6,629 matches
-
și se întoarse răsfrântă de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i nimic, nepoate, îl consolă căruțașul. Poate altă dată... Culae nu spuse nimic. Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cravată și o pereche de pantofi asortate cu costumul și mare și plăcută surpriză o trusă completă cu scule de frizerie, fabricată în Spania după licență italiană, cu familiarul profil al bărbierului din Sevilla imprimat pe capacul cutiei. Atins la coarda sensibilă și clintit momentan din scepticismul său obișnuit, Ticu își luă în primire darurile, mulțumind pentru generozitate, apoi îi propuse cumnatului său să probeze toate acele scule perfecționate pe podoaba lui capilară. A, nu, cumnate dragă, nu e nevoie, mille
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care apăru agitat într-o dimineață la universitate, cu alți doi politehniști și cu un prieten medicinist, ca să vadă cum stăteau lucrurile pe acolo. Mă, Victore, voi ce dracu învârtiți pe aici?... Văd că dormiți în papuci!... îl atacă la coarda sensibilă amicul Tase, de cum dădu ochi cu el, în ușa unei săli de curs. De, mă Tase, băieților de pe-aici nu prea le pasă de altceva, în afară de studiu! îi replică Victor. Iar profesorii noștri, de când cu evenimentele de la unguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de boală, la nici cincizeci de ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri, cu privirea ațintită spre înainte, și repeta la nesfârșit pentru sine și pentru trecători: Nu știam că sârma-i coardă! Nu credeam că sârma-i coardă! Nenicule! Neanicule! Să știi că Maica iarăși mă va ajuta! Va veni și vremea mea! Va veni și legea mea! Anticriștii vor tomba! Vânzătorii de iluzii De data asta, tata a venit acasă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri, cu privirea ațintită spre înainte, și repeta la nesfârșit pentru sine și pentru trecători: Nu știam că sârma-i coardă! Nu credeam că sârma-i coardă! Nenicule! Neanicule! Să știi că Maica iarăși mă va ajuta! Va veni și vremea mea! Va veni și legea mea! Anticriștii vor tomba! Vânzătorii de iluzii De data asta, tata a venit acasă ceva mai bine dispus decât în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vedere, eu zic că, dacă știi cu adevărat cum să le cucerești abil, și nicidecum cum să le agăți pervers, ele sigur vor lăsa la o parte mult din materialismul lor și te vor urma. Absolut toate au o anumită coardă sensibilă în suflet, sunt convins de asta! Acum, însă, revenind la Silvia, parcă mi se face și milă. Pe dânsa deloc nu o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu știa niciodată să dea greș, ci mergea direct la țintă. Bunul simț este cel care te face întotdeauna să-ți vibreze coarda sensibilă din sufletul tău. El servește întotdeauna și ca cea mai ascuțită sabie, și ca cel mai rezistent scut. Este modalitatea prin care forța din tine te face să rămâi liniștit, atunci când forța din afara ta te îndeamnă să te dezlănțui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
celor doi ageamii? Îl auzi Întrebând. Trebuie să le predăm și pe ele? Italian, deduse căpitanul auzindu-i accentul. Vorbea liniștit și grav, aproape confidențial, dar Într-un fel stins, aspru, care producea o senzație neplăcută. De parcă cineva Îi arsese corzile vocale cu alcool curat. Din punct de vedere strict formal, tonul individului aceluia era respectuos; dar se ghicea o notă falsă În el. Un soi de insolență, bine disimulată, dar prin aceasta nu mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gesturi ale actorilor; și În timpul acestuia, atunci când pe scenă căpitanul Fajardo se deda la ingenioase jocuri de cuvinte: Îi zice „vară primară“. Nu m-am lămurit nici dacă e vară, nici de-i primară; că s-a văzut și la corzile de chitară: chiar dacă-i „primă“, tot sună dogit, bătăușul cu capa Împăturită În patru Îl șâșâi din nou pe Diego Alatriste, și de data asta i se alăturară doi din ceilalți spadasini care profitaseră de antract pentru a veni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
