4,004 matches
-
grup și a coeziunii sale” (J. Heers, 1983, p. 194) În al doilea rând, amploarea sau, În formularea lui Oliver Ihl (1996, p. 349), „elocvența numerelor”: paradele și procesiunile pun În mișcare mase de spectatori și numeroși „performeri”: reprezentanți ai clerului și ai instituțiilor Puterii, unități militare, grupuri de sportivi, alte categorii implicate În defilare (pompieri, poliție, elevi etc.), artiști (cântăreți, dansatori, muzicieni, oameni de circ). Mulțimea participanților este dublată de multitudinea simbolurilor care exprimă entitatea colectivă: obiecte sacre (relicve, statui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
onorific al Societății Academice Române. Luminător dârz, de ascendență ardeleană, influențat de mișcarea de redeșteptare națională de la „Sf. Sava”, monah pașoptist profesând idei liberale, D.R. depășește cu mult orizontul vieții mănăstirești. Activează constant, luând măsuri reformatoare, pentru emanciparea și culturalizarea clerului prin intermediul școlilor (fondate, reorganizate sau conduse de el), al tipăriturilor și presei. El scoate primele reviste religioase românești: „Vestitorul bisericesc” (Buzău, 1839-1840, în colaborare cu Gavriil Munteanu) și „Eho eclesiastic” (București, septembrie 1850 - august 1852), cu suplimentul editorial „Biblioteca religioasă-morală
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
nu trebuie omis amănuntul că, după 1018, ca urmare a stăpânirii bizantine, unii preoți vlahi și slavo-bulgari s-au refugiat în nordul Dunării, unde și-au continuat activitatea cărturărească în limba slavă. În aceste împrejurări, a fost adoptată slavona de către clerul și clasa cnezială slavo-românească, apoi de cancelariile domnești. Evident, poporul, mulțimea, vorbea românește, predica se rostea în aceeași limbă, dar liturghia și celelalte slujbe se făceau în slavonește, și aceasta timp de sute de ani! În același timp, ritul bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politice, cnezate și voievodate, au rămas. În felul acesta putem înțelege mai bine și introducerea, la începutul secolului al X-lea, după creștinarea bulgarilor, în 864, a limbii slave în biserica românească-pătura dominantă la noi, elementul politic (boierii) și bisericesc (clerul) erau de origine slavă. În acel moment, secolul al X-lea, nu se introducea, în biserică și stat (voievodat), o limbă străină, moartă, slavona, ci una vie, a celor prezenți aici-elementul dominant slav. După asimilarea acestui element, limba slavonă a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aici veneau, în secolele XI-XII, pentru hirotonie, simplii preoți de pe ambele maluri ale Dunării răsăritene, din Dobrogea (Paristrion) și, inevitabil, din Câmpia munteană, poate și din Moldova meridională, până la înființarea episcopiei de Vicina. Nu știm nimic despre compoziția etnică a clerului din episcopia Dristrei, predomina probabil cel grec, în condițiile stăpânirii bizantine în zonă. De la începutul secolului al XI-lea, asistăm la acapararea principalelor ranguri ale ierarhiei bisericești de către greci, proces prezent în viața bisericească de la sud de Dunăre, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patriarhiei de Constantinopol. Noua mitropolie cuprindea numeroși clerici. Aceasta se petrecea, nu întâmplător, tocmai într-o vreme de întărire a autonomiei politice a orașelor și a feudalilor locali-statul paristrian ! Bizanțul le-a acordat acestora o autonomie bisericească. Aici întâlnim un cler grecesc și unul local, străromânesc, prezent ân cetățile și orașele de la Dunărea de Jos, fapt caracteristic acestei provincii bizantine. Ca o trăsătură aparte, menționăm că în Dobrogea bizantină erau închegate modeste așezăminte monastice, într-un mediu popular foarte amestecat etnic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sa, o mănăstire pentru ei, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, înzestrată cu bunuri și privilegii. Acei călugări "graeci" puteau fi bizantini și bulgari, probabil că Morisena ortodoxă, ca și Vidinul, erau subordonate patriarhiei bulgare de la Ohrida, până la 1018-aceste legături cu clerul sud-dunărean, bulgaro-bizantin, ale lumii din Banat nu sunt surprinzătoare. Nu trebuie să omitem legăturile existente între feudalitatea Europei centrale (Germania, Moravia, Boemia, Ungaria) și cea din sud-est (Bizanț, Bulgaria, Serbia), după cum între cele două sfere politice și culturale a existat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forme apusene de cultură și artă, în Banat și Transilvania, prin misionari benedictini, iar în secolele XII-XIII, prin misionari cistercieni, dominicani și franciscani, care au adus aici forme de cultură bisericească apuseană-la Cenad, s-a înființat o Școală episcopală pentru cler, care marchează începutul învățământului în limba latină la noi.29 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni În sudul Dunării, în secolul al X-lea (976), este menționată o numeroasă populație românească (vlahii) pe o întinsă suprafață, de la Marea Egee la Dunăre, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Țara Severinului și din cele două cnezate se cuvin regelui, iar cealaltă jumătate cavalerilor", dar se adăuga că regele nu avea pretenții asupra veniturilor bisericilor existente sau a celor viitoare, iar cavalerii trebuiau "să lase neatinse cinstea și drepturile înaltului cler, ale arhiepiscopilor și episcopilor, pe care se știe că le au". Veniturile de la mori, existente sau viitoare, exceptându-le pe cele din "țara Litua" (voievodatul lui Litovoi), ca și alte clădiri, semănături, fânețe și pășuni pentru vite și oi rămân
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puterii voievodale și rivalitatea acesteia cu regalitatea. Pentru a-și consolida situația, amenințată de atitudinea ostilă a voievodului Roland Borșa, regele Ladislau Cumanul, aflat în Transilvania, în vara 1287, se consultă cu nobilii unguri din țară, la care este asociat clerul catolic, reprezentanții sașilor și secuilor, adică adunarea stărilor privilegiate, care, în 1291, se transformă în congregație. După urcarea sa pe tron, regele Andrei III confirma privilegiile stărilor, în februarie 1291, apoi sosea în Transilvania, la Alba Iulia, și conducea congregația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sașilor din Transilvania să aibă statut de "prepozitură liberă", hotărâre aprobată de către papa Celestin III, în 1191. Constituirea "prepoziturii" (protopopiei) săsești a dus la apariția unui cadru bisericesc catolic independent de episcopia catolică ungară de Alba Iulia, ceea ce însemna emanciparea clerului și populației prepoziturii de jurisdicția și fiscalitatea episcopiei ungare. În primii ani, prepozitura a fost o "prepositura Cibiniensis", pentru a sublinia rolul Sibiului și a provinciei sale ca centru unificator al autonomiei sașilor din Transilvania. Cu timpul, episcopia catolică de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regii unguri. Ordinul teutonic a luat ființă în Țara Sfântă, în 1190, în timpul cruciadelor pentru eliberarea Ierusalimului. Ordin militar-religios, el era format din "frați cavaleri" care aparțineau nobilimii de origine germană și patriciatului urban, din "frați preoți" (călugări) ce constituiau clerul ordinului și din "frați slujitori" care aveau obligații față de nobili. Cavalerii teutoni au fost aduși în Țara Bârsei (colțul de sud-est al Transilvaniei) în scopuri militare, pentru apărarea graniței sudice a regatului împotriva cumanilor, dar și social-politice, pentru consolidarea regalității
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anatema asupra întregii țări, domn, ierarhi, boieri, preoți și credincioși. Situația bisericii Moldovei era gravă, mai multe tentative de aplanare au eșuat. În cele din urmă, conflictul a fost aplanat, în mai 1401, când a fost ridicată anatema aruncată asupra clerului și poporului, iar apoi, după solia trimisă de Alexandru cel Bun la patriarhie, în 26 iulie același an, mitropolitul Iosif a fost recunoscut. Reședința mitropoliților Moldovei se afla în biserica Mirăuți din Suceava, ctitorită de Petru Mușat.40 Întregirea Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pro domo, 2-4/1922). Revista oferă materiale de cultură generală, informații practice referitoare la instituții etc. Sunt înserate versuri de V. Voiculescu (Iisus pe ape), proza și editoriale aparținând lui Gală Galaction (Marele învățător, Leviții), Tudor Arghezi (Fiul lui Dumnezeu, Clerul monahicesc), Gh. D. Mugur, I. Agârbiceanu, iar un studiu despre Al. Mateevici publică I. Gh. Savin. Apostol D. Culea traduce din Giovanni Papini. Alți colaboratori: Nichifor Crainic, I. Ț. Marinescu, Moise Ienciu, Teodor Bălășel, V. Ispir. C.Tt.
CUVANTUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286627_a_287956]
-
aceea, numeroase pamflete au ca țintă lumea scriitoricească, „azurul de mușama” al unei literaturi artificiale și sărace, inefabilul măsurat după „sistemul metric”, pentru marionetele succesului (Asasinarea unui mort, Păunul genial, Pentru glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
celebrează credință Bisericii, pe când cele de rangul doi sunt acceptabile în virtutea faptului că o ilustrează într-un mod adecvat. Mai sunt, desigur, si textele respinse cu totul, că unele «răspândite de cineva sub înfățișarea sfințeniei, spre pagubă poporului și a clerului».“<footnote Constantin Jinga, Biblia și sacrul în literatura, Universității de Vest, Timișoara 2001, p. 34 footnote> Remarcam că analiza scrierilor religioase pornește de la clasificarea acestor opere în canonice, necanonice și apocrife. Astfel, scrierile canonice <footnote „CANÓN, canoane, s.n. 1. Regulă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și productive, în care fiecare își cunoștea locul și drepturile. În lucrarea intitulată Richelieu and Reason of State, William Church descrie într-un mod elocvent viziunea cardinalului privind distribuirea puterilor în stat:"fiecare juca un rol specific în cadrul sistemului, contribuind - clerul prin rugăciuni, nobilii cu ajutorul armelor sub controlul regelui și poporul, așa cum obișnuia cardinalul să îi numească pe oamenii obișnuiți, prin supunere continuă. Pentru el, monarhia era un mecanism al divinității, al cărui scop era păstrarea păcii și a ordinii în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
numit prim ministru, Franța se află la limita ruinei din punct de vedere economic și militar. Cardinalul a simțit că regatul avea un potențial economic deosebit, dar care nu era exploatat la adevărata valoare datorită descentralizării și influentelor nobilimii și clerului. A inteles ca, fără decizii clare, fără o organizare interioară bine structurată și fără exercitarea unor presiuni asupra aristocrației, bunul mers al politicii, al economiei și al armatei era periclitat. De aceea a contat în acțiunile sale pe un singur
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
evident că nu este nimic în pimniță decât numai sticle și că dar dracul trebuie să fie care le face să joace. Se mulțumiră atunci de-a ocupa răspântiile și d-a cere ajutorul preoților, spre a se face rugăciuni. Clerul făcu o mulțime de slujbe și aruncă chiar aghiazmă pe ferestrele pimniței. Zgomotul însă nu înceta deloc. II SERGENTUL În timp de o săptămână întreagă mulțimea parizienilor nu înceta d-a umplea stradele foburgului, îngrozindu-se și tot cerând noutăți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
juridic legală ca să stârpească pe eretici și schismatici, între cari cei de lege grecească formau majoritatea, Roma le și trimitea dese aduceri aminte ca să-și împlinească riguros această datorie, lucru ce i se impunea și repeta cu aceeași rigoare și clerului catolic. În an[ul] 1221 papa Onorie III trimise pe capelanul său, magistrul Accontius, în calitate de legat papal în Ungaria pentru ca, atât în țara ungurească principală cât și în provinciile ei laterale, să surpe nu numai pe eretici și pe apostați
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
minoriților (fratres ordinum praedicatorum et minorum ). Cu mai mult rezultat luă Benedict XII acest lucru în mînile lui când văzu că, prin mijloacele legale întrebuințate pîn-acum, Bosnia nu va putea fi ținută deloc la legea catolică. Puterea ce-o exercita clerul sau nu ajungea ea singură la opera întreprinsă și avu nevoie de potențare prin spada autorității mirene. Așadară papa se adresă în an[ul] 1340 către banul Bosniei, Ștefan, cu cererea și admonițiunea ca să ridice din nou cultul religiei romano-catolice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de preț și pentru că putea fi în vecinătate cu cumnatul său, regele maghiar Andrei II, de vreme ce se căsătorise cu sora acestuia, anume Margareta, văduva împăratului Isaac Angelos. Nici tronul bisericesc nu rămase multă vreme neocupat, de vreme ce venețianii umplură curând cu clerul lor biserica Sf. Sofii, alegând din mijlocul lor patriarh ecumenic pe Toma Morozini, coborâtor dintr-o familie din cele mai nobile de ale lor. Oștenii greci, cei mai mulți de origine din Tesalia, și mulți între dânșii cu bună vază, carii fuseseră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dând ajutor lui Balduin II, să dovedească deci că e un principe în adevăr catolic și să deie Scaunului roman puncte de razăm pentru a pune-n evidență meritele sale În aceeași vreme Grigorie IX trimise o circulară către tot clerul înalt și inferior din țara bulgarilor și a românilor, prin care li-mpărtășea fericita veste că a trimis legat apostolic pe episcopul de Perusia și că regele Ioan Asan se pleacă bisericii romane; deci îi provoacă ca nu numai să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Cristos, acest simbol al unității bisericei sale. Fiindcă și îndărătnicul Ioan Asan e rânduit în categoria schismaticilor, de vreme ce s-a lepădat de legea romană, apoi primește și apără în țara sa eretici și schismatici, de aceea papa puse pe clerul din Ungaria și pe episcopul de Perusia ca legat apostolic ca să predice, ca și contra păgânilor, o cruciată în toată forma în contra lui Asan și a poporului său și făgădui tuturor celor ce ar lua parte la cruciată o absoluțiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mici s-au uzat de acest mijloc și că nici astăzi nu e o altă cale de scăpare, căci aceasta-i singura nadă cu care se prinde papa și cu care se poate câștiga în favorul ocrotirii grecilor. Deși clerul grec se zbătea cu drept cuvânt contra recunoașterii unei autorități străine asupra bisericii lor și nu voia a o pune la dispoziția unor cârciumari și meseriași de rând, de cari în clerul latin de țară erau pe ici pe colo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]