1,239 matches
-
același acoperiș, nu mai aveam aceleași jocuri. Când o întâlneam, cuvintele noastre nu mai erau complice, nu ne mai înțelegeam din priviri. A fost nevoie, în anul acela, ca ea să mă strige de sus, de pe catârca pe care era cocoțată, pentru ca eu s-o văd din nou, s-o privesc, să-mi amintesc de fetița la care țineam și pe care o băteam până începea să plângă. Era la începutul verii, într-o livadă de măslini pe drumul spre Meknès
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de ani îndelungați, spre a fi hrăniți, slujiți și mereu îmbrăcați cu straie noi. Când m-am aflat la două mile de Fès, pe drumul spre Sefru, sigur că orice pericol era de acum depășit, m-am apropiat de Hiba, cocoțată pe cal într-o litieră învelită în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a mai asistat vreodată la o asemenea retragere somptuoasă, am lansat eu mulțumit. Ea se arătă îngrijorată. — Nu se cuvine să sfidezi hotărârile Soartei. Nu trebuie să nesocotești vitregia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de fapt, tot atunci, măcelurile și jafurile se țineau lanț, uneori la doar câțiva pași de alaiul sultanului. Circazienii erau primele victime. Mameluci sau urmași ai acestora, erau necontenit urmăriți. Când un înalt dregător al fostului regim era prins, era cocoțat pe un măgar, cu fața întoarsă spre coada animalului, i se punea pe cap un turban albastru, iar în jurul gâtului îi erau legați clopoței. Astfel împopoțonat, era plimbat pe străzi, după care i se tăia capul. Capul era apoi înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nicăieri și pretutindeni. Fața, trupul, mișcările se dovedeau precise în realizare, artă și pornografie. Îi dai lui Dawn ceva de băut? Mi-am ridicat capul. Dama în vârstă din spatele barului schiță un gest spre scaunul de lângă mine, pe care se cocoțase, într-adevăr, Dawn, acum înfășată într-o rochie de lână. — Păi, ce bea Dawn? am întrebat eu. — Șampanie. În fața mea a fost trântit un pahar bondoc în care era ceva ce semăna cu glucoză și cuburi de gheață. — Șase dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spre mine. Apoi, bărbia i s-a înfipt în piept și a lovit iar metalul, de data asta fără vlagă. Timpul și căldura au izbucnit dintr-odată. Fielding Goodney mă aștepta deja la Dimmesdale Room. Era puțin trecut de șase. Cocoțat printre scaunele înalte, cam în dezordine, stătea cu spatele la mine, prăbușit în adâncurile paharului, cu două degete moi, ridicate în semn de avertisment sau solicitare. I-am văzut fața expresivă, peste care oglinda mată își revărsa albul oțelit. Barmanul cu figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se preface că nu știu că sunt urmăriți, dar ei se sprijină exact pe convenția cu spectatorul, și aproape că reușesc să convingă. Sunt și actori neplătiți (mi-am spus eu); și tocmai pe ăștia trebuie să-i vezi. Stăteam cocoțat pe marginea scaunului. Am reușit să fiu atent la dizertația ei secunde în șir, până în clipa când truda mea pe jumătate satisfăcută - sau putința mea de a mă supraveghea - a intervenit, împrăștiindu-mi gândurile. Mă simțeam încordat Cât de încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pierd sau câștig. Și o gaură dacă ar fi în perete, cred că mi-aș băga banii în ea. Mă duc în altă parte și mănânc fast food și beau un vin slab. Intru într-o casă de pariuri, mă cocoț pe un scaun și pierd o grămadă de parale. Mă învârtesc printre vânzătorii de ziare și mă uit la gagicuțele din reviste. Mă duc acasă și mă culc, după care totul o ia de la cap. Ce ar putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șocate, care serveau la acest raion, s-a ivit grăbita raza unei ușurări amuzate. Am pus Lovedolls ia locul ei și mi-am aruncat un ochi insolent prin paginile iui Plaything Internațional și Jungler. Am traversat strada și m-am cocoțat pe un scaun și am pierdut douăzeci de lire pe 3,45. M-am simțit bolnav, distrus. O, rahat, Iisuse, de ce nu l-ai ales pe altul? De ce nu l-ai ales pe atoli