4,212 matches
-
ceea ce implică întemeierea substratului pe valoarea imediată a concretului, pe forța lui de a reconstitui ambianța materială a vieții, o valență poetică manifestată și în creațiile lui Uuno Kaillas, care, în „Casa”, mărturisea: Casa mea crește în beznă./ Cine a clădit-o, știe Dumnezeu./ Poate că-ntunecatul Axeman/ va fi înălțat-o// Casa mea e rece, pustie,/ ferestrele ei dau spre noapte,/ focul de gheață al deznădejdii/ arde-n cămin. // Casa mea n-are uși/ pentru prieten sau oaspete./ N-am
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
frumusețile țării, munții, podișurile, șesurile, râurile, Dunărea, marea, așezările omenești rustice ori moderne, urbane, cu oamenii ce le populează, istoria României, cultura, arta, tradițiile, folclorul ei, tot ce e românesc și statornic între frontierele acestui spațiu latin sud-estic european este clădit în inima domnului John Banu, această inimă ce bate și în România și în America! În America a înființat Organizația non-profit Romanian American League ce militează pentru promovarea, apărarea și activarea culturii și artei, făptuiește evenimente cu profil social și
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
Își recăpăta puterile. Migrena dispăruse. Se Întoarse către salvatorul său, Însă tânărul se făcuse nevăzut. Atunci se apropie cu grijă de marginea gropii, Încercând să aprecieze cât era de adâncă. Probabil că În locul acela fusese o criptă. Ori biserica fusese clădită peste o construcție precedentă, o mare vilă romană, cu bazinele ei pentru păstrarea apei. Își ridică din nou privirea peste gol, spre absidă. Lângă el, simți răsuflarea gâfâitoare a lui Bargello, care Îl ajunsese din urmă. — Messer Durante... din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bine, atras de un amănunt pe care Îl surprinsese prin pădurea de turnuri și cupole ce răsăreau din cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc de Îndoială, cu toate că era abia schițat. Spre Roma Își Îndrepta pașii marea figură de pe mozaic. Omenirea Îndurerată și coruptă de păcat, care se pornea către cetatea sfântă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care transformaseră edificiul de-a lungul veacurilor, lăsându-și fiecare urma sa, ar fi Însemnat pietrele cu stema propriei ticăloșii. Destinul Își lasă amprenta asupra locurilor, ca și asupra vieților oamenilor, se gândi. Și, asemenea vieților, și pietrele pot fi clădite Întru rău. Voia să fie lăsat singur. Simțea nevoia să respire, În speranța că aerul de afară Îi va domoli spasmele. Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niște ochi căscați. Imaginea era tăiată la jumătate printr-o cruce roșie. „Asta merită să li se păstreze câinii aceia de mauri“, se gândi Dante privind-o. Era singurul lucru din preajmă care se bucura de aprobarea sa. Taverna fusese clădită Închizând cu niște ziduri din piatră ecarisată arcada de susținere a unui mare edificiu datând din epoca romană. Undeva deasupra, zidurile, care la origine trebuie că fuseseră impunătoare, apăreau Înjumătățite de o prăbușire străveche. Numai un colț al fostei construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trăsături de cretă, amănuntul unui arc, explicându-i-l unui maistru șef aflat În picioare, lângă dânsul. Cercul perfect de cer Înscris În tambur, care se deschidea deasupra capetelor lor, părea ochiul veghetor al lui Dumnezeu, atent la ceea ce se clădea În numele Lui, astfel Încât să nu se mai repete obrăznicia Babiloniei. Apoi arhitectul Își Întoarse capul, dându-și seama că era și poetul de față. Pentru câteva momente, păru contrariat să Îl vadă, apoi chipul i se lumină Într-un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prăpastie, se gândise că acea criptă ar fi putut fi o străveche cisternă romană, pentru păstrarea apei. Dar, mai apoi, probabil că creștinii o transformaseră Într-o catacombă aflată În afara zidurilor, departe de privirile păgânilor. După ce, pe fundațiile construcției, fusese clădită biserica San Giuda, aceste morminte fuseseră uitate până la prăbușirea bolții, care deschisese din nou acea gură a iadului. Ori putea fi vorba de unul din mormintele pe care poporul etrusc le semănase În vechiul regat. Fuseseră descoperite foarte multe asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scosese de la inimă. Fără motive și fără