7,569 matches
-
sarcastic. Opinia publica este decisivă în schimarea de atitudine a lui Peter și atunci cînd greșește și atunci cînd se vindecă. La rîndul ei, mătușa aplică consecvent cataplasma sfatului potrivit la momentul potrivit, iar Spiderman se dă cu capul de clopot în catedrală și, surprinzător, scapă de negreală care însă îl colonizează pe Eddie, fotograful lipsit de scrupule care-i face concurență la ziarul Daily Bugle și care pică neașteptat. Acesta se aliază cu Sandman pentru a-l distruge, iar Spidey
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
în cronică de Paști și pe care Caragiale o făcea să înceapă așa: "Christos a înviat! De la un capăt al globului la cellalt, din răsărit pînă-n apus, de la miazănoapte pîn' la miazăzi, în sunetele triumfale a mii și milioane de clopote, de la mîndrele catedrale ale celor mai splendide capitale de imperie, pînă la umilele bisericuțe din cele mai sărmane cătune, popoarele creștine se salută vesele cu magicele cuvinte Christos a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
la Petrolul iar soțul meu Îl aprecia mult. Hai, te rog eu să probezi, am să caut eu ceva care să-ți stea bine și să faci impresie. Peste două minute de căutări Îi Întinse un costum subțire, cu pantaloni „clopot” de treizeci și unu centimetri, constată că era exact măsura lui și citi pe eticheta din interior „RoyalWestcenter”, constată că este un costum englezesc de firmă. Pe sub costumul de culoare grena Îmbrăcă o cămașă din mătase, tot grena, cravată asortată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
comun. Oamenii își dau seama de suferința care sălășluiește totdeauna în adâncul dorințelor trupești, dar nu își dau seama în egală măsură de dorințele care însoțesc suferința. Sper, Monsieur, că nu intenționați să profitați de această stare. Se auzi bătând clopotul la bisericuța cea urâtă. Era ora șase și jumătate, ora la care, în pușcărie, făcuse singura încercare de a-și retrage oferta, ora la care observase pentru prima oară ochii deschiși ai lui Janvier. Să nu vă faceți griji, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cuvântul aista i-o umblat prin cap și se întreba mereu: „Măi, ce înseamnă asta? Te pomenești că o spală, o îmbracă frumos, o...Am să-l întreb pe popă, că tot trebuie să merg la el, să-i tragă clopotele după obicei.” Când o ajuns în sat era noapte de-a binelea. Unde să se mai ducă noaptea? Cine trage clopotele la miezul nopții? A lăsat treaba pentru a doua zi. „Un sicriu tot trebuie să-i fac, așa că acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îmbracă frumos, o...Am să-l întreb pe popă, că tot trebuie să merg la el, să-i tragă clopotele după obicei.” Când o ajuns în sat era noapte de-a binelea. Unde să se mai ducă noaptea? Cine trage clopotele la miezul nopții? A lăsat treaba pentru a doua zi. „Un sicriu tot trebuie să-i fac, așa că acum mă duc la Halângă, tâmplarul” - s-o gândit el. Când l-o văzut tâmplarul la ceasul acela, l-o întrebat: „Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ce necaz, mă rog?” „Mi-o murit fimeia în spital și nu mi-o dă acasă până nu-i face otopsia. Eu am venit să-mi spui matale ce-i aceea otopsie.” „Uite la el. In loc să-i trag clopotele după pravilă, el vrea să știe ce-i aceea autopsie.” „Apoi clopotele s-or trage, dar eu de unde aflu ce-i cu otopsia ceea.” „Lasă că îi mai bine să nu știi...” Cum văd eu, iar ai trecut pe lângă otopsia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mi-o dă acasă până nu-i face otopsia. Eu am venit să-mi spui matale ce-i aceea otopsie.” „Uite la el. In loc să-i trag clopotele după pravilă, el vrea să știe ce-i aceea autopsie.” „Apoi clopotele s-or trage, dar eu de unde aflu ce-i cu otopsia ceea.” „Lasă că îi mai bine să nu știi...” Cum văd eu, iar ai trecut pe lângă otopsia ceea, moș Pâcule - l-a întrerupt Vasile Hliboceanu. Ii prima oară parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de tălăngi de la stâna oploșită în Fundul Hlibocii, lătratul câinilor treziți din toropeala zilei, iar peste toate acestea unduia - ca o pasăre în zbor lin - dangăt de clopot bisericesc...prevestind duminica. Pâcu și cu moș Dumitru călcau unul lângă celălalt sporovăind. Capetele plecate unul către altul le dădea aerul că vorbesc în taină. Această părere nu era departe de adevăr...De multă vreme, lui moș Dumitru îi umbla
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
felul de rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă impresia că vorbește la lampă, adică la candelabru: — Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare anunțat. Adică vrei să spui că ne servești creste de cocoș și - să mă ierte Liliane - coițe de cocoș? În România, crestele de cocoș se aruncă la pisici, iar pisicile trebuie să fie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să fie flămânde rău ca să le mănânce. Nu accept să fiu luat de prost. — Îmi pare rău, domnule, dar crestele de cocoș fac parte din patrimoniul gastronomic național. — Bagă mare! îi face semn Lionel lui Jean că se pot ridica clopotele. Gustă din creste, caută cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea. Ca să nu mai vorbim că e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea. Ca să nu mai vorbim că e prima oară în viața lui de câine când a băut șampanie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la tigrul qilin, tigrul alb care pășește în urma ta legănându-și