799 matches
-
a avut pretenția să le nege, Veșmântul Îi Îngăduie purtătorului să se deplaseze În siguranță. Constă din sectoare metalice, care sugerează scafandrul, cavalerul medieval și balanța de farmacie, nu fără a lansa scânteieri rotative, care Îl enervează pe pieton. Emite clinchete discontinue, care țin locul unui claxon plăcut. Două școli pornesc de la baroneasa de Servus, care Își dă (conform unei persoane perspicace) cel mai de soi consimțământ pentru a doua. Prima e a străzii Florida; cealaltă, cu o țâfnă mai populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar fi prea bun pentru tine“. În loc de asta, i-am zâmbit rece și-am zis: —James, nu fi ridicol! Indiferent ce-ți place ție să crezi, suntem oameni civilizați. De ce să-ți facem rău? În fond - am râs ușor cu clinchete de zurgălăi în voce, producând un sunet ca de așchii de gheață lovindu-se de pereții unui pahar - ne dorim să fii sănătos ca să-ți poți permite cheltuielile de întreținere ale lui Kate. A urmat o tăcere răsunătoare. — Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de prima mînă, cu o panoramă a L.A.-ului Încețoșată de smog. Numărul 3245: zugrăveală Într-o nuanță piersicie, flamingi de oțel pe pajiște, un sedan albastru pe alee. Bud coborî din mașină și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră clinchete voioase de clopoței. Îi deschise un mulatru cu pielea deschisă la culoare. Treizeci și ceva de ani, scund, Îndesat, pantaloni scurți și o cămașă cu guler Mr. B. — Am auzit la radio și mi-am Închipuit c-o să veniți. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea s-a gândit mai întâi la un incendiu asemănător, doar mai mic ca amploare, văzut cu vreo câteva ore înainte ca toate clopotele, ceasurile, petardele și clinchetele de pahar să bată sosirea anului nou, și tot la o casă din apropiere, care adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și îndulcit cu miere și încă alte delicatesuri pe care nu le pregătea celorlalți. În parfumul de cafea pe care uneori îl alterau aprinzându-și țigarete lungi și pufăind îndelung - iarăși, nu doamna Marga Pop, ci ceilalți -, glasurile ca niște clinchete de cristale prețioase, doar cu câteva momente Îuneori mai scurte, alteori mai lungi și ușor penibile) de tăcere, după gestul ei de a îndepărta pânza de păianjen. Evocau amintiri comune dintr-o tinerețe ce le apărea tuturor extrem de tulbure; cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
schimbătoare în fiecare clipă sub colții vântului care bătuse toată ziua, urmărind toate acestea s-a gândit mai întâi la un incendiu asemănător, doar mai mic ca amploare, văzut cu vreo câteva ore înainte ca toate clopotele, ceasurile, petardele și clinchetele de pahar să bată începutul anului dinainte, și tot la o casă din apropiere, care adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și sticlă colorată sau din boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care i-o întorcea oglinda și bucurându-se de desăvărșirea acelei imagini cum n-ar fi crezut că poate fi în stare. Zicându-și că se poate simți într-atât de îndestulată de imagine și de foșnet și de clinchete, încât nici nu trebuie să-și mai aștearnă în jurnalul început nu de mult gândurile, pentru că nici n-ar mai avea vreun rost să aibă altfel de gânduri decât cele din fața oglinzii. Luând chiar caietul și dându-i-l lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chip de ghirlande din frunze de laur și flori albe de măceș și păsări, înlăuntrul căreia își privea fața nobilă licornul... Pe gâtul, umerii și sânii Doamnei răsunau clopoțeii de argint strânși în sfere de filigran și apoi sferele, cu clinchet, în mănunchiuri înșiruite după liniile înalte și subțiri de-a lungul cărora aluneca lănțugul. Ea își întinse mâinile și le trecu în jurul gâtului meu și din apele lacului, întunecate, a ieșit către oglinda pe care, îmbrăcată