care ar fi avut mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apropiindu-se timidă de mine, venind dinspre bar. Sărmana copilă nu putea să aibă mai mult de șaisprezece ani, în fusta ei scurtă și roz, și boleroul din material de blugi. Capete de curiști s-au întors curioase. S-a cocoțat pe scaun și a pus pe masă sucul de portocale dat de barmanul morocănos. Mi-am dat seama curând ce trebuie să fac. Sigur, acum totul îmi era clar. O duceam înapoi la casa ei cu fațadă din cărămidă aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu violul, am tras eu concluzia, bașca scotch-ul și calmantele, duc la o suprasolicitare serioasă. Cum se pot descurca violatorii cu toate astea?... Câtă vreme eu m-am uitat afară, Selina și-a făcut patul pe sofa. S-a cocoțat în el ca într-un vehicul fantomatic, închizând ușa albă în spatele ei. — Dorm eu aici, am spus eu. Du-te în pat. M-a ignorat. Am țipat la ea. Pentru prima oară în seara aia am simțit că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât pe ce să-i trag o pișare în uriașa cutie cu trabucuri. Plante, pământ, natură, viață - toate articole de mare preț aici în New York. Într-un târziu am observat că un papagal zdravăn mă urmărea scârbit din colțul tavanului, cocoțat pe un fel de plantă agățătoare. Aerul era dulce, fierbinte, dens, bun pentru orice în afară de respirat. Mi-am terminat treaba și m-am întors în zonele mai temperate. Butch era cocoțată în pat și se uita la un film pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un papagal zdravăn mă urmărea scârbit din colțul tavanului, cocoțat pe un fel de plantă agățătoare. Aerul era dulce, fierbinte, dens, bun pentru orice în afară de respirat. Mi-am terminat treaba și m-am întors în zonele mai temperate. Butch era cocoțată în pat și se uita la un film pentru adulți (o pornografie mută) care rula pe un ecran mare din peretele opus. M-am așezat lângă ea. Un tip gras și sărac în pigmenți i-o trăgea unei blonde bronzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
adevărate aici. Și trebuie să si de-a face cu noul tip de oameni care produc bani, alergători iscusiți în costumele lor de mare efect, care se joacă cu mărunțișul și cheile banilor în timp ce aleargă grohăind în urma ta. * M-am cocoțat pe un closet din Air Kiwi cu picioarele ghemuite sub mine și am început să caut prin buzunare după bani sau după ceva ce le-ar fi putut ține locul. Mă gândesc deja să-mi vând ceasul, portmoneul și chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și mai multe pagube. Uite ce mototolită e sculptura după impact: s-a storcit ca o portocală. Un candelabru ar fi fost încă întreg. Mai mult, dacă l-ar fi lovit unde trebuie, putea să-i zboare capul. M-am cocoțat pe brațul unui scaun. —Candelabrul era ținut acolo de un sistem întreg de pârghii și scripeți. Ai văzut cumva Războiul rozelor? Dar nu avea rost să folosesc asta pentru Planeta plutitoare, cântărea prea puțin, iar, pe lângă asta, ideea era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bine în jur, ceea ce era destul de ciudat pentru un musafir; nici o privire în sus către Chestie sau în jos la instalațiile electrice din mijlocul podelei. Era la fel de gâtuită precum un pian dezacordat. S-a așezat sau mai degrabă s-a cocoțat pe marginea canapelei, în așa fel încât să nu i se ridice fusta, cu picioarele așezate unul lângă altul, cu degetele strânse în poală. Eu m-am instalat pe fotoliul și am așteptat. Ea trebuia să vorbească. Pot să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bonsuar și mă retrag. Da’ io nu consum romane. Și cum se face atunci de cauți și scrii taman lângă mine, că i-am spus lu’ conu’ Jak (făcu cu ochiul spre barman) să țină de ocupat scaunu’, dacă se cocoțează altul decât ăla pe care îl știe el. Vrei să zici că nu te cunoaște? Sau te-au pus cumva pe liber și nu a aflat încă lumea? Amuzată de gând, prinse a chicoti din nou. Mă privea parcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puștiu’ și, când intrați în sală, îi dați buletinul, îl aplecați și el bagă votul în urnă. Și zâmbitor, și cu entuziasm, cum e momentul, că se filmează. Ați priceput?“. Nici n-am mai spus da, că Paulică mi-a cocoțat puștiul pe umeri. Băiatul s-a prins zdravăn de coama mea, șoptindu-mi: „Știu cum se face, nenea. Am făcut și ieri lepetiție“. S-au deschis ușile. Înaintam atent, îngrijorat. Nu eram convins că mă trezisem deplin din beție. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
