1,591 matches
-
a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la seceră și coasă. Și pentru ce? Acolo barem a învățat o meserie, care acum îl ajută să-și câștige pâinea mai ușor decât în agricultură. Până să adoarmă, lui Victor îi apăru în minte copilăria sa. Cum în vacanțele de iarnă când nu
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
după ce a murdărit o grămadă de cârpe și le-a spălat în covata publică e caraghioasă lumea și eu odată cu ea mă cern prin toate aceste nimicuri când știu că moartea nu iartă nimic oricât rânjește în luciul perfect al coasei atacă frământă cosește iarba amară a omenirii nu știu dacă are un program precis și mai ales dacă ea este cea care l-a construit înainte ca Domnul să-i cunoască fiecare mișcare oricum lumea umană seamănă perfect cu cea
CARAGHIOASĂ LUME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372373_a_373702]
-
se desfac pentru un acord de miere bună de leac... ce să fac tac doar e tot o propoziție supoziție... nimeni și nimic nu va sta între noi nici măcar o virgulă și de aceea vino în iarba asta bună de coasă să facem propoziții exclamative fără subiect și predicat să găsim iubirea în florile de romaniță... vino, bădiță! Referință Bibliografică: Sintaxa florilor de romaniță / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor
SINTAXA FLORILOR DE ROMANIŢĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372516_a_373845]
-
se pare Când e liniștea mai tare... Pietrele se scurg în soare, Fără pas și trecătoare... Roagă cerul să le spele, De arsurile din ele. Poamele tânjesc întruna Vor să le culeagă mâna, Crengile stau aplecate Se vor toate mângâiate... Coasa veche și bătrână Stă proptită într-o rână, Cu rugina se tot ceartă, Uneori, pare c-o iartă... Și atuncea strigă fânul, Cum striga Ion stăpânul... Umbra serii se arată, Dealul simplu îl îmbracă. Duhul păcii face scară, Peste toate
PE UN DEAL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372540_a_373869]
-
n-a încetat niciodată s-o dorească, s-o iubească, regretând permanent plecarea de lângă părinți, din satul natal : « De ce m-ați dus de lângă voi, De ce m-ați dus de-acasă ? Să fi rămas fecior la plug, Să fi rămas la coasă. Atunci eu nu mai rătăceam Pe-atâtea căi răzlețe Și-ați fi avut și voi acum Un stâlp la bătrânețe... » Proaspăt absolvent de liceu, Octavian Goga în anul 1900 trăiește prima iubire adolescentină. Participând la o nuntă în comuna Tohanu
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
ca să-și toarne toată fierea, cu vocea sa pițigăiată, apoi spuse calm: --Domnule vice, eu vă rog frumos să-mi arătați unde este lotul nostru, al Mărăștenilor, nu A-mărăștenilor. Altfel... --Altfel, ce? Mă ameninți, ai? De ce nu ai venit cu coasa, mă? Ca în nouă sute șapte. Vino, mă, cu coasa-n primărie, să știm și noi că e revoltă, că...noi vrem pământ! --Nu vin cu coasa, dom’ vice. Dacă va fi nevoie, vin cu presa. --Băi, băi, băăi!..Ia stai
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
apoi spuse calm: --Domnule vice, eu vă rog frumos să-mi arătați unde este lotul nostru, al Mărăștenilor, nu A-mărăștenilor. Altfel... --Altfel, ce? Mă ameninți, ai? De ce nu ai venit cu coasa, mă? Ca în nouă sute șapte. Vino, mă, cu coasa-n primărie, să știm și noi că e revoltă, că...noi vrem pământ! --Nu vin cu coasa, dom’ vice. Dacă va fi nevoie, vin cu presa. --Băi, băi, băăi!..Ia stai, băi! Din ce partid ești? Sigur, din opoziție! Faci
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
Mărăștenilor, nu A-mărăștenilor. Altfel... --Altfel, ce? Mă ameninți, ai? De ce nu ai venit cu coasa, mă? Ca în nouă sute șapte. Vino, mă, cu coasa-n primărie, să știm și noi că e revoltă, că...noi vrem pământ! --Nu vin cu coasa, dom’ vice. Dacă va fi nevoie, vin cu presa. --Băi, băi, băăi!..Ia stai, băi! Din ce partid ești? Sigur, din opoziție! Faci cu noi politică? --Nu, domnule! Repet: vă rog să-mi arătați pe teren, unde este lotul meu
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
Vai de cei învinși ... “Hei, de muncă îți arde vecine, când ăia câștigă milioane din învârtitul roții și manipularea cartoanelor, numărarea jetoanelor și apăsatul pe “clanța” slots-urilor și a automatelor!? Mă duc să mă culc, că mâine mă duc la coasă, vecine. Pas!” Și se trezi dintr-o dată din somn, căscă ochii, își dădu seama că e în patul din chichineața lui și bolborosi amenințător către un interlocutor închipuit, dincolo, pe fereastra deschisă: “Mama voastră de leneși, la muncă nu l-
