și-și muie mîna În apă. Îi simt cum mă ciupesc! Se ambalase ca un copil. SÎnt ca niște fete care te pupă! Cred că mîna mea-i un peștoi. Cred că le-a surîs norocul! — Cred că ești prînzul lor, Îi strigă Viv. O să-ți termine un deget, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
copcă. I-aș slăbi un nasture sau doi din spate și i-aș desface sutienul În timp ce-aș fi pe-aproape - și i-aș trage rochia și sutienul pînă la coate și i-aș pune mîinile pe piept. Aș ciupi-o. Aș putea să trag puțin - n-ar putea face nimic dac-aș face așa, pentru că rochia - Înțelegi? - rochia i-ar țintui brațele În lături... Și după ce-aș termina cu sînii, i-aș da la o parte fusta. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aflu pe o bancă În gara Swindon, dormind buștean. Am nevoie de un șoc. Să-mi cadă o cheie pe sub guler, sau... am găsit. Se Întoarse și stinse țigara În chiuvetă, răsucind-o, apoi Își sumese mîneca și Întinse brațul. Ciupește-mă! — Să te ciupesc? — Să-mi demonstrezi că sînt treaz. Se uită la Încheitura lui goală. Era un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza degetului mare, și, din nou, se gîndi, fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În gara Swindon, dormind buștean. Am nevoie de un șoc. Să-mi cadă o cheie pe sub guler, sau... am găsit. Se Întoarse și stinse țigara În chiuvetă, răsucind-o, apoi Își sumese mîneca și Întinse brațul. Ciupește-mă! — Să te ciupesc? — Să-mi demonstrezi că sînt treaz. Se uită la Încheitura lui goală. Era un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza degetului mare, și, din nou, se gîndi, fără să vrea, dar cu plăcere, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încheitura lui goală. Era un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza degetului mare, și, din nou, se gîndi, fără să vrea, dar cu plăcere, la brațele și picioarele lui oacheșe... Întinse mîna și-l ciupi cu vîrful degetelor. Unghiile i se Înfipseră acolo și el Își retrase repede brațul. — Au! Ai exersat chestia asta! Cred că ești o spioană afurisită! Își frecă locul ciupiturii și apoi suflă acolo. Privește, zise el, arătîndu-i semnul. CÎnd o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sunt o problemă pentru el. Evident, îl iubește toată lumea. Tatăl lui nu acceptă să audă vreo vorbă rea despre el. Servitorii îi zâmbesc în timp ce fac eforturi să-i ducă sus apa pentru baie. Când mătușile sale vin în vizită îl ciupesc de obraji, uguind emoționate ca niște porumbei. Pran Nath este atât de frumos! Atât de alb! Un reușit exemplar din Cașmir! Fără îndoială, este un băiat frumos. Părul lui arămiu captează razele soarelui, ca al oamenilor care trăiesc sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe frunte, la baza părului pieptănat cu cărare și gura îi este pătată cu suc de betel. Ca aspect general n-ar face o figură total nepotrivită pe o masă de disecție. O dată sau de două ori, întinde mâna să ciupească și să frece pielea de pe brațul lui Pran, apreciind textura fină, așa cum apreciază croitorul un balot de material. Pran este prea ocupat cu mâncarea ca să-i pese. Nici bărbatul, nici femeia nu sunt interesați să-i inspire încredere. Un observator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Balraj nu se simte prea bine. Desigur, e mult mai preferabil decât să fie supravegheat îndeaproape sau să rătăcească singur prin oraș. Începe să simtă că a căzut din nou în picioare. — Servește-te din lassi-ul meu special, zice Ma-ji, ciupindu-l de obraz și întinzându-i o cupă de metal. E foarte bun. Pran bea lassi-ul gros dintr-o sorbitură, sub zâmbetele lor aprobatoare. Ma-ji și Balraj au treabă, așa că îi sugerează să se odihnească, înainte de a începe să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un Fotse prăpădit, așezat pe un scaun de lemn sculptat. Cicatricele fine de pe chipul lui se confundă cu ridurile. Șiragurile Fotse multicolore, atât de grele, par că-l trag în jos. În spate, nevestele stau în genunchi în ordinea priorității, ciupindu-se pe ascuns și aruncându-și una alteia furnici în păr. Daou privește înapoi la albi și simte primejdia. În jurul lor, oamenii lui vorbesc în șoaptă, făcând pariuri în privința nou-veniților. Cineva trebuie să păstreze tradiția. Trebuie făcute unele lucruri, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
