1,115 matches
-
30 de florini la data de 8 iulie 1792: Într-adevăr, o conscripție urbarială (din jurul anului 1600) arată că românii din zonele sătmărene (spre exemplu, cum erau cele de Codru) erau bine organizați în posesiuni românești ("Possessiones Valaches"), cu juzi, cnezi și/sau voievozi; spre exemplu, districtul Ardud, din care făcea parte și Chilia, îl avea ca voievod în anul 1769 pe Pop Mihai (în limba maghiară: Michael Popp). Chiar mai înainte, încă în 1729-1730, apare menționat un voievod chiar în
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
Mihai (în limba maghiară: Michael Popp). Chiar mai înainte, încă în 1729-1730, apare menționat un voievod chiar în satul Chilia . Acest lucru este important de remarcat, ținând cont de faptul că instituțiile românești vechi (ex. obști sătești, țărani liberi, juzi/cnezi/voievozi) s-au redus drastic (adesea până la dispariție) în Transilvania, după secolele XV-XVI. Trebuie însă menționat faptul că aceste instituții românești vechi, chiar dacă s-au păstrat în unele locuri locuite de români, ca acesta descris aici, au dobândi adesea (și
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
în Transilvania, după secolele XV-XVI. Trebuie însă menționat faptul că aceste instituții românești vechi, chiar dacă s-au păstrat în unele locuri locuite de români, ca acesta descris aici, au dobândi adesea (și) alte funcții decât cele originale; spre exemplu, (1) cneazul/voievodul a devenit uneori un administrator și/sau un mijlocitor între români și noii feudali și/sau (2) titlul de cneaz/voievod a devenit unul nobiliar (ex. voievodul Transilvaniei sau asociat titulurilor de nobil de origine română). În acest context
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
locuite de români, ca acesta descris aici, au dobândi adesea (și) alte funcții decât cele originale; spre exemplu, (1) cneazul/voievodul a devenit uneori un administrator și/sau un mijlocitor între români și noii feudali și/sau (2) titlul de cneaz/voievod a devenit unul nobiliar (ex. voievodul Transilvaniei sau asociat titulurilor de nobil de origine română). În acest context merită amintit că Țara Codrului a dat câteva familii nobiliare românești, poate mai puțin mediatizate decât cele din Maramureșul istoric, dar
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
al unei străbunici a poetei, Praskova Fedoseevna Ahmatova, decedată în 1837. După tată, Praskova Ahmatova se trăgea dintr-o veche familie nobilă, care își putea trasa ascendența până în secolul al XVI-lea, iar după mamă se trăgea din familia de cneji tătari Ceagadaev. Anna Ahmatova și-a făcut studiile la gimnaziul Marinski din Țarskoe Selo și apoi la Institutul Smolnîi din Sankt Petersburg. Vacanțele și le petrecea pe malul Mării Negre, la Eupatoria, în apropiere de Sevastopol. În adolescență, Anna Ahmatova era
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
Crișcior (în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. La Crișcior se păstrează o veche biserică de zid românească, Biserica Adormirea Maicii Domnului, ctitorita de cneazul Bâlea și soția sa, jupanița Vită, la sfârșitul secolului al XIV-lea. De plan longitudinal, cu turn-clopotniță pe vest, biserica conserva pe pereții pronaosului importante fragmente de pictură murala din epoca fundației (tabloul votiv cu familia ctitorului, scene biblice, sfinți
Crișcior, Hunedoara () [Corola-website/Science/300545_a_301874]
-
Îi cunoaștem apoi doi fii, pe Dragotă și Ioan. Către mijlocul secolului al XV-lea, relațiile genealogice devin foarte imprecise. Constatăm doar ascensiunea unui grup format din Petru, fiul lui Balotă, Valentin, fiul lui Vlad, Valentin, fiul lui Tatul, foști cnezi, deveniți nobili. Succesiunile genealogice continuă să fie neclare până la limita cronologică pe care ne-am propus să o atingem. Din acest motiv, privim cu rezervă o genealogie parțială care apare la Mike. Este cert ca vechea familie devenise din ce în ce mai stufoasă
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
a inclus inițial și cnezatul Sălașurilor. Un document din 1398 pomenește două din satele acestui cnezat, Râu Alb și Rîușor, atestând totodată relații de subordonare între familiile creziale din aceste două sate. Nu este vorba doar de calificativele folosite pentru cnezii din cele două sate, ci de chiar conținutul actului care are în vedere reglementarea datoriilor față de cetatea regală. Reglementarea nu este cu totul clară, s-ar putea ca cincimea de marcă de argint pusă în sarcina cnezilor de Rîușor să
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