dovezi, recunosc. Poate din nevoia de Încredere În ceva sau În cineva, cu toate că eram conștient că nu e cel mai deștept lucru să te abandonezi farmecului unei impresii și nici amăgirii unei speranțe clădite pe dorință sau interes. M-am decis să-l abordez pe fizician. Îmi dădea ghes curiozitatea de a vedea cum reacționează sau poate doream să-mi verific o intuiție, nu știu. Howard s-a declarat disponibil pentru o Întrevedere imediată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nici vorbă. Dacă trăiește, nu mai e el, căci nu are răbdare. Alege cu isterie. Și poate s-o facă, asta e înspăimântător la el, cu toate că are un talent de duzină. Dar teama lui de moarte e de invidiat. Își clădește cu grijă lumile din care apoi moare, ca să-și exerseze efemeritatea. Tablourile lui nu sunt altceva decât locuri de veci. Ai să-ți dai seama de asta când ai să vezi tablourile lui Bódog Artúr. — Și dacă s-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a treia. Da, chiar și o zână își iese din fire după o lovitură ca asta. Iar atunci eroului principal i se tulbură mintea. Scara valorică i se năruiește și iese din oglindă conștient că va trebui neapărat să-și clădească una nouă. Și de acum încolo va pune totul sub semnul întrebării - nu-i așa, dragă, că mai ai încă vreo trei fețe? -, iar această metodă îi va călăuzi pașii tot restul vieții. Mă sculam dis-de-dimineață, mă îmbrăcam frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
oare colosala prostie dacă îți atrag atenția cum că tocmai am străbătut toate zidurile palatului vii și nevătămați, așa cum ai tăia un șirag de mărgele de fum? Te superi dacă zburăm spre infinit, să găsim rezolvarea problemei și apoi să clădim din nou omenirea? Dacă acum câteva secunde, să zicem, aș fi putut să mai trăiesc surpriza incredibilei răsturnări de situație la care eram supuși, acum nu pot decât să constat cât de banală este demonstrația teoremei, de mult cunoscută, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric, ca o cetate fortificată, iar casele se răreau abia către vârfuri, pierzându-se acolo printre copaci. Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care nu permiteau privirilor să pătrundă dincolo de ele. Porți mari din bârne de lemn masiv, cu acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
brăzdată de riduri adânci. De sub sprâncene, îl priveau niște ochi albaștri, scăpărători și deosebit de limpezi, în contrast puternic cu fața arsă de soare. Deși era ușor adus de spate și se mai împuținase la trup, se vedea că e bine clădit și fusese un bărbat puternic la viața lui. Purta haine din pânză de in țesută în casă și, atârnată de gât, avea o traistă mare. Moșneagul se sprijinea într-un toiag lustruit de atâta purtat în mâini. Bătrânul, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avut ca urmași pe Victoria, Raluca, Roxanda, Lascarachi, Costin, Grigore. Iordache a fost comis și ispravnică de Bacău, în 1814 și 1822. Este înmormântat în biserica Toma Cosma din Iași. Ca moșii a avut Filipenii, moșia Orasa unde și-a clădit casă și biserică și parte de Versăști (Bacău). Dintr-o scrisoare aflăm că moșia Filipeni, aparținând la 5 frați, unul dintre ei vinde lui Grigore partea sa, acesta rămânând stăpân. „Moșia Filipenilor din ținutul Tecuciului, dreaptă părintească, care la împărțeala
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pieri întru-însul simțul dreptății omenești ÎDeprins să-și vad dreptatea, oricât de mare și netăgăduită, totdeauna nesocotită, față de samavolnicia sau de trecerea celui mare, el deveni bănuitor, neîncrezător și prefăcut. Iar când evreii veniți din Polonia învățară pe boieri să clădească velnițe și să facă horincă, rănimea începu să caute întru-însul o mângâiere la durerile ei.” Deschiderea pieței externe după pacea de la Adrianopol din 1829, Turcia fiind silită să renunțe la monopolul comerțului asupra șărilor Române, a însemnat o creștere a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lucruri Îl marchează pe un cititor atît de mult ca prima carte care Își deschide cu adevărat drum spre inima lui. Acele prime imagini, ecoul cuvintelor pe care credem că le-am lăsat În urmă ne Însoțesc toată viața și clădesc În memoria noastră un palat unde, mai devreme sau mai tîrziu - indiferent cîte cărți am citi, cîte lumi am descoperi, cîte am Învăța și cîte am uita -, o să ne Întoarcem. Pentru mine, aceste pagini fermecate vor fi mereu cele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
