1,794 matches
-
se aduce cina. Un ciocănit ușor și Violeta a intrat pe ușă. Andrei a privit-o atent, se observau ușoare tumefieri în zona ochilor, urmele loviturilor primite; în schimb era elegant îmbrăcată, machiată discret, își rearanjase părul blond strâns în coamă, era altă femeie, mult mai tânără și mult mai frumoasă. -Bună seara! Vă mulțumesc! Dacă nu interveneați, mă omorau nebunii. -Nu puteam sta cu mâinile în sân, când auzeam țipetele tale. Știam că ești nevinovată, căci te încurajasem să faci
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
O revăd stând umila Între femei frumoase, ca un trandafir Printre flori mărunte.” Buzele Laurei apar ca niște roze pe nea: „...roze de sânge pe zăpadă.” El duce metaforă mai departe expunând aurul și topazele pe zăpadă, în lumina soarelui: „Coamele blonde și ochii/ Înving aurul și topazele puse pe zăpadă”. Prima dată când a văzut-o, Lăură era îmbrăcată într-o rochie verde și ținea în brațe violete: „Am încă în ochi violetele și verdele/ Cu care la începutul războilului
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
buștean, iată, și-a făcut apariția un păstrăv mare! Cu multă precauție și cu destulă greutate, l-am scos din apă. Eram în al nouălea cer de bucurie. Ce pește măreț era! Cu pistrui colorați peste tot corpul, doar pe coamă era întunecat. Am început să alerg spre casă, dar mai poposeam de-a lungul apei să mai pun păstrăvul în apă ca să nu moară sufocat. La una din aceste opriri mă ajunge din urmă un coleg de clasă, Aurel Polec
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
dr. Gheorghe Pârnuță la aniversarea a 90 de ani Covoare de lumină Făgărașii Pe unde-și poartă dorurile pașii Tăcerile din veac și turmele de oi Deslănțuie ninsori în toiul verii, ploi. Cu mantie de stele, Doamna nopții, luna Pe coame și prin văi, ca din senin, furtuna Cu fluturări de plete-flăcări, Prințul Soare Deschide larg, înalte porți de sărbătoare. Trei piramide-nvăluite în taine și mister Inalță crestele cutezătoare către cer. Creneluri, turnuri de cetate veghetoare Revarsă stropi de lacrimi sfinte
SANCTUAR DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371182_a_372511]
-
sub protecția companiei de mitraliere, condusă de cpt. Popescu, i-am răspuns. Eram foarte atent la tot ce se întâmplă în jur. N-am ațipit nici un minut când, deodată, ce să vezi? În liniștea adâncă a locului ce coborâse dinspre coama falnică a Gruiului, peste locul care adăpostea pe militarii dizlocați aici cu acest prilej și când tensiunea colonelului ce avea să fie inspectat ajunsese la limite greu suportabile din cauza emoților - era în joc calitatea de strateg pe care urma s-
GRAD DE GENERAL CU TARAF DE LĂUTARI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371234_a_372563]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ÎN BUCEGI Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În Bucegi Stau la pândă după munte nori ochind sorita vale, coame negre sau cărunte cu stropi mari vor să prăvale. Se pornesc încet,hoțește până-ntunecă tot cerul. Uite-un trăsnet, se stropșește consfințind doar efemerul. Cețuri rare-n temenele se preling ca o iscoadă. Muntele ar vrea să spele tot
ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371291_a_372620]
-
nu spun Locuiesc pe strada zece Pe o creangă de alun. Despre școli cu-albastre vise Consemnez, dar e-n zadar Diplomele zac închise Într-un colț de buzunar. Am lucrat la drumul vieții Ani întregi ca ucenic Despletind la coama ceții Să-nvăț totul și nimic. Am pățit atâtea rele Că-mi e ochiul prăfuit Și cu scrașnet de măsele Consemnez că ...am albit. Dar nu-i bai, în clipe grele Curg din degete în vers Râuri de frumos și
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
târzie (poezie); ■ Gabriel Dragnea (București) - 27 dialoguri incomplete (interviu); ■ Mariana Vicky Vârtosu (Focșani) - Visul din vise (psi-roman, vol. al treilea al trilogiei Legată la ochi); ■ Ludmila Bolboceanu-Grama (Chișinău) - Poetul și prozatorul Mihai LEONTE tămăduitor de suflete (exegeze); ■ Emanoil Toma (Ploiești) - Coama cântătoare a zorilor (poeme). Publică în reviste de prestigiu din țară și din diaspora cronici despre operele unor reputați artiști plastici români și universali : Borta Ovidiu Ambrozie (Suceava), Mihai Ionescu (București), Anca Viorica Bulgaru (Iași), Thomas Kinkade (SUA), Vladimir Kush
SCRIITORUL SI EDITORUL GHEORGHE A. STROIA A DEVENIT MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMANO-AMERICANE DE ARTE SI STIINTE (ARA) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345812_a_347141]
