1,303 matches
-
Autenticitatea nu „se practică“ așa cum „se practică“ politețea, solidaritatea sau o dexteritate oarecare. Autenticitatea nu e o profesie sau o opțiune stilistică. Nu „te decizi“ să fii autentic. Nu „adopți“ autenticitatea, ca pe o ținută șic, ca pe o alură cochetă, ca pe un semn distinctiv. Și mai ales nu ți-o pui la butonieră, pentru a i depuncta pe cei din jur, vinovați, în bloc, de inautenticitate, neînțelegere, lipsă de anvergură morală. Trebuie spus, de asemenea, că „a-ți dori
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
moartea astfel, îți este și ție îngăduit să te temi, să suferi, să te amă răști, să te lași cuprins de deznădejde. Moartea omului, în varianta lui post-ede nică, nu poate fi altfel: nu e o petrecere veselă, o piruetă cochetă, o seară de bal, sau un gest solemn. E așa cum a fost și viața lui: plină de neliniști și iluzii, de grijă, speranță și incertitudine. Da, avem voie să ne temem de moarte, să răbdăm greu suferința, să ne simțim
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
grevă universitară care cerea eliminarea latinei din programa analitică a facultăților de romanistică și protesta împotriva scumpirii untului la „mensa“ cu cinci pfenigi. Am încercat să-i explic cum stau lucrurile în țările comuniste și ce răsfăț implică, prin contrast, cocheta lor răzmeriță. A fost de acord, dar a adăugat, după o scurtă reflecție, că, în ciuda privilegiilor lor „capitaliste“, nici ei nu sunt „fericiți“. Prietenul meu părea să creadă că „fericirea“ lui intimă e o problemă de stat. Or, statul are
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
E prima oară când văd că cineva poate mânca la fel de mult ca mine, zise fata. — Și încă aș mai putea. — Am acasă niște pizza congelată și o sticlă de Chivas Regal. — Îmi place cum sună. Locuia aproape de bibliotecă. O căsuță cochetă, cu o intrare frumoasă și o curte mică. Atât de mică, încât n-ar fi putut sta întinsă la soare decât o singură persoană... deși nu cred că bătea soarele acolo. Într-un colț se zărea o azalee care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înarmat cu o listă de oaspeți stropită cu sânge și cu un megafon. Petrecerea urma să fie filmată de unul dintre studenții mei. Am trecut pe lângă bucătărie, unde Jayne tăifăsuia cu femeile de la catering costumate sugestiv în vrăjitoare sau pisici cochete. În spatele lor, dincolo de ușile glisante care dădeau în grădină, se turna gheață uscată în jacuzzi, al cărui sistem de iluminare subacvatic fusese înlocuit cu un bec de un roșu închis pentru a genera efectul de cazan fierbând în draci. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mereu mai mult de femeile materialiste decât de bărbații materialiști (chiar și în cântecele tinerilor de azi, care folosesc acest leitmotiv mai mult ca oricând). Prezentul ne demonstrează o majoritate autoritară a femeilor «materialiste» (opuse celor «idealiste»), femeilor «bine aranjate», cochete, apte de compromisuri de tot felul și care pot profita din plin de orice avantaje și în special materiale. Mai rar, tot mai rar întâlnim femei cu bun simț și cu un caracter frumos. De aceea, îmi tot revin în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unei piese de la începuturile teatrului românesc, pare plină de semnificație emoțională. În spațiul restrâns al unui articol vreau să subliniez, cu precădere, toată încărcătura de dăruire (a tinerilor după cum am aflat) privind organizarea până în cele mai mici amănunte a spațiului, cochet, care arată ca o bijuterie, drept pentru care invit spectatorii să-l viziteze cât de curând și la cât mai multe manifestări. Am constatat că toți membrii acestei familii, pline de cutezanță, sunt puși pe fapte mari încă de la început
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
78 de ani ai săi, dirijorul fondator al acestui cor prestigios, a apărut în aceeași postură impunătoare ca în tinerețe, asumându-și ca o noutate și misiunea de a prezenta liber programul concertului din seara de 5-12.-2005, susținut în cocheta sală neîncăpătoare a Colegiului Național, la care au participat numeroși spectatori generoși și avizați. Urăm corului „Camerata” noi succese și pentru un viitor cât mai îndelungat! ÎN LOC DE POSTFAȚĂ Cei care au avut bunăvoința și răbdarea să parcurgă toate paginile acestui