calificativele folosite pentru cnezii din cele două sate, ci de chiar conținutul actului care are în vedere reglementarea datoriilor față de cetatea regală. Reglementarea nu este cu totul clară, s-ar putea ca cincimea de marcă de argint pusă în sarcina cnezilor de Rîușor să se datoreze stăpânirii unei cincimi a satului de către cbezii de Râu Alb, dar indiferent de semnele de întrebare, sensul relațiilor este cert. De aceea considerăm că centrul cnezatului a fost la Râu Alb. Cnezii de aici stăpânesc
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
pusă în sarcina cnezilor de Rîușor să se datoreze stăpânirii unei cincimi a satului de către cbezii de Râu Alb, dar indiferent de semnele de întrebare, sensul relațiilor este cert. De aceea considerăm că centrul cnezatului a fost la Râu Alb. Cnezii de aici stăpânesc de altfel și părți din Râul Mic (Vaidei), sat situat în amonte pe aceeași vale. Apartenența la cnezat a altor două sate, Băiești și Șerel, rezultă din stăpânirile devălmșe exercitate de cnezii de Băiești pe valea Râului
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
a fost la Râu Alb. Cnezii de aici stăpânesc de altfel și părți din Râul Mic (Vaidei), sat situat în amonte pe aceeași vale. Apartenența la cnezat a altor două sate, Băiești și Șerel, rezultă din stăpânirile devălmșe exercitate de cnezii de Băiești pe valea Râului Alb sau poate chiar în satul Râul Alb. Data relativ tâtzie a informațiilor, către mijlocul secolului al XV-lea, ca și impreciziunea documentelor, împiedică reconstituiri mai detaliate. Nu știm nici în care parte de munte
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
în districtul Hațeg (libera villa Syerel nominata... in eodem Districtu Haczak). În primul document care atestă existența așezării (emis în Hațeg, la 20 noiembrie 1435) (vezi imagine "prima atestare documentară") se face referire la „Costea, Stanciu și popa Vâlcu, foștii cnezi de Râușor, care împreună cu frații și fiii lor arătând cu nerușinare necredința lor față de Sfânta Coroană regească ... au pustiit și au devastat moșiile ținute și stăpânite de către ei în calitate de cnezi, apoi refugiindu-se pe ascuns în părțile Moldovei, uneltesc spre
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
se face referire la „Costea, Stanciu și popa Vâlcu, foștii cnezi de Râușor, care împreună cu frații și fiii lor arătând cu nerușinare necredința lor față de Sfânta Coroană regească ... au pustiit și au devastat moșiile ținute și stăpânite de către ei în calitate de cnezi, apoi refugiindu-se pe ascuns în părțile Moldovei, uneltesc spre pustiirea și devastarea acestui regat”. Pe acest motiv „dreapta jumătate a întregului cnezat din moșia Râușor, precum și satul lor liber numit Șerel, aflătoare în districtul Hațeg” a fost confiscată de la
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
maghiar a întregii zone din această parte a Transilvaniei. Istoricii Radu Popa (5a) și Ștefan Pascu (5g), citați de I. Lazăr (5) arată că aceste districte își mențin autonomia față de comitat și Radu Popa (5a) menționează că în anul 1371 cnejii, juzii și jurații pretindeau stăpânirii comitatului să fie judecați după legea românilor. În timpul secolelor XIII-XV au fost frecvente revolte și lupte împotriva cuceritorilor pentru a-și păstra pământurile. Terenurile celor înfrânți erau date celor care au ajutat stăpânirea în luptele
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
comitatului să fie judecați după legea românilor. În timpul secolelor XIII-XV au fost frecvente revolte și lupte împotriva cuceritorilor pentru a-și păstra pământurile. Terenurile celor înfrânți erau date celor care au ajutat stăpânirea în luptele contra turcilor. Prezența familiilor de cneji (a Cândeștilor la Râu de Mori sau a unei familii nenominalizate la Râu Bărbat) care stăpâneau zeci de sate sau jumătăți de sate, persistă până la sfârșitul secolului XV, familiile de cneji existente înainte de venirea ungurilor (5g). Prin participarea lor cu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
ajutat stăpânirea în luptele contra turcilor. Prezența familiilor de cneji (a Cândeștilor la Râu de Mori sau a unei familii nenominalizate la Râu Bărbat) care stăpâneau zeci de sate sau jumătăți de sate, persistă până la sfârșitul secolului XV, familiile de cneji existente înainte de venirea ungurilor (5g). Prin participarea lor cu trupe în oastea lui Iancu de Hunedoara în luptele împotriva repetatelor invazii otomane (1420,1438 și 1442), ei devin foarte cunoscuți și importanți, primind ca recompensă proprietăți asupra a o mulțime
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
d)Nicolae Stoicescu, Continuitatea românilor, București 1980, pag. 219. e)Ștefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj 1972, pag. 277 și 452. f)Ioan Drăgan, Originile individualității Țării Hațegului în Evul Mediu, ANA Cluj 1982 / XXV - pag. 25. g)Ștefan Pascu, Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara, Cluj 1957, pag. 30-32. h)Iosif Pataky, Domeniul Hunedoarei la începutul secolului al XVI-lea, București 1973, P. XV, pag.131. i)Contribuții privind desfășurarea Revoluției din 1848 în Comitatul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