afacerea cu englezii să se lase cu cât mai puțin sânge. Deie Sfântul, gândi căpitanul, ca execuția pe care i-o rezervau să nu fie prin strangulare cu sinistrul cerc numit garotă. E adevărat că nici țopăitul la capătul unei coarde sau funii nu era făcut să-i stârnească entuziasmul; dar măcar nu-l expediau pe nenorocit pe lumea ailaltă cu garoul acela dezonorant răsucit pe grumaz, cu mutra de groază a executaților, cu călăul zicând: iertați-mă domnia voastră că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ca să nu mai vorbim de etapa obligatorie de dinainte, cu clești, jăratic, jude, secretar, grefier și gealat, ca să obțină o mărturisire În regulă Înainte de a-l trimite pe condamnatul gata dezmembrat la dracu. Partea proastă era că la instrumente de coarde sau funii Diego Alatriste cânta mizerabil; așa că procedeul avea să fie lung și penibil. Dacă era să aleagă, prefera să-și sfârșească zilele de glonț, sau de fier, oricum mai onorabil pentru un soldat care În mod normal dă colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
într-o lume pe care Géricault n-a putut s-o arate în întregul ei, căci tabloul trebuia să fie coerent, bine structurat și așezat pe o pânză pătrată. Privirea alunecă peste limba încă umedă, prin gâtlej, pe lângă laringe și corzile vocale, și acolo, la înălțimea toracelui, se află Vederea: personajul văzut dinăuntru e cald și respiră, sângele curge prin vine, întregul trup vibrează și trăiește. Totul este așa cum trebuie să fie. în tabloul lui Eugène Jansson Riddarfjärden pe celălalt mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de metal a pianului mamei, i-am zis. începuse deja să ruginească. O ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult superioară ramelor de lemn, mai simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile o întindere mai bună. în climatul nostru rama de metal este o necesitate. Pianul cu ramă de lemn nu poate imita niciodată sunetul atât de râvnit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult superioară ramelor de lemn, mai simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt prinse corzile o întindere mai bună. în climatul nostru rama de metal este o necesitate. Pianul cu ramă de lemn nu poate imita niciodată sunetul atât de râvnit al unui pian cu coadă. în toate casele în care se pune preț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cu căldură și blândețe în glas, și nu ca să te compătimesc am venit aici. Vreau să-mi vorbești despre problemele tale, ca să văd cu ce te pot eu ajuta. Nu te superi că vreau să te ajut, nu? Atins la coarda sensibilă de vorbele ei, Bart se schimbă puțin la față, ca un copil care, atunci când suferă, nu poate să nu fie profund mișcat de mâna de ajutor care i se oferă, ca să treacă peste momentele dificile. Își plecă fruntea și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Mandache, redactor principal la emisiunea „Universul afacerilor”... Cu domnul redactor-șef Andronic... A, dar ce voce ai azi, dragule, vai, nu te-am recunoscut!... Ce-ai pățit? Nimic, am răgușit puțin, dar o să-mi treacă, răspunse Bart, oarecum atins la coarda sensibilă de grija deosebită pe care părea să i-o arate interlocutoarea. Fără să-i lase nici o clipă de răgaz, ea îi dădu de știre că în seara aceleiași zile, la orele 19,40 precis, avea să facă o emisiune
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Anca Murgoci Îndrăgitul interpret de muzică folk, Marius Bațu, a rămas fără chitarele de care îl legau multe amintiri. Cele două instrumente - Martin și Taylor, ambele de șase corzi - i-au fost sustrase din boxa imobilului unde locuiește. Contactat de , Marius Bațu a spus că deja a depus o plângere la Poliție și speră să-și găsească chitarele cât mai repede cu putință. "Chitarele încă nu au fost găsite
Un îndrăgit artist, VICTIMA hoților. "Am depus plângere la Poliție" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78636_a_79961]
-
august, a zilei de naștere a compozitorului. De aceasta, în actuala ediție, am ascultat mai puțină muzică enesciană, dar mai multă muzică pentru Enescu. La Sighișoara, în Biserica din deal, Cele șapte cuvinte... au fost atent rostuite de Cvartetul de coarde "Constantin Silvestri", un grup de tineri muzicieni vienezi, doi originari din România, unul din China, altul din Austria, muzicieni constituiți în ideea poziționării potrivite a creației muzicianului român în contextul internațional al valorilor.