face parte din ceva ce nu putem pricepe, dar care ne posedă. În timp ce Bea vorbea, mîna mea se deplasase neîndemînatic pînă la glezna ei, urcînd apoi pînă la genunchi. Ea o privi ca și cum ar fi fost o gînganie care se cocoțase pînă acolo. M-am Întrebat ce făcea Fermín În clipa aceea. Unde era știința lui atunci cînd aveam mai mare nevoie de ea? — Tomás spune că n-ai avut nici o iubită pînă acum, zise Bea, ca și cum asta explica totul. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Asemenea talente sînt foarte prețuite În vremuri agitate. Nu avea nici fidelitate și nici un crez. Nu-i păsa nici cît negru sub unghie de cauza pe care o slujea, ci se slujea el Însuși de cauza respectivă pentru a se cocoța pe scara funcțiilor. Există pe lume tone Întregi de asemenea ticăloși, Însă puțini au talentul lui Fumero. De la anarhiști a trecut să-i slujească pe comuniști, iar de acolo și pînă la fasciști nu era decît un pas. Spiona și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
striga propria pedeapsă, și am văzut un zgârcit înghețat de gheața morții (...) pradă îngrozită unei cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare corp la corp, dezgustătoare, și încă alte creaturi, cu căpățână de capră, coamă de leu, beregată de panteră, prinse într-o pădure de flăcări din
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sintagmă, adevărul ultim i se revelase lui Bikinski cu Întârziere, după ce În prealabil Oliver Îl descoperise Într-o duminică după-amiază, În timp ce era la bucătărie și privea pe geam. Adevărul Îi apăruse travestit Într-un câine negru, care stătea cu labele cocoțate pe balustrada blocului vecin și lătra la trecători. Oliver se așteptase ca trecătorii să reacționeze În același mod, ei se plimbau Însă liniștiți pe bulevard, conversând pașnic Între ei, ca și cum ar fi trăit Într-o lume În care totul, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca În fața unui sfânt. „Ei”, zise Înalta somitate, aplecându-se spre el, „nu ar fi bine să vă Încheiați nasturii de la pijama și să vă culcați În pat?” Nu, orice, dar În pat nu. Copacii dormeau În picioare, iar păsările cocoțate pe crengi. Ce nevoie avea Oliver de pat?! Ascultându-l, asistenții murmurară, dar profesorul Îi potoli din nou. „Domnul Oliver are dreptate”, zise el, „copacii nu dorm noaptea În pat. Aceasta fiindcă există pericolul ca rădăcinile să se Întindă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
senator roman, Închinase cupa de șampanie În cinstea distinselor doamne și a distinșilor domni, poftindu-i să intre În havuz. Secvențele acestea el și le amintea cu claritate. După cum Își amintea și faptul că Bikinski, cu ceva timp mai Înainte, cocoțat pe monumentul lui Cuza, ținuse un discurs În piața publică. Apoi totul se amesteca de-a valma. O bucată din pelicula memoriei se developase de la sine putere sau, mai bine zis, fusese afectată de consumul de alcool... Urmau niște scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din mână. Birjarul pocni din bici și trăsura se puse În mișcare. „Nu mi-ați dat adresa”, strigă În urmă omul cu joben, Întorcându-și pe jumătate fața Înspre masă. „Drept Înainte”, Îl Îndrumă stomatologul. „La cimitir...” „Care?” zise omul cocoțat pe capră. „Eternitatea. Acolo veți găsi și cavoul... E În drum...” Noimann Își șterse fruntea de sudoare și se așeză din nou la locul lui. Comesenii aplaudară cu frenezie. Cineva făcu o remarcă măgulitoare referitoare la umorul extrem de fin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]