bunuri imobile funcționa și în acest timp. Unii domnitori ai Țării Românești, își asigură averile cumpărând domenii în Transilvania. Bunăoară, la sfârșitul secolului al XIV-lea, Mircea Cel Bătrân stăpânea domeniul cetății Bologa de lângă Huedin, cu 18 sate conduse de cnezi și voievozi cu centre de cultură ca Aștileul, etc. Mai târziu, Constantin Vodă Basarab a cumpărat prin intermediul lui Gheorghe Stefan, Domnul pribeag, de la Gheorghe Rákóczi al II-lea, cetatea Șinteului cu 30 de sate românești, din care făcea parte și
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
meandrat și sinuos fiind străjuit de arini și sălcii seculare. Culoarea pietrelor era și este negricioasă datorita algelor închise la culoare de unde și numele râului. Satul este atestat documentar în anul 1581 sub numele de Also Vale Nyagra condus de cneazul Michael Brebe. Satele văienilor sunt atestate indirect ca facând parte din cnezatul lui Ioan Uscat din Seghiște în a doua jumatate a sec.XIV. În 1600 la Valea Neagră de Jos era cneaz Florian Breban din aceeiași familie Brebe. Locul
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
numele de Also Vale Nyagra condus de cneazul Michael Brebe. Satele văienilor sunt atestate indirect ca facând parte din cnezatul lui Ioan Uscat din Seghiște în a doua jumatate a sec.XIV. În 1600 la Valea Neagră de Jos era cneaz Florian Breban din aceeiași familie Brebe. Locul numit Brebe mai păstrează pâna azi urmele vetrelor de casă ale familiei respective situate în afara vetrei actuale a satului.Cneazul Breban deținea la acea dată doi boi, opt porci , un cal și oi
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
doua jumatate a sec.XIV. În 1600 la Valea Neagră de Jos era cneaz Florian Breban din aceeiași familie Brebe. Locul numit Brebe mai păstrează pâna azi urmele vetrelor de casă ale familiei respective situate în afara vetrei actuale a satului.Cneazul Breban deținea la acea dată doi boi, opt porci , un cal și oi. La 1700 satul cumpăra un Chiriacodromion tipărit la Bălgrad,un an mai devreme, pentru biserica din localitate. La 1734 satul înalță actuala biserică de lemn meșteri fiind
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
și Petrică Gheorghie Fratele Mândruțului constructorul celei de la Brădet din anul anterior.Biserica semănă cu cea de la Brădet având un plan asemănător dar și câteva elemente care o aseamană cu edificiul din Fildu de Sus, construit de Nicoară. În 1755 cneazul din Valea Neagră alături de cel din Șebiș este inițiatorul unei răscoale împotriva stăpânirii domeniale la care participă mai multe sate din districtul Beiușului.În 1756 primarul din Valea Neagră, Ion Avram adresează o cerere Episcopiei Romano-Catolice de Oradea prin care
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
de timpuriu în structurile feudale ale regatului Ungariei, satele Someșene și-au conservat multă vreme formele de organizare și libertățile comunitare legate de existenta obștilor sătești și ale instituției cnezatului și voievodatului. Într-un document din 1486 se afirma că, cneazul Ioan și românii din Rebrișoara se conduceau după legile nescrise ale românilor. La 1503 este amintit voievodatul de pe Valea Rebrei care la acea dată avea în frunte pe voievodul Pașcu din Rebra și de care ascultau cnezii din Salva, Rebrișoara
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
se afirma că, cneazul Ioan și românii din Rebrișoara se conduceau după legile nescrise ale românilor. La 1503 este amintit voievodatul de pe Valea Rebrei care la acea dată avea în frunte pe voievodul Pașcu din Rebra și de care ascultau cnezii din Salva, Rebrișoara, Zagra, Mocod și Telciu. În 1453 satele văii Rodnei au fost acordate lui Iancu de Hunedoara, comite perpetuu al districtului Bistrița. După desființarea comitatului, Matei Corvin include Valea Rodnei la orașul Bistrița. În registrele asupra contribuției strânse
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
de pârâul Burdea, care în perioadele secetoase seaca aproape complet, dar care în perioadele cu multe ploi se revarsă, devenind un adevărat rău. Numele satului este pomenit într-un document sârbesc din sec. al XIII-lea, în care este menționat cneazul Balacico din Balaci. Localnicii se mândresc cu faptul că este locul de origine al faimoasei familii a Bălăcenilor, ultimul boier din familie fiind Constantin Bălăceanu-Stolnici (ce-i drept, acesta aparține ramurei Stolnici a Bălăcenilor). Biserică actuala din localitate a fost
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]