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Același chip senin, același zâmbet șarmant. Ești neschimbată! îi zic. Ei, am mai îmbătrânit! zice râzând... Nu, nu a îmbătrânit. Uneori are un fel al ei de a privi pe fereastră. Stă așa câteva clipe cu ea, apoi își atinge cochet obrazul. Se aud clopotele bisericii "Sfântul Nicolae Domnesc. Văd și umbra Casei Dosoftei. A.B.Cartea ta Post-hipnotice este fascinantă, treci dintr-o pagină în alta și nu dorești să te oprești. Cât ai lucrat la ea? La Post-hipnotice (Ed.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
interesată. Prin urmare, am găsit Viena drept un spațiu absolut unic și încântător, cu multe bijuterii culturale, un loc în care oamenii trăiesc relaxați și extrem de civilizat, iar seara se întâmplă să vezi cum cuplurile obișnuite iau cina în restaurantele cochete de cartier (paharul de vin roșu este nelipsit chiar și la vârste înaintate) sau cum vin cu metroul doamnele îmbrăcate extrem de elegant, însoțite de domni în frac, și merg braț la braț spre Opera din Viena... Pe scurt, o "teleportare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pare că acest aspect este scăpat din vedere. Să așteptăm desfășurarea evenimentelor. Nu am nici un motiv să cred că va fi mai bine. 10 octombrie 2009 Magie și politică Motto:”Amurg de toamnă violet... Pe drum e-o lume leneșă, cochetă; Mulțimea pare toată violetă, Orașul tot e violet.” (G. Bacovia, Amurg violet) V-ați pus ceva violet pe voi? Nu? Dacă nu, nu mai stați, procurați-vă măcar o cordică, o cocardă, o panglică, ceva, acolo, agățați-o de gât
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Lisabona cu o bursă de șase luni. Ce păcat că și-a încheiat-o între timp. Ne-ar fi putut fi o minunată călăuză printre musoni și ritmuri de jazz lusitan! Intru cu Andrei Bodiu și VITALIE CIOBANU într-un cochet magazin de CD-uri din Piața Restauradores. Ascult ultimul Sting - Brand new day, formația Era, muzică gregoriană. Nu lipsește Amalia Rodrigues, marea interpretă de fado, de curând dispărută. Despre ea a scris Virgil Mihaiu în Contrafort, pe durata aflării sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un minitren de Disneyland, format din vagonete roșii. Cineva glumește: „Acesta ar trebui să fie Trenul Scriitorilor!”. De ce nu? Nu e nevoie să nimerești neapărat într-un TGV pentru a te considera un spirit itinerant. Trenulețul ne poartă printre vile cochete, acoperite cu olane, printre grădini frumos aranjate și pâlcuri de palmieri înalți, spre punctul de destinație, cunoscut doar gazdelor noastre portugheze. Gândurile lor sunt nepătrunse (numai dacă nu-ți propui să le penetrezi telepatic), și în loc să mergem spre o zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din nord, calm și tenace, își impune punctul de vedere. Între timp, reușim să completăm și niște formulare de vize pentru Lituania, pe care stafful proiectului le va obține la ambasada acestei țări din Spania. O dată ajuns în cameră - destul de cochetă -, las bagajele împachetate și mă grăbesc să ies în oraș... Pe strada Gran Via, seara târziu, trecut de 22.00. Multă lume, majoritatea turiști străini, uitându-se la vitrinele magazinelor sau răsfoind pliantele unor chioșcuri deschise la această oră. Tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua. Duminica aceasta este, pentru mulți, dominată de importante evenimente sportive: întâi tenis - finala masculină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate, patronii nu se lasă. A conferi localurilor de aici o personalitate inconfundabilă înseamnă a-ți demonstra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
toate acestea. Poate altă dată. Călătoria abia a început, mai avem suficient timp la dispoziție. Facem schimb de versuri - traduceri în engleză - și ne promitem să discutăm, cât de curând, despre valențele poeziei române și suedeze. VITALIE CIOBANU: În grădina cochetă a hotelului SGDL, poți să stai cum îți place: la masă, în picioare sau culcat pe iarbă. Nimerim la un colț de masă cu scriitorii cehi Pavel Verner și Miroslav Hule, prilej să ne cunoaștem mai bine. Verner e din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Descoperim, din fericire, cu Vasile, în aceeași seară, după spectacol - ca o recompensă nevisată - partea istorică și pitorească a Lille-ului, un cartier cu străzi înguste, cotite, răspunzând „standardului nostru de vechime”, cu multe localuri de petrecere la parter, unul mai cochet decât celălalt, afișând la intrare tot soiul de mascote glumețe și liste cu meniuri pictate voit-neglijent. Bătând străzile pe acolo, discutăm o idee îndrăzneață: să construim la Chișinău un centru istorico-literar-turistic după modelul „clasic” al arhitecturii medievale din Occident, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
