1,295 matches
-
de-ar ploua cu tot cu nori. Degeaba sunt atâtea fete, Că-i iarnă și nu mai sunt flori. Nici eu nu sunt un Dragobete Și-mi cad pe buze reci ninsori. Chiar dacă iarna nu mă lasă Să mai fiu tânăr și cochet, Mă uit la poza ta în casă Și-ți fac din gânduri un buchet. Aș vrea să-ți fie dor de mine, Să ștergi iarna c-un burete! Să vezi cum primăvara vine C-un sărut de Dragobete. Și dacă
MĂCAR AZI, DE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346341_a_347670]
-
în poveștile cu Feți-Frumoși și Cosânzene, e plin de străini. În piețe nu auzi niciodată vorbindu-se franțuzește sau flamanda, ci arabă, românește, rusește, poloneză... Un oraș cu peste un milion de locuitori, condensat pe o suprafata mică (165 km²), cochet și mistic, dar suferind de astm... Acesta e Bruxelles-ul în ochii mei, de român. Eu prefer la țară, pe iarbă, cu picioarele desculțe, alergând după minge cu cățelul și nepoții și ieșind din coteț cu coșul plin de ouă
UN TALENT ROMANESC IN CAPITALA BELGIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345010_a_346339]
-
își zise, sătulă de pupăceala îndrăznețului. Devenise chiar enervant. O pală de vânt îi veni în ajutor. ”Ufff!” - răsuflă, ușurată c-a scăpat. Își aranjă discret machiajul. Mândră privi de jur-împrejur ca și cum nu s-a întâmplat nimic și-și roti cochet corola. O mică rază curioasă, se desprinse din astrul nopții și se furișă, pâș, pâș, cercetător. Jos, în casă, agitație mare. - Hei, tu! Om mic, ce faci? - se băgă în vorbă sclipirea. - Creez! Mă străduiesc și iar mă străduiesc, să
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 820 din 30 martie 2013 Toate Articolele Autorului Era odată 1. Era odată un păstor care avea un fluier fermecat. Nimic nou până aici. Păsările zburau mai vioi, munții încărunțeau zâmbind, Stelele sclipeau mai cochet, dar păstorul Cânta doar pentru un anumit trandafir Răsărit prin minune alături de alte flori obișnuite. Și fluierul păstorului încânta câmpia, pădurea, Doar trandafirul nici nu se clintea, Îi mai cădea câte o petală, parfumul său Se răspândea în voie, degeaba
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345489_a_346818]
-
Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 820 din 30 martie 2013 Toate Articolele Autorului Era odată 1. Era odată un păstor care avea un fluier fermecat. Nimic nou până aici. Păsările zburau mai vioi, munții încărunțeau zâmbind, Stelele sclipeau mai cochet, dar păstorul Cânta doar pentru un anumit trandafir Răsărit prin minune alături de alte flori obișnuite. Și fluierul păstorului încânta câmpia, pădurea, Doar trandafirul nici nu se clintea, Îi mai cădea câte o petală, parfumul său Se răspândea în voie, degeaba
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345490_a_346819]
-
O PRIVIRE DEȘEARTĂ Gânditoare stă la masă și privește în abis sădind, parcă, o lumină într-o floare de cais. Este singură și speră că vor veni vremuri noi și orice vorbește lumea, tot mai ușor e în doi ! E cochetă și plinuță, o frământă gânduri mari; să nu vadă viața crudă, și-a pus negri ochelari . Totu-i scump, cum știm cu toții: se admite orice scuză ... de-aia peste sâni și-a pus o doime dintr-o bluză . Nu știu
O PRIVIRE DEŞEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345513_a_346842]
-
hai-hui, Prin parc aiurea rătăcit, Era pe-aici, acuma nu-i, Pesemne beat, a adormit. Vezi ? Pe lac plutesc mirate Lebede , o mică ceață, Privesc luna, nu departe, A căzut în apă beata. Albe semne de-ntrebare Plutesc demne și cochete, Dar se-ntreaba : - Așa e oare, Sau cumva noi suntem bețe ? Iata-aici doi tineri care Culcați sub cerul înstelat, Nu simt că-i seară și răcoare, Pesemne teiul i-a-mbatat. Mie ce mi se întâmplă? De o viață împreună, Paru
PARCUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377062_a_378391]
-
ești liber! îi spun destul de rezervat. Cina o servesc la restaurant! Ali pleacă ploștit, înțelegând că îmi căzuse în dizgrație. Mănânc la repezeală și cobor pe punte. Intru în primul bar cu terasă. Aici toate barurile au câte o terasă cochetă, acoperită, care îți crează o senzație plăcută de libertate. Chelnerul îmi aduce o tequila mexicană, de la mama ei, adăugând că respectă o rețetă specială, dinaintea sosirii conchistadorilor spanioli. Desigur, nu se deosebește cu nimic de tequila băută la prora, dar
DRUMUL APELOR, 60 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376338_a_377667]
-
noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, si luna-i adormita. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Ca să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic, Săruta primăvară, si dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii. Citește mai mult Un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, si luna-i adormită.Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amareDescaleci azi din vise, înfășurat în noapte...Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare,Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte...Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic,Ca să elibereaze visul, rămas captiv în albe colivii. Uitând de cele sfinte, fierbinte și năvalnic,Săruta primăvară, si dantuie bezmetic pe-ntinsele câmpii.... XIV. TE-AȘTEPT..., de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PROFESORUL DE MUZICĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PROFESORUL DE MUZICĂ Pe-o cărare prăfuită, Pe-o cărare șerpuită Trece-un ciocârlan cochet Cu alură de poet. Moțul și-l ține pe-o parte, Subsuoară are-o carte, Peste trupușorul mic Și-a pus subțirel ilic, Iar pe mijloc cingătoare, În picioare cizme are Și, ca să fie în ton, La gât are papion
PROFESORUL DE MUZICĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376045_a_377374]
-
va avea pe cele două doamne Trifan câteva zile ca oaspete. O chemă pe Gina și pe șefa de recepție și le dădu ordine stricte să le pregătească cazarea celor două femei la etajul unu. Avea aici o garsonieră foarte cochet aranjată, tocmai bună pentru oaspetele sale din Vrancea. În “Garsoniera de topaz” cum era cunoscută pentru culorile sale interioare, caza în special reprezentanții agențiilor străine de turism care aveau contracte în derulare sau soseau la negocieri. Știrea parcă îl mai
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376625_a_377954]
-
orașele mici prin care trecea, apăruseră ca ciupercile după ploaie. Se întoarse de două ori din drum, dându-și seama că o apucase în direcție greșită. Trecuse bine de ora șase când reuși să parcheze în fața porții înalte din fața căsuței cochete vopsită de curând într-o culoare crudă de galben limon. Nu apucă să târâie sacoșa cu cumpărături mai departe de doi pași de poartă, că două brațe uriașe îl apucară cu tot cu bagaj și îl traseră în casă. - Hai ura și
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
viciat?! Și dau să-l persiflez. N-apuc. Mă-ntrerupe brusc și contrariat: -Toate ca toate, dar politica de sales scârțâie! Spre pildă, astă toamnă, voiam niște mănuși pentru vremea geroasă. M-adresez unei domnișoare din zona de marochinărie. Înăltuță, cochetă, silfidă, mieroasă în glas începe, mi s-a părut, dialogul-dușman al vieții mele! -Cum? Cum?! mă minunez eu. -Să vezi! A fost cam așa! Și-mi recită cu siguranță și fluență: <<-Mănuși aveți? întreb. -Of course... Din care? De piele
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
jur de-un kilometru ! - Ok,o seară bună ! Autostrada ține exact până la Eforie ,așa că, un sfert de oră îi e suficient chiar dacă Șteluța dă semne că o cam dor cauciucurile de-atâta greutate. Deși e noapte ,silueta zveltă a vilei cochete cu porți mari, prin care nu se vede înăuntru , umilește oarecum clădirile din jur,deloc sărăcăcioase. Pare un cartier doar pentru bogătani. Îl vede în lumina farurilor. Un bărbat înalt,solid care nu râde decât dacă are un oarece interes
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
bucurie, țopăind cu entuziasm. Căci excursia dura cel puțin o jumătate de zi iar cărare într-acolo nu exista. Trebuia un ghid bun și un dram de noroc ca să dai de capricioasa poiană înfundată în inima pădurii Bradului. Căci era cochetă și schimbătoare poiana asta, a treia, ca primăvara însăși. O astfel de călăuză era mama, chiar dacă nici ea nu deținea garanția absolută a adresei locului aceluia fermecat, coborât parcă din povestea Dumbrăvii Minunate, ca poiana Lizucăi. Era un loc magic
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
prin care se întrevăd curți adânci, înconjurate de balcoane cu balustrade de lemn. În Piața Mare, lumea contemplă sau traversează, dar mai nimeni nu se grăbește. În Piața Mică se șede la terase, se-adună prietenii pe la mese, salutându-se cochet cu un pupic pe obraz, mondeni ca răsfățații din anturajul „schicki-micky” münchenez. Parcă se știu toți, familiari cum sunt, de te simți un pic stingher printre ei. Dar nu durează mult confuzi până observi rapid că și pe tine te