chiar lângă soba imensă de faianță, domina din spatele perdelelor întreaga piață a Palatului - aceasta deci era păstrată pentru judecătorul Mierck, un obișnuit al locului. Mierck venea de patru ori pe săptămână. Lucru dovedit de burta lui bombată și de pielea ciupită de-o acnee roșiatică de parcă toate paharele băute s-ar fi așezat unul lângă altul așteptând ușurarea. Mierck nu-l plăcea prea tare pe procuror. Iar acesta îi răspundea în același fel. Ba chiar cred că ceea ce scriu este destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
smuls din pat la ore nu tocmai creștinești și pe o vreme pe care nu-ți vine să scoți nici un câine afară. Erau judecătorul Mierck, grefierul său, al cărui nume nu l-am știut niciodată, dar căruia toată lumea-i zicea Ciupitu din cauza unei eczeme urâte care îi mânca jumătatea stângă a feței, trei jandarmi gradați și un ofițer. Nu știu ce căuta acolo ofițerul, dar în orice caz nu l-am văzut prea mult timp: a leșinat imediat și a trebuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu pălăria bine aranjată pe cap. Dimineața își prefira încet lumina și orele. Toți cei prezenți erau așezați ca niște figurine de plumb pe o scenă în miniatură. Berfuche avea nasul roșu și ochii înlăcrimați. Grosspeil pălea, luând culoarea apei. Ciupitu stătea cu carnețelul în mână, își luase notițe, și își mai scărpina uneori obrazul bolnav pe care frigul îl umpluse de semne albe. Jandarmul cu ouăle părea de ceară. Primarul se întorsese la primărie, tare mulțumit că va sta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
masiv pe scăunelul său exotic, pe care-l pusese chiar în fața portiței ce dădea spre parcul Castelului. Și rămase acolo o vreme, înghețând, în timp ce jandarmii își loveau călcâiele și suflau în mănuși, tânărul Brăchut nu-și mai simțea nasul, iar Ciupitu se făcea gri-violet. III Trebuie totuși să o spunem, Castelul nu este o nimica toată. El impune și celor mai greu de impresionat cu zidurile sale din cărămidă ce alcătuiesc, împreună cu acoperișurile de ardezie, o bijuterie a cartierului bogat - da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să fluiere încet și să-și legene bastonul ca și cum ar fi alungat muște. Soarele străpunsese ceața și făcea chiciura să se topească. Eram la fel de țepeni ca țărușii din parc și aveam obrajii aspri și tari ca niște tălpi de lemn. Ciupitu încetase să mai ia notițe, ce ar fi putut scrie, de altfel? Totul fusese spus. — Bine, bine, bine... spuse iarăși Mierck, legănându-se pe vârful picioarelor. Apoi, se întoarse deodată spre jandarmul orașului: — Transmiteți-i complimentele mele! Și celălalt, luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
exact asta nu erai, prietenul său. Avea talentul de a se folosi de cuvinte pentru a le face să exprime lucruri cărora nu le erau destinate în mod obișnuit. Am fi putut rămâne mult și bine așa, jandarmul cu ouăle, Ciupitu, Brăchut, Grosspeil, Berfuche și cu mine - mie judecătorul nu-mi adresase nici un cuvânt -, nu se schimbase nimic. Medicul plecase la un moment dat, cu geanta și mănușile lui de piele. O lăsase pe Belle de jour, sau mai curând forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
picături de apă. Deja totul se schimbase. Nu mai distingeai forma pe care trupul lui Belle de jour o lăsase pe mal. Nici o urmă. Doi canari își disputau un firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și la micuțul care se afla în pântecul ei. De altfel, îmi era puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să treacă strângându-te cât de mult se putea. Tinerii se uitau la noi cu priviri melancolice. Niciunul nu mișca, niciunul nu vorbea. Parcă erau niște animale palide îmbrăcate în albastru, care se lăsau mânate cu docilitate către marele abator. Ciupitu, grefierul judecătorului Mierck, ne-a invitat să luăm loc într-o anticameră tapisată cu mătase roșie, apoi ne-a lăsat singuri. Știam bine această cameră. Avusesem deja adesea ocazia să meditez aici la existența umană, la plictiseală, la greutatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
