1,296 matches
-
dreptate și ignorând discursul fascinant al lui Josephine. L-am surprins pe Mike străduindu-se din răsputeri să nu izbucnească în râs. Misty rânjea fără nici o rușine. —Ce-ai găsit de râs? am întrebat-o furioasă. Dacă n-aș fi clocotit de mânie, niciodată n-aș fi avut curajul s-o înfrunt deschis. —Ție? Ție ți s-a făcut mult rău? — Da, am strigat eu. Mie. Mie mi s-a făcut rău. — Dacă taică-tu ar fi venit în patul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă concentrez pe aici și acum și asupra lui Chris. Am mers la Temple Bar, în zona simandicoasă a Dublinului. Unde am fost martora felului în care orașul meu natal se transformase într-o urbe foarte la modă. Care clocotea de viață. Și era foarte atractivă. Oare aș putea să trăiesc aici? m-am întrebat. Cu siguranță, ceea ce vedeam acum era foarte diferit de orașul pe care-l părăsisem în urmă cu opt ani. Destul de diferit ca să trăiesc aici? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta aproape că nu-mi mai lăsa nici o secundă în care să mă ocup de propriile mele proiecte - după ce renunțasem la toate week-end-urile, de când începusem... — Câți ani ai tu? Douăzeci și șase? s-a stropșit Vivian la mine. Furia îi clocotea în receptorul pe care îl țineam în mâna încleștată. — Ești un copil. Situația te depășește complet. Nu știu ce-a fost în capul meu când te-am angajat. În orice caz, trebuie să închid. Eu am de lucru, Claire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și mai mult? Oare Vivian se aștepta, în continuare, să-mi mut biroul într-un dulap mai mare și să lucrez la lumina lanternei? Am clătinat din cap, incapabilă, temporar, să formez cuvinte pe fondul emoțiilor care se învolburau și clocoteau în mine. Lasă, am zis după o clipă, urându-mă fiindcă cedasem. Pot să mă descurc cu toate patru, Vivian. Dă-mi de știre ce fel de oferte vrei să fac și-o să continuăm de-acolo. — Bine atunci. Vino la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, ni se îngăduie sporul de zădărnicie. Prin urmare, joi. Amiaza clocotind de zăduf și delăsare. Tovarășe Orest, Aveți dreptate, madam Ciupercă știe mai multe decât spune. De fiecare dată, fecioara Veturia joacă aceeași nevinovăție. După ce deschide însă puțin ușa spre closetul familiei se înviorează. Murdăria acționează ca un excitant, știu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întreb pe leșinată. Vai, tovarășe Toma, cum vorbiți tov Toma? Doar știți, la noi, sexualitatea este atât de, atât de... Nu de sexualitate e vorba, madam, nu fă pe proasta. Mâncărimea din pantalonii și de sub fustele Patriei știm noi cum clocotește, nu despre asta e vorba. De ce se ascund, asta întreb. Că doar mata știi, de la fața locului. Ei, tovarășul Toma... Marcel spune că asimilarea... nu erau acceptați nici așa, nici așa... dar acum, acum... Marcel zice, știți ce zice Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el râzând. Numai că ai adus în vorbă subiectul liftingurilor. Oricum, vorba lui Mark Twain: ridurile nu fac decât să indice locurile unde s-a zâmbit. Dar Julia nu zâmbea. Nici pe departe. N-a mai spus nimic, însă înăuntru clocotea. Julia era o femeie splendidă, numai că, asemenea multor frumuseți, în adâncul sufletului era teribil de nesigură pe ea. Pentru Julia, felul în care arăta era aproape totul și gândul că frumusețea i s-ar putea ofili, chiar și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Luca n-a făcut decât să i-o confirme. Bărbatul și-a încleștat fălcile, iar ochii îi străluceau din cauza furiei care mocnea în interior. — Aici nu e vorba de curaj, a spus el pe un ton controlat, dar în care clocotea mânia. E vorba de faptul că trebuie să mă am bine cu Sofia ca să pot petrece destul timp cu băieții. Un timp care să însemne ceva. Îmi pare rău că trebuie să-i văd fără tine, dar prefer varianta asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dac-o să-mi spui că, în mod sigur, nu vrei copii, atunci da, aș zice că problema e insurmontabilă. Pentru că eu vreau copii. Îi vreau foarte mult. Julia și-a strâns genunchii la piept și s-a întors cu fața la el, clocotind din cauza furiei reprimate. Deci, dacă