niciodată să-și termine fraza. Ieșeam din Încăpere sub un pretext oarecare și fugeam. Au fost zile cînd am crezut că mă luam la Întrecere cu calendarul, Într-o cursă imposibilă. Mă temeam că lumea de miraje pe care o clădisem În jurul Clarei se apropia de sfîrșit. Prea puțin Îmi Închipuiam că problemele mele abia Începuseră. MIZERIE ȘI COMPANIE 1950-1952 7 În ziua cînd am Împlinit șaisprezece ani, mi s-a năzărit cea mai proastă idee din cîte Îmi fusese dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
funcția de primar, Care a fost reacția ministrului de interne, Întrebați-l, Cine vă urmează sau vă va urma în funcție, Cercetați, Vă vom vedea și în alte manifestații, Veniți și veți afla imediat, Ați părăsit dreapta, unde v-ați clădit întreaga carieră politică, iar acum ați trecut la stânga, Într-una din zilele astea sper să înțeleg unde am trecut, Domnule primar, Nu mă numiți primar, Scuzați-mă, a fost forța obișnuinței, vă mărturisesc că mă simt dezorientat, Aveți grijă, dezorientarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un inel de pământ care înconjura o lagună adâncă, pământ nelocuit și acoperit doar de tufăriș și guava sălbatice. Cu femeia plină de inițiativă care era nevastă-sa și cu câțiva băștinași a debarcat acolo și s-a apucat să clădească o casă și a curățat terenul de buruieni ca să poată să planteze cocotieri. Asta se întâmplase cu douăzeci de ani în urmă și acum ceea ce fusese o insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și Îi făcea semne să Îl urmeze. - Vino, vino și domnia ta! Îl mai auzi cum Îi striga În timp ce dispărea absorbit În Îmbulzeală. Abația Maddalena se ridica În spatele vechiului For, ceva mai Încolo de Santa Maria in Campidoglio. O construcție masivă, clădită pe fundamentul unei străvechi insula romane, de la care preluase perimetrul dreptunghiular. În față se ridica biserica abației, cu fațada ei simplă din cărămidă, urmată, dincolo de absidă, de un al doilea corp, care o vreme adăpostise o comunitate restrânsă de călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vor muri. - Ca să vezi... șopti Cecco pe un ton ironic, Însă Dante se adâncise iar În gândurile lui. Se pare că vreți să vă luați la Întrecere cu francezii În privința Îngâmfării, spuse sienezul, arătând spre zidurile noului Dom ce se clădea În spate la Santa Reparata. Acolo se clădesc catedrale imense, cu vârfuri Înalte și cu bolți ascuțite și nemăsurate. Parcă ar vrea să-l ia pe Dumnezeu cu asalt, În loc să Îl cheme printre noi cu umilință, ca În bisericile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ton ironic, Însă Dante se adâncise iar În gândurile lui. Se pare că vreți să vă luați la Întrecere cu francezii În privința Îngâmfării, spuse sienezul, arătând spre zidurile noului Dom ce se clădea În spate la Santa Reparata. Acolo se clădesc catedrale imense, cu vârfuri Înalte și cu bolți ascuțite și nemăsurate. Parcă ar vrea să-l ia pe Dumnezeu cu asalt, În loc să Îl cheme printre noi cu umilință, ca În bisericile noastre. La această ultimă observație, Dante avu o tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Amiaza trecuse deja binișor când Dante și șeful gărzilor, urmați de alți șase oameni Înarmați, o porniră spre răsărit. Dincolo de pajiștile de la Santa Maria Novella se ridica masa roșiatică, din cărămizi, a noului brâu de ziduri pe care Comuna Îl clădea pentru a stăvili mulțimea de construcții răsărite recent În jurul cetății vechi. Porțiunile de zid se Întrerupeau ici și colo fără o logică aparentă, ca și cum ar fi fost alcătuite În joacă de un uriaș capricios. Părea că arhitecții Își puseseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Și unde? Întrebă, după o scurtă pauză. - La miazănoapte de oraș. Ceva inexplicabil. - L-ai văzut domnia ta? - Da. - Și ce concluzii ai desprins? - Mai nimic, În afară de o idee generală despre forma pe care o are. Și În afară de... - Ce? - A fost clădit pe drumul morții. Iar moartea l-a vizitat. Poate că era una din etapele traseului său, după hanul Îngerului. Și după mlaștină. - Mlaștină? Ce vrei să spui, messer Alighieri? - Există un Styx mai aproape decât ai putea crede, afirmă poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]