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
pe mine.” Am plecat. După vreo lună, mă sună nevasta lui Geo. Mă invita la masă, la ei. Stupoare! Cu ce ocazie? Venise un taxi după mine (de la noua firmă a d-nei...). Casa la care am oprit era o vilă cochetă, de bun simț. Când s-a deschis ușa...magie! Tot holul era numai vitrine...pe înalțimea pereților...cu pahare de cristal...lucrate manual...iluminate artistic, într-o paleta plăcută de culori. La intervale regulate, unghiul de reflecție se schimba. „Băi
PAHARELE DE CRISTAL… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372691_a_374020]
-
cofetăriei ”Regata”, șoferul a tras mașina pe dreapta, apoi s-a adresat pasagerului: -Coboară, vreau să mâncăm o prăjitură, stai liniștit ești invitatul meu! -Mulțumesc, pot să mănânc ”Amandină”? -Da, Amandină vei mânca. S-au așezat la o masă din cocheta cofetărie, au comandat o prăjitură pentru copil și o cafea pentru bărbat. -Mă numesc Mihai, tu cum te numești? -Nu știu, toți îmi spun Gilă. Nu știu cine îmi sunt părinții. Am nume de familie și de botez, dar nu cred că
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
asemeni a observat într-o livadă niște pomi cu fructele portocalii spre roșcat crezând că sunt chiar portocali. Șoseaua șerpuia printre aceste denivelări naturale ale terenului, încântătoare ca priveliște. Era o zonă deosebit de frumoasă. Și localitățile erau la fel de frumoase. Case cochete, cu flori la ferestre, în general case cu un singur nivel, maximum li un etaj, ridicate din piatră, grădini pline de pomi fructiferi și mai ales cu multe flori și legume. La fel ca în satele și comunele noastre din
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
să-i atingă cu mâna apa cristalină, aflată într-o liniște monumentală, lipsind orice adiere de vânt aici, în această mică depresiune. Vicenzio își conduse autoturismul pe o stradă laterală și la un moment dat opri în poarta unei case cochete, cu o poartă înaltă. Imediat auzind claxonul mașinii, apăru de partea cealaltă un bărbat între două vârste, care deschise larg poarta, ca autoturismul să pătrundă în curte. În pragul casei, pe niște trepte, gazda le făcu cu mâna de bun
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
despărțea decât atunci, când mergea la grădiniță. Gazdele și-au invitat prietenii în casă pentru a ciocni un pahar cu vin. Era un vin piemontez. Pe eticheta scria Erbaluce, un vin alb local. Casa nu era atât de mare, dar cochetă, zidită din piatră și apoi tencuită și vopsită cu o cromatică aparte, combinându-se porțiuni maronii sub formă dreptunghiulare, cu altele de un verde foarte deschis ce le conturau pe cele maronii, iar partea de tâmplărie, uși și ferestre, erau
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
Toată zona este acoperită de vegetație proaspătă, bogată, verde și la fel de curată ca aerul pe care-l respiram cu vădită plăcere. Pe acest teren acoperit de iarbă, la distanță de circa 15-20 de pași una de alta și de căsuțele cochete construite numai din lemn, erau trei sau patru mese a câte 8-10 locuri fiecare, după numărul butucilor de lemn fixați în pământ pe post de scaune. Și aceste mese erau toate din lemn. De fapt, fiecare era confecționată dintr-o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
la agenda proprie sau să o amîn sine die, pentru a asuma agendele altora. Sînt invitat - de fapt somat - să mă implic în scenarii diverse, să joc un rol „util“ în proiecte care nu sînt ale mele, să scriu prefețe cochete, să „iau atitudine“, să combat pe ample fronturi politice, sociale, sau culturale, pe scurt, să fac ce mi se spune, să slujesc pe tarlaua „comanditarilor“, sub amenințarea unei aspre judecăți publice sau private: sînt egoist, dormitez în „turnul de fildeș
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
la agenda proprie sau să o amin sine die, pentru a asumă agendele altora. Sînt invitat - de fapt somat - să mă implic în scenarii diverse, să joc un rol „util“ în proiecte care nu sînt ale mele, să scriu prefețe cochete, să „iau atitudine“, să combat pe ample fronturi politice, sociale, sau culturale, pe scurt, să fac ce mi se spune, să slujesc pe tarlaua ... Citește mai mult Articol în Dilemă VecheAndrei Pleșu: Livram texte și soluții. Așteptăm comenziAcum ceva vreme
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]