petalelor fiecărei anemone uscate care ofta în vaza de gresie așezată pe șemineu. Josăphine dormita, cu mâinile pe coapse. Își scutura din când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu-și discret falca. Bucăți de piele moartă cădeau pe costumul lui negru, care prinsese luciu la coate și în genunchi. Fără să spună vreun cuvânt, ne-a introdus în biroul judecătorului. Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
arătă unde e ieșirea și se ridică pentru a mă conduce la ușă. Am pus mâna pe umărul lui Josăphine. Câteodată încercăm să facem gesturi atunci când cuvintele nu mai pot spune nimic, dar judecătorul mă împingea deja spre anticameră, unde Ciupitu moțăia. Îi făcu semn să dispară, închise ușa și se apropie de mine cum nu mai făcuse niciodată, aproape atingându-ne fețele, privindu-mă în ochi și-mi vorbi cu voce scăzută, în timp ce eu vedeam toate venele plesnite de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pun întrebarea directorului însuși. Dar nu am avut timp. A doua zi, în zori, mi-a fost adus un mesaj. Judecătorul voia să mă vadă, cât mai repede. Știam de ce. M-am gândit că veștile circulă repede. Ca de obicei, Ciupitu mă întâmpină și mă lăsă s-aștept în anticameră o oră întreagă. Din spatele ușii capitonate, auzeam voci, voci vesele, așa mi se părea. Când Ciupitu se întoarse pentru a-mi spune că domnul judecător dorea să mă primească, eram ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cât mai repede. Știam de ce. M-am gândit că veștile circulă repede. Ca de obicei, Ciupitu mă întâmpină și mă lăsă s-aștept în anticameră o oră întreagă. Din spatele ușii capitonate, auzeam voci, voci vesele, așa mi se părea. Când Ciupitu se întoarse pentru a-mi spune că domnul judecător dorea să mă primească, eram ocupat să decojesc cu degetul o fâșie de mătase roșie care se dezlipise de pe perete. Trăsesem de ea și se dezlipise o bucată de vreo treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Lăură își lipi obrazul de al lui și primul sărut nu se lasă prea mult așteptat. Apoi adaugă: - Ești de acord cu o reluare? Își lipi iar obrazul de al ei, își plimba mâinile lungi peste soldurile ei și o ciupi ușor în glumă. Lăură își încolăci brațele în jurul gâtului lui și-l săruta repede și sălbatic de mai multe ori. Amândoi parcă se simțeau ușurați de o treabă pe care trebuiau s-o facă de mult. Mai cu seamă Lăură
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mă dezbrac, să facem dragoste, zise el. -Aici ? întreba mirata Lăură. -Nu este nimeni în jur. Avem toate peșterile astea la dispoziție...Le putem lua la rând pe fiecare... -Dar dacă sunt șerpi, scorpioni, paianjeni, șoareci sau alte dihanii ? -O ciupi ușor de talie. Nu-ți fie frică, esti cu mine... Își întoarse capul spre umărul ei și o săruta pasional. -Haide, vino, ca niște turiști fericiți, hai să facem dragoste!... Am înaintat câteva zeci de metri pînă am gasit un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta distanță între noi. Unde anume nu le simți, am întrebat eu atingându-l, degetele mele tremură deasupra coapselor sale, ciupind carnea țeapănă, simți când fac asta? Iar Noga, întrecând măsura, ca de obicei, se apucă să-l frece cu peria de sus până jos, lăsându-i urme roșii pe picioare, asta simți, tati? Gata, lăsați-mă în pace, izbucnește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de asemenea atunci când tratezi, de exemplu, femeile din lumea cercetării, din cea universitară ca pe un fel de „gheișe intelectuale”, care te inspiră, cu care lucrezi, care o fac pe negrișorii în cercetare, pe care le iei în seamă, le ciupești de obraz. le mai mângâi pe frunte, tu ai calitate de coordonator de lucrări făcute de ele, dar nu ai mișcat un deget să le sprijini. Este tot o formă de misoginism chiar dacă bărbatul acela niciodată nu pronumță expresii misogine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]