nu-ți fac copii, atunci îmi dai papucii. Am înțeles corect? Asta ai vrut să spui? James n-a scos nici un cuvânt și a continuat să fixeze cearceaful. — Și dacă nu pot să fac copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dat vestea. Azi-dimineață abia am așteptat să plece la serviciu ca s-o sun pe Jade și să aflu și alte detalii. Și? a întrebat Fiona ridicând din sprâncene nerăbdătoare. Și familia lui e furioasă la culme... de fapt, toți clocotesc de nervi. —De ce? Fiindcă e prea devreme? Alison era nedumerită. Da, și din cauza asta, dar și pentru că părinții lui sperau să-l vadă așezat la casa lui cu o negresă drăguță, poate chiar cineva din parohia lor. În loc de asta, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca razele ei, reflectate de sare, să transforme aproape noaptea în zi, și la lumina ei scoase hangerul ascuțit și reteză dintr-o singură tăietură, crudă, puternică și adâncă, gâtul cel alb. Spuse rugăciunea rituală și strânse sângele ce țâșnea clocotind într-una din gerbe. Când se umplu, îl bău încet, călduț încă și aproape palpitând, iar în scurt timp se simți refăcut. Așteptă câteva minute, își trase sufletul și pipăi cu grijă stomacul cămilei care, fiind legată, nu se mișcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cumpăra lapte, băgase de seamă că șase oameni s-au întors în cerc, de trei ori. Fiindcă se dădea numai un litru de persoană. Tatăl meu e un om cu umor. La noi, televizorul se afla în centrul atenției. Tata clocotea de furie la cuvântările tovarășului, iar mama lăcrima, pentru că Sue Ellen din serialul Dallas căzuse în patima beției. Cu ani în urmă, menajerei noastre i se umpleau ochii de lacrimi fiindcă o fată nevoiașă, de la țară, urma să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
început să insiste, încercând s-o calmeze și s-o convingă să-și părăsească apartamentul. Domnule Petrea tăcea însă mâlc. La un moment dat, ea s-a ivit tulburată în ușa blocului și soțul ei s-a grăbit într-acolo, clocotind de mânie. Toți bărbații prezenți, în afară de tata, care mă ținea pe mine în brațe, au rupt-o la fugă pe urmele lui, fiindcă știau ce avea să se întâmple. Le-a trebuit mult timp ca să-i despartă pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îi lipsesc furia și interesul, poate chiar măsura dragostei, care poate hrăni cearta. Este tăcut, moderat, nu se plânge de nimic, nu cere nimic, ne continuăm viețile precauți, într-un fel complet diferit de modul în care trăiserăm până atunci, clocotind de furie, aducându-ne injurii unul altuia, iar eu, care dintotdeauna fusesem aplecată spre reconciliere, încercam să privesc toată această situație ca pe o binecuvântare, deși de multe ori nu face decât să îmi stârnească teama, dar imediat mă liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la acest lucru nu ar fi trebuit să renunț. Iar acesta nu este decât începutul unui val fierbinte și întunecat de resentimente, care se ridică din adâncuri, inundându-mi întreaga existență, îngreunată de dezgust, mă plimb prin casă, îl simt clocotind înăuntrul meu, ca un fetus evoluat, cum de îi permisesem să îmi cucerească viața bucată cu bucată, cum de abandonasem studiile din pricina geloziei lui sufocante, ai deja o diplomă, se împotrivea el, ce nevoie ai tu să te fâțâi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
place, întreabă el, eu am construit-o, iar eu încuviințez încet, ea nu îl mai vrea, îmi amintesc eu, nu este capabil să simtă, el doar se distrează. Ce căutăm aici, întreb eu, drumul acesta îmi face sângele să îmi clocotească de furie, iar el spune, crezi că la vârsta noastră nu mai este nevoie să luăm măsuri de precauție sau poate că tu preferi să ți-o pui în fața camerei asistentelor, și eu spun, nici nu știu dacă vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