Orchestra tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7000_a_8325]
-
onoare al orașului prahovean. Bannerul conține mesajul "Mulțumim Simona Halep", inscripționat cu albastru pe un fond alb, delimitat la jumătate de o bandă în culorile tricolorului. Acesta a fost amplasat chiar sub Crucea Caraiman, fiind prins pe peretele muntos în corzi speciale de către salvatorii montani din Bușteni. Simona Halep, care a disputat duminică finala turneului de tenis de la Roland Garros, al doilea de Mare Șlem al anului, este cetățean de onoare al orașului Bușteni din luna decembrie a anului trecut, aceasta
Mesaj IMPRESIONANT pentru Simona Halep, la Crucea Caraiman by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/73972_a_75297]
-
onoare al orașului prahovean. Bannerul conține mesajul "Mulțumim SIMONA HALEP", inscripționat cu albastru pe un fond alb, delimitat la jumătate de o bandă în culorile tricolorului. Acesta a fost amplasat chiar sub Crucea Caraiman, fiind prins pe peretele muntos în corzi speciale de către salvatorii montani din Bușteni. SIMONA HALEP este cetățean de onoare al orașului Bușteni din luna decembrie a anului trecut, aceasta primind din partea primăriei un teren de 500 de metri pătrați, în baza "Regulamentului privind procedura de acordare a
SIMONA HALEP, banner cu mesaj de mulțumire în Bucegi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/73975_a_75300]
-
caut o formulare potrivită sau o maximă identificare c-un anume personaj. Z.T.: Am găsit în cărțile dumneavoastră două dimensiuni: una ludică, iar alta fin ironică. A.E.: În privința ironiei, o adiere numai. Care mai detensionează uneori atmosfera. O coardă prea întinsă pocnește... Z.T.: Cît despre joc - cel real de această dată - poate mai amintiți ceva despre întîmplările pariziene. Incitant acest coridor între ficțiune și realitate. Un arc în timp, totodată. Simt că, din anumite motive, evitați să vorbiți
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
vedeniilor vindicative, Nietzsche scrie formidabil. Și astfel ajungi să admiri balerinul din el, ignorîn-du-i cu totul semnificația mișcărilor. Nu te mai preocupă veridicitatea reflexiilor, ci forma lor de sclipire retorică. Un clinchet de vertiginoasă cavalcadă care a fost iscat de corzile unui suflet sfărîmat - acesta e sunetul cărții de față. Aidoma unei marionete căreia mecanismul interior, uzat pînă la gripare, îi imprimă gesturilor aparența sacadată a unor mișcări fără coordonare, scrisul lui Nietzsche curge gîlgîitor, într-un șuvoi de asociații imprevizibile
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
cățea, gudă, haită, hăitușcă, iapă, maimuță, pupăză, scroafă, ursoaică etc. a fost folosit parțial și de Iorgu Iordan, care, în Stilistica limbii române (1944), furnizează o lungă listă de termeni peiorativi; pe lângă metaforele animaliere, apar aici boarfă, buleandră, cațaveică, chiftică, coardă, farfuză, feorțotină, marcoavă, mătrăgună, otreapă, parașutistă, pațachină, terfeloagă, treanță etc. In perioada comunistă, subiectul nu a mai putut fi tratat, din rațiuni de cenzură și pudibonderie oficială. L-a reluat parțial Edgar Radtke, într-un studiu despre termenii de desemnare
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
publicului, dacă vreun teatru s-ar încumeta s-o monteze, fiindcă în ea mi-am propus să spun multe lucruri importante despre război. Poate că am și reușit să exprim câteva chestiuni însemnate. Poate că am reușit să ating o coardă sensibilă. Sau, cred, cel puțin, că scriu despre ceea ce se poate numi război, deoarece nu știu cu-adevărat ce înseamnă războiul! Asta deși scriu despre el și simt din adâncul sufletului că este vorba exact despre război și nu despre
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
pot mișca degetele de la picioare. De fapt, eventualele ameliorări trebuie căutate la nivelul căilor respiratorii. Pe termen lung, poți spera că vei ajunge să te hrănești mai normal, fără ajutorul sondei gastrice, să respiri natural și să sufli astfel încît corzile vocale să vibreze. Pînă una alta, eu aș fi în culmea fericirii dacă aș reuși să înghit excesul de salivă care îmi inundă permanent gura. Nici nu se face zi și eu mă chinui să-mi împing limba în cerul
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]