realități: publică anunțuri pentru „ne-cetățeni”, care adună semnături în favoarea nu știu căror drepturi lezate. În Moldova așa ceva este de neimaginat. La noi, discriminată este majoritatea autohtonă, dar ea nu adună semnături. VASILE GÂRNEȚ: Călătoria cu Liepaja, un vapor foarte cochet, se înscrie într-un program multidisciplinar al gazdelor, intitulat Post-scriptum. Muzică, dans, bere. Discuții cu Leons și Maria Briedis, cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone din Riga. Sesizez o concurență între Maria Briedis, fosta președintă al Asociației, și noul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
funcțiunii, că mai avem, deci, de trăit niște lucruri, povestitul vine la urmă. Stabilim să ne întâlnim mai târziu, în oraș, după ce ne vom fi cazat și acomodat cu noua reședință. VASILE GÂRNEȚ: Suntem cazați în Park-Hotel - privatizat, renovat, foarte cochet - situat la sud, cred, de cetatea Tompea, într-o zonă pe care n-o vizitasem, deși distanțele sunt foarte mici la Tallin. Până în Piața Primăriei - centrul orașului vechi - se poate ajunge și pe jos, traversând un parc. Și chiar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vizitasem, deși distanțele sunt foarte mici la Tallin. Până în Piața Primăriei - centrul orașului vechi - se poate ajunge și pe jos, traversând un parc. Și chiar o facem. Moneda națională în Estonia s-a mai devalorizat: 16 coroane = 1$. În piața cochetă din centrul istoric s-a instalat o tabără sub cerul liber: meșteri populari cu tarabele pline de artizanat, se vând cu spor obiecte de lemn, papură, pânză de tot felul, metale. O afacere de sezon, cum se spune. Tot aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de marele ocean întunecat, două lumi de himere...” - frazele acestea, scrise după prima noastră vizită la Tallin, nu reușesc să comunice nimic despre atmosfera pe care o găsim aici în plină vară. Mă întreb, chiar, dacă n-am greșit adresa. Cochetul bar irlandez mi s-a părut acum mai șters, obosit, pleoștit de căldură. Ca și întreg Tallinul, care își arată adevărata înfățișare, misterios-visătoare, doar în decembrie, când lumea zânelor și a piticilor din basmele nordice își reintră în drepturi, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi de oameni providențiali. VASILE GÂRNEȚ: O excursie la Pavlovsk, reședința cochetă, imperială a Țarului Pavel I, asasinat de familie. Intrigi de curte, în stilul epocii. Mergem o oră cu autobuzul. Vedem, astfel, și periferiile Sankt-Petersburgului - construcții de tip sovietic, umile și uniformizante. Ajunși la muzeu, suntem invitați să ne punem niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceva din spiritul cultural și din tradiția medievală a acestor orașe, înțelegând că nu poți să pornești de la zero în viața aceasta. - Întâmplător, Polonia e și foarte atașată valorilor europene. Noi am trecut prin Malbork (fostul Marienburg), un orășel foarte cochet, cu o anume patină medievală, în care vechiul Castel al Ordinului Teuton este punctul principal de atracție pentru turiști. - Așa este, însă după Malbork am nimerit la Kaliningrad. Și acolo am văzut fenomenul acesta sinistru, încercarea de a șterge orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cozi întrunite pe spate, neted și cu cărare prin mijlocul capului, ochii mari, caprii, ce se uitau mirați la mine, sprâncenele arcate și îmbinate, nasul fin ca a unei dame mari, bărbia rotundă și plină, iar, cînd râdea, două gropițe cochete. Cămașa albă, cu altițe și mâneci largi, fotă curată și nouă328... Sigur că mai sunt și alte personaje în proza lui Eminescu, pe care le bănuim venite din realitatea familială, dar sunt greu de identificat. Ar mai putea fi marcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]