-
Acasa > Strofe > Creatie > BOLNAV SUNT DE TINE VIAȚĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului bolnav sunt de tine viață visez ochi și cer albastru visez fluturii pe floare și-o coamă de cal măiastru pe piciorul meu de iad toate dorurile cad și-n armură de descânt ucid aripa de sfânt umblu ca un lup prin crâng golit de suflet nătâng mi-a zburat săracu-n stele pe saturnul de inele
BOLNAV SUNT DE TINE VIAŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345909_a_347238]
-
de teamă și am fugit. Începuse să se lumineze. Nu știu dacă m-a auzit. Cu siguranță că n-o interesa nimic, n-a întors capul nici măcar când crengile uscate pe care călcam în grabă trosneau sub pașii mei. De pe coama dealului am văzut-o urcându-se în mașină și plecând... Eu rămânând cu imagina unei femei care venise acolo special pentru a-l omorî pe Tudor Cristache. - L-am omorât, Mihai?! De ce oare? se tângui Ilona, ghemuindu-se la pieptul
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
doi au intrat în locuința pictorului, iar Simionescu a urcat în mașină și a pornit spre oraș. În scurt timp, cerul se umplu de nori negri și ploaia începu instantaneu, biciuind bezna. Fulgerele își etalau imperial forța prin văzduh. De pe coama dealurilor, puhoaiele luau startul. Ilona și Mihai înfruntau întunericul cu stoicism. Pentru prima dată după mult timp alergau de mână spre niciunde. Pașii se amestecau cu pământul clisos de pe potecile abia deslușite. Pilotul le cunoștea cu ochii închiși, acum însă
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
în natură, cât și în viața normală, o observa doar prin prisma iubirii. Zborul unei păsări era un simbol al dragostei. În viziunea sa, fâlfâind din aripi, pasărea străpungea văzduhul în întâmpinarea perechii. Doi porumbei, care își apropiau ciocurile pe coama unui acoperiș de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de toamnă, era un semn de iubire, când frunzele ruginii se despart de copaci iar călătoria lor
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]
-
Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului De-ndată ce au zărit Vesel soare aurit, Zeci de-albine lucrătoare, Mici insecte zburătoare, Au pornit din nou s-adune, În coșulețele brune, Tot nectarul florilor, De pe coama munților, Sau din a casei grădină, Ocrotite de lumină; Pe la colțuri adumbrite, Ori în straturi ghemuite. Doar albine mititele, Se-ascundeau printre lalele Roșii, galbene, cu dungi Prinse de tulpine lungi. Ale lor mari surioare Căutau doar lăcrămioare: Clopoței dalbi
FORFOTA ALBINELOR de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347886_a_349215]
-
avea treabă multă acasă. Doar seara venea să preia schimbul, noi plecam acasă, în noapte neagră, prin plaiuri întunecate de pădure, peste un munte. Colonia de stupi era undeva într-o vale, lângă un pârâu. Tata, când apărea sus pe coama muntelui, scotea un sunet: Uru-ru-ru-ru! Iar noi, bucuroși răspundeam din vale: Uhu-hu-hu-hu! Cățelul negru care era cu noi în colibă lângă stupi lătra bucuros. Odată am dormit eu în colibă, tata n-a venit în seara aceea. Era sinistru de
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
nunc! Sunt strigatul amplu, sonor Care naște ecoul în țară verbelor În pădurea de gînduri, loc sacru De țîșnire a verbului SUNT! Sunt, Dar nu ca într-un deșert în care Bat des, tot mai des vinturi pustietoare Ori pe coama muntelui ce coboară Că o adulmecare a Înaltului Spre locul neverosimil al îndoielii Îngerilor căzuți Ci că oglindă a zării în care Chipul Tău Doamne apare Că o imensă, fascinantă sfera În care aleargă știut și neștiut Văzut și nevăzut
POEME PENTRU O ZI DE NAŞTERE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347916_a_349245]
-
să mă joc, când ieșeam cu părinții la plimbare pe Fellegvár, în vremea copilărie. Podul, întins peste Someșul Mic, face legătura între Parcul central și Cetățuie, unind Spaliul Independenței cu strada General Dragalina, în zona vechii alei care urcă pe coama dealului. Atât podul, cât și aleea, poartă numele împărătesei Elisabeta, cunoscută mai ales sub numele de Sisi, și au fost realizate în anul 1901, la inițialtiva lui Károly Haller, primar al Clujului în acea vreme. Cu toate că podul a depășit venerabila
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