CU DOTĂRILE ELECTRONICE DI L.V. CEAŞCĂ AR FI CĂZUT LA...PAŞTELE CAILOR! (IX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372790_a_374119]
-
un fel de autoreproș și blestemăție căzută așa din cer : “Șeful iadului a-nceput să mă încerce!, îsi zise scărpinându-și barba, crescută de când nu a mai dat la “baroase” și la “foițe” cu vecinul, că vine “ologit” acasă de la coasă și sapă, de pe toate coastele din zori și până seara, își făcu iute semnul crucii, se băgă în țoală și adormi iarăși împăcat c-a fost doar un vis și că în el era vorba de ceva ce nu poate
CU DOTĂRILE ELECTRONICE DI L.V. CEAŞCĂ AR FI CĂZUT LA...PAŞTELE CAILOR! (IX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372790_a_374119]
-
agată. undă vie parfum roz de iasomie alchimie. ARIPI Dă-mi, Doamne, aripi să simt iar ce-i zborul mai larg decât noaptea, mai iute ca dorul ce deschide zarea sorbind departarea... Plouă... Plouă, și-mi pasă putrezește iarba de coasă putrezesc rădăcinile ce-și iau seva din morminte. Putrezească toate nu-i bai, iau aminte că numai după ploaie curcubeul se-ndoaie și poți să-l ascunzi în ochii tăi mari, rotunzi... Oglinda În ochii mei, nu ai cum să
ADÂNCURI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372862_a_374191]
-
iertare / și în altar tăcerea să-ți închini / să-mi limpezești chemări spre neuitare / și să-mi anini speranțele-n arini // prin lunca mea de doruri în amiezi / peste rogoz, cărări însângerate / îmbrățișări uitate prin livezi / apun sub dor de coasă sărutate” (Ah, ce n-aș da). Deși neagă aproape cu vehemență prezentul scindat, suspendat, străin, poeta nu se simte liberă de iubire, ci mai degrabă încătușată în gânduri, în amintiri și sentimente care te leagă pe viață: „Poemul tău nu
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DOR (DIN DEPARTARI) Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă doare lutul prispei de acasă, Îl simt departe, coșcovit, crăpat, Mă doare gura lacomă de coasă Și lanul când se-alintă legănat, Mă doare naiul, codrii verzi de brad, Mă dor Carpații-ncovoiați de trudă, Mă doare maiul cum bătea pe vad Și zeama aguridei, verde, crudă, Mă doare și troița din răscruce Și mielul fără
DOR (DIN DEPARTARI) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344991_a_346320]
-
experiența exilului, la fel cum cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte.»; Ioan Adrian Trifan, vede oameni cosând iubiri (Cât de dulce e aerul de țară! ...mai ales când pleci la coasă...), Madelaine Davidsohn, din Dorohoi, stomatolog în București, emigrant în Israel din 1973-Haifa, publică proză diversă, dar și poezie, primind în 1999 Premiul Fundației Ianculovici- Haifa pentru literatură, apoi și altele. Iată titlurile a patru romane- Femeile nopții, 2006, Paradisul rătăciților
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
de zis au scris / Platon și Aristotel - / Foaie verde de Paris, / Dar mai tare e Bruxelles !» (p. 19; de aplaudat sunt și rimele bogate / savante din „corbigrame“); «Pe câmpia cea mănoasă, / Unde-s grâul și porumbul ? / Unde-i fânul pentru coasă, / Unde ne e, barde, „Plumbul“ ?» (p. 20; invocația retorică de-aici „magnetizează“ indirect răspunsul cuminte: vestit-europeana agricultură a Daciei / României e-ntr-un bacovian cavou, e-ntre sicriele-i cu somn de plumb, „nu de imn“); Aflat la pescuit batog
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Acasă și mi-e visul greu, nimeni nu-i la masă împrejurul meu! Leagănul în ceruri simt cum se strămută, liniștea pe dealuri e atât de mută! Unde sunt cosașii? Azi prin iarba arsă nu se mai aude șuierul de coasă... Mi-au plecat părinții, pleacă și vecinii și mă ard sub pleoape spinii, mărăcinii; drumurile odată dintre ei și mine doldora de viață sunt tot mai puține! Tu să-mi ierți durerea din poemul scris- m-am visat Acasă? fie
CÂNTEC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347386_a_348715]
-
ei nu e palpitantă ca a unui film de aventuri, ci armonios-ritmică, precum ciclurile naturii și ale vieților protagoniștilor ei: țărani maramureșeni, țigani ungurești, sași ardeleni, români din Podișul Transilvaniei și ... un englez care vorbește dialectul din nord, își cumpără coasă și cal, renovează casele celor plecați spre alte zări, se-ndrăgostește de temperamentul vulcanic al țiganilor și prinde gustul bucatelor și obiceiurilor din străbuni. Setea lui nestăvilită de a cunoaște cât mai mult din tradiția ancestrală îi atrage simpatia celor