în brocarturi, după vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spuse: Unde o să mâncăm? Eu am spus: — Trebuie să fie pe aici un hotel sau o cârciumă. Ea spuse: — E ziua de Crăciun. S-ar putea să fie rezervate toate. Peste câteva minute, liniștea aproape perfectă a fost spulberată de clinchetul și zornăitul unei biciclete care se apropia. Am întors capetele și am văzut un bătrân foarte corpolent parcându-și bicicleta la zid, apoi coborând treptele și îndreptându-se spre mare, cu un rucsac pe umăr și o privire hotărâtă pefață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pyles. Tabloul de siguranțe e în pivniță. Mă duc acum să mă ocup de ele. — Bravo, spuse Roddy. Dacă va reuși în misiunea lui părea deschisă îndoielii, pentru că înaintarea lui spre ușă a fost marcată de bușituri, bubuituri, lovituri și clinchete în timp ce se ciocnea de diversele mobile împrăștiate prin cameră. În cele din urmă reuși: ușa se întredeschide, apoi se închise și auziră ecoul pașilor lui tot mai departe, în timp ce mergea șovăielnic pe pardoseala de piatră. Apoi clinchetul andrelelor Tabithei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bubuituri, lovituri și clinchete în timp ce se ciocnea de diversele mobile împrăștiate prin cameră. În cele din urmă reuși: ușa se întredeschide, apoi se închise și auziră ecoul pașilor lui tot mai departe, în timp ce mergea șovăielnic pe pardoseala de piatră. Apoi clinchetul andrelelor Tabithei se auzi din nou. Tabitha începu să fredoneze o nouă melodie. De data asta, The Dambusters’ March. — Pentru numele lui Dumnezeu, mătușică, spuse Roddy. Cum poți tricota pe bezna asta? Și ai putea te rog să te abții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
M-a durut, dar am Înțeles. Lily se supăra foarte rar, dar când se supăra, nimeni n-o mai putea scoate dintr-ale ei până nu era ea pregătită să-și revină. Am auzit sunet de lichid turnat În pahar, clinchet de gheață, apoi am auzit-o pe Lily trăgând o dușcă. — OK. Dar sună-mă dacă ai nevoie de ceva, bine? — De ce? Pentru ca tu să stai și să asculți În tăcere la capătul celălalt al firului? Nu, mulțumesc. — Lil... — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Într-un țarc confecționat de el - acum le dădea apă și mîncare sau Îi pipăia să vadă cît sînt de grași. O enerva, imaginîndu-și cum stăteau acolo striviți. Plecă de la fereastră și-și puse sacoșa pe umăr. Se auzi un clinchet cînd cheile se loviră de sticla de bere. — Julia, strigă ea, ești gata? Coborîră și ieșiră În stradă. Casa lor făcea parte dintr-o locuință Înșiruită de la Începutul secolului al XIX-lea și În față era o grădină. Era albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
larg. — Îmi place aici. E mult mai vesel. — Ei, s-ar putea să fie al naibii de vesel peste o clipă. Uite, ce ți-am zis? Se auzi un pocnet, un fel uuvv, de la una dintre casele din josul străzii, urmat de clinchetul de geam care cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cuvîntul, și Începu să rîdă. RÎsul i se transformă În alt căscat. Ei, noroc. Oricine care poate pune mîna pe suficientă pileală În zilele astea și să scape razant, merită o medalie. În bucătărie, Mickey făcea un ceai. Kay auzi clinchetul porțelanului o clipă, apoi trase de ea, se ridică și se duse s-o ajute. Puseră frunze noi peste amestecul mizerabil care stătea, aproape permanent pe fundul ibricului, dar apoi a trebuit să aștepte lîngă flacăra mică, pentru că presiunea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de sîmbătă. Oamenii ieșiseră În oraș și se distrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Unde Îl țin? — E bine. Per total, rezistă. E foarte tăcut, dar asta-i de-nțeles. Are destule la care să se gîndească. — Dar care sînt acuzațiile? Domnule Hennessy...? — Acuzațiile? (A urmat o pauză, timp În care s-a auzit clinchetul cuburilor de gheață.) Se pare că sînt cîteva. Procurorul spaniol face lista cu capetele de acuzare. Tre’ să stăm după ei să le traducă. Mă tem că poliția nu e prea cooperantă. — Te așteptai să fie? Arată a Înscenare. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să slăbească. Aveam s-o văd mai des, ca pe vremuri, să joc tenis cu ea și poate să cumpărăm Împreună un mic iaht. Îmi Închipuiam cum aveam să navigăm de-a lungul coastei, adăpostiți În lumea noastră privată, În clinchetul etravei tăind apa și cu sticlele de vin alb de Burgundia puse la rece... Un jet stropi umbrarul barului În aer liber de lîngă piscină. Izbucnise zarvă pe terasă, zgomote de mobilier răsturnat și voci mînioase, urmate de țipetele isterice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe lîngă ea, am șters jegul de pe Încuietoare și-am băgat cheia. Locașul era Înțepenit, și am simțit un val de ușurare că nu se potrivise și că Frank era În continuare nevinovat. Dar cînd am Întors cheia am auzit clinchetul cu care mecanismul de Închidere centralizată descuia cele patru uși. Am ridicat mînerul, am deschis portiera și am aruncat o privire În interiorul mașinii, din care răzbătea un miros stătut, la hărțile rutiere și la mănușile pentru condus de pe locul din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de spaimă de Moarte și în care deodată se împletește un fir de speranță, se știe că simte altcumva, decât ar fi starea omului fără de griji: că privirile îi ard, oasele sale, crescând, îl furnică, sângele îi cântă ca viorile, clinchete de argint îi trec prin coșul pieptului, lacrimile și șuvițele de bucurie șiroiesc pe fața lui, precum și pe fața fiecăruia dintre ceilalți Însă, purtătorii cei de Luceferi, când au văzut că grăbim către ei, au strigat tare Zicând: stați, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
intenționate, făcute atunci, când de față se aflau Vânătorul și Fata lui mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un clinchet ușor de cioburi sparte. De după ușă, apăru soția Profesorului, care își plesni palmele răsunător la constatarea catastrofei. Văzu petele negre de zaț și cele decolorate de cafea arabă împroșcate din cana de porțelan de Sėvres, care, deși ciocnită și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rămână treaz, să-i pună planul În aplicare. Și În definitiv cu mine petrecuse și până acum. Așa că iau ceva: - Orice. Cu gheață. - Cu gheață să fie! Și iese pe vârfuri, merge În bucătărie, aud ușa frigiderului, sertare deschizându-se, clinchet. Cei rămași În cameră stăm și ne uităm unii la alții, Leac a rămas lângă canapea, cu Pârvu alături, În fund pe covor, cu mâna ridicată Încă, săltând moale prin aer. Dirijează, mă gândesc eu și pentru prima oară ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nou În sus, spre ceafă, spre creștet, pe frunte Își pierde vigoarea, strivit de peretele la care mă holbez și de care mă sprijin cu toată greutatea. Îmi Încord mușchii gâtului, zvâcnesc, Îmi desprind fruntea de zid, mă clatin, aud clinchetul gheții din paharul plin pe jumătate cu votcă. Mă clatin Încă, dar duc paharul la buze, privesc În jur pe deasupra lui. Andreea e la trei pași de mine, ține În mână două lumânări uriașe, de botez. Pe umeri are petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Smaranda, curtenitor ca un flăcău tomnatic la pețit: Vă urez poftă bună și seară plăcută în continuare. Orchestra se oprește pentru o scurtă pauză. Liniștea relaxată face loc foșnetului fin al unor rochii sau a câtorva râsete reținute, punctate de clinchetului cristalin al paharelor. Chelnerului revine împingând o măsuță cu rotile. Pune pe masă un coș de pâine cu chifle crocante, servește vinul și după ce învelește într-un șervet alb recipientul metalic pentru cuburile de gheață, dispare la fel de silențios precum venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]