lumină Raze de lumină mătăsoase, Dar din soare sclipitor, Îmbracă poiana în broderii lucioase, Roua sclipește pe verdele covor. Brazi impunători veghează munții, Ce își trimit făcliile spre cer, Ici, colo se pitesc arbuștii, Mesteacănul se clatină stingher. Pe alte coame domnesc fagii Și paltini vașnici și aluni, Pe creștet măngăiați de vânturi Și munții parcă au cununi. Cu zgomot Râul Mare ne salută Și trece-n fugă-n treaba lui, El piatra nemișcată o sărută, Pleacă nestăpânit hai-hui. Scăpat din
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
a pielii jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Emilian erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiorii ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea cum puful castaniu de pe mâini se ridicase, precum coama unei pisici încolțită de un câine. Fără să vrea, își aminti versurile unei melodii ascultate la radio: În viața mea ești un dor nestins. Ești vântul ce sărută cerul Ești lacrima ce curge din adâncuri... Amintirea versurilor se opri când
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > LEUL ȘI DRESORUL Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1564 din 13 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o zi, un leu, cu coamă, Prinse glas ca prin minune Și-ncepu atunci a spune, Fără trac și fără teamă Ce gândește, ce îl doare Ce-l frământă cel mai tare: - Dragul meu dresor, poftește, În arenă bunăoară, Să ne-nchipuim că-i seară Și
LEUL ŞI DRESORUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348749_a_350078]
-
lalelele din glastră... și dintr-odată, se revedea șezând în scaunul din fața oglinzii, mirată de curajul și îndemânarea Aialei, de felul cum i-a răsucit părul dintr-o singură mișcare a palmei, cercetându-i obrazul așa cum o arăta oglinda: cu coama de păr strânsă în palmă, ridicată deasupra capului, își trecuse cealaltă mână, într-un gest de mângâiere peste gât și ceafă: „uite ce gât frumos rămâne umbrit de părul acesta lung! Te tund! Ți-l tai chiar acum...” răsuna în
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CUM? Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului primăvara cuvintelor a înghețat în cornul inorogului cu ochii de jad. coama sa a ars odată cu o candelă, în centrul lotusului. alb sau roz, sau albastru, a lăsat sensurile să curgă pe pleoapa închisă a inimii a uitat să cearnă legendelor firele. se lasă seară, noapte...frica de tăceri. lungă plimbare... firească
CUM? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346782_a_348111]
-
Închiși în țarcul sfârșitului de septembrie Și se proptește în trei căpițe aurii, gata să ardă, Până-n căsuța prinsă-n otava verii, încă verde. Creuzetul Alchimistului cuprinde pădurea Rostogolită-n toamnă... până în noiembrie... Licărind, lumina curge pe fața peretelui-cremene, Pe coamă, pe arbori, până nu se mai vede... Ce ofrande ne aduce ea, cu lacrimi de sânge? În ce joc magic ne implică pe scena ei tainică?! Mereu, ca un terapeut, deschide calea spre Cetatea Cu imnul homeric, închinat zeiței Demeter
ELISABETA IOSIF ANOTIMP ÎN FLĂCĂRI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346361_a_347690]
-
Reflectii > ÎNTOARCERE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Întoarcere M-am întors acasă, spre toamnă: râul torcea amintiri în urma mea. Pe suliți de iarbă, pe coamele dealurilor, soarele se rostogolise în brazde. O tristețe amară mă bătea cu amurguri, Că n-am mai fost recunoscut de fântâni. Iubita se rotunjise de dor și subțire floare era în sufletul mamei și-n gând. Nucul îmbătrânise și dinții
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
premiu, îl țin în inima mea de păcătos. Scoicile mărilor se deschid acum și le aud glasul. Dorința răbufnește și fiorii mă cuprind. Imnul Homeric se aude dispre zările primăverii, pășind pe câmpii de flori. Mușchii, fibre de oțel în coamele cailor, mătură vântul iernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi se apleacă în jos, tremurânde de prea lumină. Albul zăpezii rămase aruncă sclipiri în dugi de raze de soare. Umbra aleargă fără
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
a zguduit. Nu s-a sinchisit de țipăt, de tulburarea liniștii, dar s-a îngrijoarat de casă: ”Cutremur!” Casa icnind s-a mai zguduit odată, iar pe acoperiș s-a auzit: Tîîîr!, tîîîr! ca și cum cineva (în glumă) rostogolea bile de pe coama acoperișului. În momentul când acest rulaj ”tîr” a ajuns cam în dreptul streșinii, becul a pocnit sec. Pe sub ușă a pătruns un val de aer rece, flacăra lumânărilor s-a înclinat, umbrele și-au lungit fețele spre colțuri, iar cărbunii s-
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]