alura de val suplu, înalt, de la ritmul perfect al cadenței furnicilor albe vindecătoare, de la opturile de fericire desenate în aer de săndăluțele tale zburătoare, de la petuniile magice, ale căror clopote dansează în adierea khamsinului, vântul cald care durează cincizeci de zile. șase în al cincilea loc: privești la armonia grădinii suspendate a dragostei tale, te așezi pe prispă și admiri, din apropiere și până în depărtare, ornamentele suflețelului tău, tăietura de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tăi, să descifrezi acțiunile subversive ale spionilor lor, să aperi grădina ta prețioasă cu toată înțelepciunea pe care o deții deja. tu pui, zi de zi, suflețel pur din pieptul tău în acest pământ roditor, de aceea petuniile magice au clopote mari și firele de trifoi au câte cinci foi grase fiecare, de aceea până și zeița chuang-mu își amintește de tine și te pomenește în incantațiile ei. șase în al doilea loc: te apuci și cultivi ceva din care să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cap de bucurie, furnicuțele albe bat tropa-tropa pe pământ, vulturii harpagornis fac loopinguri pe cer, broscuțele țestoase de galapagos dansează dezbrăcate, unele veverițe-călugăr chicotesc, altele se roagă solemn, taurii născuți din dude-de-aur mugesc din rărunchi, petuniile magice au întors toate clopotele către tine, desaga-fără-fund a prințișorului vieții tale stă agățată-n pridvor. paradis paradis sau măcar cer, măcar vedere spre cer, măcar aceste trei litere c e r te cer, îmi cer, îți doresc, luo na când motocicletele visurilor noastre pornesc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
intră pe jumătate în colibă, mormăind supărat. Iese în mână cu un toiag lung și cam noduros.) Iacătă și toiagu', că doar nu l-am meșterit atâta vreme ca să plec acuma la preumblare cu mâna goală... Că pân-a suna clopotul la trapeza cea mare ca să adune sfinții și binecredincioșii la gustarea de dimineață mai este de așteptat. (Dinspre spatele colibei, printre tufișuri, se apropie Sfântul Mavrichie. Are un toiag destul de bine șlefuit și poartă în mână o carte foarte subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit. Cei doi continuă să-și vadă de treabă. După câteva clipe se simte, mai mult decât se aude, un zumzet confuz. Rumoarea crește ușor, se adaugă, în depărtare, clopote, cântări bisericești, voci speriate. Habacuc și Pafnutie se ridică nedumeriți. Cei trei cuvioși ai lui Pafnutie se lasă la pământ, înghesuindu-se ca oile. Intră în fugă, panicat, Sfântul Farnachie. Aură modestă. Caută cu ochii în toate părțile.) HABACUC: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și pornesc în urma lui.) FARNACHIE: Eu am a-l găsi pe fratele Mochie... (pleacă și el) HABACUC: Așa că drum bun, Sisoe, și ai grijă cum te porți pe unde-i ajunge... (pleacă. Pe fond amestecat de cântări și sunet de clopot, scade lumina. Continuă fondul până la revenirea lui Sisoe) CORTINA (La față de cortină coboară din cer, într-un coș de nuiele, Sisoe. Se ridică, e desculț, pare a fi cam amorțit, iese din coș, privește spre cer.) SISOE: Gata, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
London, p. 27. footnote>. Cele mai schematice teorii vor susține faptul că nivelul corupției va scădea în funcție de gradul de democratizare; însă o teorie mai rafinată va susține că această relație nu este lineară, ci una cu graficul în formă de clopot. Chiar și sistemele totalitare pot controla nivelul corupției și astfel o pot păstra la un nivel economic viabil (vezi exemplele de „corupție controlată” din Asia de Sud-Est), pe când țările în tranziție sunt cele mai corupte. Atunci când controlul totalitar este contracarat și distrus
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
punctată doar de o poartă trântită, un lătrat de câine, un muget de vită sau un sforăit de cal. Mergeau cu pași târșiți. Oboseala își spunea cuvântul... O dimineață de primăvară adevărată, inundată de soare și cântec de păsări. Dangătul clopotului bisericii lui Bașotă chema cu unduiri prelungi sătenii la slujbă. Era a treia zi de Paști. Măriucă, știi bine că astăzi merg cu Petrache la nașul. Va veni și agronomul, poate aflăm și noi ce se mai întâmplă în lume
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rază de soare îi bătea în ochi... A simțit-o ca pe o arsură. A închis ochii gemând... Simțea că îi arde tot trupul ca un rug... „Vulturrr Costacheee! Laaa interogatorrr”- i-a răsunat în urechi ca un dangăt de clopot glasul gardianului. N-a putut să se ridice singur. Doi gardieni l-au luat pe sus... Becul blestemat i s-a înfipt din nou în ochi... Întrebările urlate ale anchetatorului îl loveau parcă în moalele capului... După o vreme, a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Eu... pentru a câta oară mă întorc din Infern?”... S-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
larg deschise de la intrare, până la ultima crăpătură din perete. Iar, după firea pe care o avea, s-ar putea să fi și reușit asta în întregime. Peste gard, în vecini, din turla bisericii tocmai începură a bate tare și ritmic clopotele; dangătul lor gros era mai aparte astăzi, parcă spuneau ceva, parcă transmiteau un mesaj anume, dar totul i se părea prea tainic și de nedeslușit băiatului; pesemne că liturghia era pe cale să înceapă. Concomitent, din inima cârciumii ușor sosi în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]