partea dreaptă, așa că acolo era sufrageria, iar la capătul ei bucătăria. Casa era veche, dar bucătăria părea să fi fost de curând renovată: modulele noi de pe pereți, bufetul, chiuveta și robinetele sclipeau pur și simplu. Midori pregătea ceva, o oală clocotea pe foc și în aer plutea miros de pește prăjit. — E bere în frigider, mi-a spus Midori, întorcându-se spre mine. Ia loc până termin mâncarea. Am scos o cutie de bere și m-am așezat la masa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simpatizează pe cineva cu care lucrau de ani de zile, ca să nu mai vorbesc de comediile romantice, unde cele două personaje e clar că sunt destinate unul altuia, dar nici n-au ochi să se vadă, până ce publicul începe să clocotească de frustrare și să mormăie câte-un: „Da’ sărut-o odată, prostule!“ Privesc în jos și mă simt gatasă mă topesc în ochii lui gri-verzi. Apoi mă îngrijorez că arăt ca o balenă. Daisy zice mereu că nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de control asupra propriei vieți. De asta ai adus subiectul Patrick în discuție? Pare dezorientat, chiar supărat. Ne învârtim în jurul cozii, spune el. Nu văd ce rost are toată discuția asta. —Bine, îi trântesc eu, ridicându-mă în picioare și clocotind de furie, dar reușind să păstrez un calm aparent doar pentru că emoțiile mele sunt atât de multe și de puternice, încât nici una nu ajunge să le domine pe celelalte. Simt nevoia să beau ceva. Este unsprezece dimineața și eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună eu spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a luat de pe dulap Castelul lui Kafka. Ce, crezi că numai tu știi cum să subliniezi într-o carte? Ha! Ia stai că-ți demonstrez eu ce ușor e să selectezi. A deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor al Fiului... Încă un țipăt! Altul, următorul, succesorul său, și încă unul! Țipetele unui animal, în spasmele grozave ale agoniei. Apa fierbe! Clocotește! Se vaporizează! Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te opri! Nu te opri! Nu te opri! Atunci, creatura cea chinuită din mâinile lui Sile, se întoarce brusc molcomită, înspre el, strâmbându-se a plânge și spune, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
arăt eu vouă revoluție". Alți oameni, sosiți din comunele de sus, povestiră că împrejurul Costeștilor e armată câtă frunză și iarbă, gata să pornească încoace, să aducă înapoi pe boieri, dacă cumva n-o fi și pornit... Amara începu să clocotească. Întâi știrea, făcând ocolul satului, stârni curiozitatea. Țăranii și-o împărtășeau cu mirare și nedumerire, clătinând din cap și întrebîndu-se din ochi. Pe urmă, pe măsură ce se convingeau că trebuie să fie adevărată, mirarea se transformă în uimire: ― Dar ei nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
negreșit, exemplar, dar după ce vom asigura o destindere generală. Pe urmă va începe și opera justiției, care va aplica sancțiuni necruțătoare spre a evita în viitor repetarea unor astfel de nenorociri naționale! În Lespezi, la marginea comunei, maiorul Tănăsescu raportă clocotind de indignare: ― Domnule prefect, aici e un sat de criminali! Aici s-au comis omoruri!... Aici trebuie să... ― Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastră e prea dureroasă și tocmai de aceea trebuie să ne păstrăm sângele rece
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
laser și holbă ochii la pata care pârâia. Sfârăitul crescu. Dallas își coborî privirea. Scurgerea gălbuie topise deja pata și platforma de metal; se întinse până la câțiva centimetri de picioarele lui și o mică baltă arzătoare și sulfuroasă începu să clocotească. Gazul produs de lucrarea acidului ocupa treptat sala. Dallas simțea deja iritarea gâtului. Avu un moment de panică gândindu-se la efectul gazului asupra plămânilor. Cu ochii înecați în lacrimi, cu nasul curgând, încerca cu înfrigurare să închidă plaga apăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nivel. ― Acolo! Deasupra lor își făcu apariția gazul, urmat de un mic șențuleț de lichid gălbui amestecat cu aliaj ros. Șiroi un moment și apoi se desprinse în stropi grei fumegători. Imediat, locul unde cădeau începu să sfârâie și să clocotească. Dallas și Brett, dezarmați, se uitau cum se întindea mica baltă și apoi cum se scurgea prin orificiul pe care și-l săpase. ― Dedesubt ce e? ― Coridor C, anunță Parker. Fără instrumente. El cu Ripley alergară spre scara următoare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]