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
albe sunt elemente frecvente, pe care cititorul le întâlnește cu surpriză în satul contemporan, de parcă ar fi coborât direct în lumea lui Sadoveanu. La fel de surprinzătoare e și practicarea unor îndeletniciri demult uitate, cum sunt potcovarul, povestitorul satului sau făuritorul de coase, meșteșuguri care au supraviețuit pănă astăzi și se practică pentru că e nevoie de ele, nu pentru că ar reprezenta o atracție turistică. Lucrurile cu care poate ne-am lăuda noi, cele legate de progres, nu-l impresionează așa de mult cum
CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348744_a_350073]
-
2013 Toate Articolele Autorului pescăruș depunând o pană la statuia Poetului * mare bântuită de doruri: - La steaua care-a răsărit * sirenă pe valuri căutând umbra Poetului * luna pe mare pescar lopătând mai am un singur dor * după o zi de coasă doi îndrăgostiți sara pe deal * oglinda apei în vârful boltei Hyperion veghează * noapte, furtună pânzele ridicate dintre sute de catarge... * sanatoriul din Crimeia pe urmele Poetului răsar maci * Referință Bibliografică: poeme haiku dedicate lui Eminescu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
POEME HAIKU DEDICATE LUI EMINESCU de ION UNTARU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348854_a_350183]
-
separat. Cu atât mai mult cu cât ea nu este eternă, ci ia sfârșit, într-o anumită variantă ori pentru o anumită categorie de pământeni, prin MOARTE . Adică un ceva tot de gen feminin, care vine de la "Baba Hârca" cu coasa în mâna, pe care Creatorul a făcut-o tot femeie. Ca să vadă și să-nțeleagă orice muritor că din femeie vine și prin femeie se distruge! La fel ca în taina Creației: Din pământ ai venit, în pământ te vei
DOCUMENTAR PENTRU SUBSTANTIVE FEMININE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348973_a_350302]
-
Articolele Autorului Desen Statui cu soclu Vrabia scapă găinaț Pe foaia de bloc Pupitru Peste ponoare Și umbra unui greier Are orchestră Aversă Nor de lăcuste Migrații în livadă Plouă cu aripi Ascuțitoare Vara la polog Reflexele râului Ascut o coasă Gogoși Ce viermișori uzi Pe aleea duzilor Își țes mătasea ? Delicatesă Amfore pline Pe mare Poseidon Degustă plancton Referință Bibliografică: gogoși / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 416, Anul II, 20 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
GOGOŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346787_a_348116]
-
neliniștea spirutuală , neliniște cu reverberații semantice, estetice în spațiul poetic. Iată câteva: „Zidit de viu în temnița tăcerii” ; „Înfășurată în toamne și amurguri” ; „Înșelătoarea pâine a zeilor” ; „Iubirea-n pietre zăvorâtă” ; „Marele strigăt”; „bezna m-a cuprins cu brațele-amândouă”; „o coasă a trecut ca un gând”; „pe crucea destinului”; „și mai căzu un cuvânt tremurat”... acestea fiind câteva din cele 239 de poeme cuprinse în volumul „Două lacrimi de cer”. Iubirea, tristețea, resemnarea, zborul, visul, dorul , viața răsărind „timid” dintre ruine
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
din aurul razelor solare... o nebunie întreagă se construiește dezbracă învelește în fața gândului meu, ca într-un film uneori alb negru, alteori colorat, o pânză a bucuriei și tristeții într-un continuum a tât de viu, încât moartea își leagănă coasa sau acel L răsturnat în principiile pământului. după cum spune gânditorul, sunt pământ și gând și chiar acea coasă a morții, sau poate numai lucirea ei în răsăritul soarelui și al lunii deopotrivă, o scânteie în vrajba jocurilor uneori neserios construite
PRIVIRE ÎNSETATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346917_a_348246]
-
uneori alb negru, alteori colorat, o pânză a bucuriei și tristeții într-un continuum a tât de viu, încât moartea își leagănă coasa sau acel L răsturnat în principiile pământului. după cum spune gânditorul, sunt pământ și gând și chiar acea coasă a morții, sau poate numai lucirea ei în răsăritul soarelui și al lunii deopotrivă, o scânteie în vrajba jocurilor uneori neserios construite pentru inima umanității. miez din miezul gândirii Lui, mă rostogolesc atunci când mă transformă în bilă, sau piesă de
PRIVIRE ÎNSETATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346917_a_348246]