1,506 matches
-
se întâlnesc o mulțime de calcule de perimetre ale țevilor de apeducte în care se utiliează valoarea lui π: formula 1 exprimat cu aproximație în fracții cu baza 12. Alte lucrări sunt cunoscute după un manuscris, care a căpătat denumirea de "Codex arcerian" și care are originea probabil prin secolele VI - VII.
Frontinus () [Corola-website/Science/320148_a_321477]
-
Sfanțul Leontie (secolul al VII-lea). Numele stelelor pe care le utilizăm vin, în majoritate, din poemul lui Arătos: Ptolemeu le-a păstrat în lucrarea să "Almageste", iar tradiția arabă le-a transmis până la noi. Manuscrisul "Aratea din Leyda", un codex carolingian conținând capitolele de astronomie din „Phainomena”, compus prin anul 825 în Lotharingia, este astăzi unul dintre cele mai vechi manuscrise ale acestei opere. Sfanțul Apostol Pavel reia un citat din Arătos, ca și el originar din Cilicia. Potrivit autorului
Aratos () [Corola-website/Science/316136_a_317465]
-
legile romane de astăzi referitoare la credite, care puteau fi primite prin liberă-înțelegere, și care erau numite "stipulatio". Dreptul roman a dezvoltat și conceptul de lege pentru cetățeni și lege pentru străini - începuturile Dreptului internațional privat. Împăratul Iustinian a realizat "Codex" și "Pandectae", pentru a restructura Dreptul roman, un set de cincizeci de cărți care au fost terminate în 533. Împăratul a ordonat de asemenea producerea unui manual, "Iustiniani Institutiones" („Manualul Iustinian”), la începutul anilor 530. S-a încercat învățarea studenților
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
producerea unui manual, "Iustiniani Institutiones" („Manualul Iustinian”), la începutul anilor 530. S-a încercat învățarea studenților de la drept cu Dreptul roman, prin acest manual de doar patru cărți. Munca lui Iustinian a fost terminată de "Pandectae" (sau "Digeste"), Instituțiile și Codexul fiind o parte din Corpus Juris Civilis. Acesta a fost cel mai copiat cod scris vreodată, aflându-se pe masa de studiu a studenților de la drept din țările ce foloseau Codul Civil până în secolul al XVI-lea. Dreptul roman este
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
fiul său și cel mai probabil au fost adăugate în cursul anilor 951-952, pentru marcarea celei de-a 14-a aniversări a viitorului împărat Romanus al II-lea (952). Cea mai timpurie copie care a ajuns până în zilele noastre, (P=codex Parisinus gr. 2009") a fost făcută de secretarul lui Ioan Ducas, Mihail, la sfârșitul secolului al XI-lea. Acest manuscris a fost copiat în 1509 de Antony Eparchus. Această copie (V=codex Vaticanus-Palatinus gr. 126") are adăugate o serie de
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
copie care a ajuns până în zilele noastre, (P=codex Parisinus gr. 2009") a fost făcută de secretarul lui Ioan Ducas, Mihail, la sfârșitul secolului al XI-lea. Acest manuscris a fost copiat în 1509 de Antony Eparchus. Această copie (V=codex Vaticanus-Palatinus gr. 126") are adăugate o serie de note în limbile greacă și latină adăugate de cititori. O a treia copie, (F=codex Parisinus gr.2967"), este o copie a documentului V, care a fost începută de Eparchus și a
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
secolului al XI-lea. Acest manuscris a fost copiat în 1509 de Antony Eparchus. Această copie (V=codex Vaticanus-Palatinus gr. 126") are adăugate o serie de note în limbile greacă și latină adăugate de cititori. O a treia copie, (F=codex Parisinus gr.2967"), este o copie a documentului V, care a fost începută de Eparchus și a fost termiată de Mihail Damascene. Copia V nu este datată. Există și un al patrulea manuscris, o copie incompletă ( M=codex Mutinensis gr.
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
copie, (F=codex Parisinus gr.2967"), este o copie a documentului V, care a fost începută de Eparchus și a fost termiată de Mihail Damascene. Copia V nu este datată. Există și un al patrulea manuscris, o copie incompletă ( M=codex Mutinensis gr. 179"), a manuscrisului P făcută de Andrea Darmari în 1560 - 1586. Două manuscrise (P și F) se află în custodia Biblioteca Națională a Franței din Paris, al treilea (V) se află la Biblioteca Apostolică Vaticană, iar ultimul t
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
pietrei ce acoperă mormântul încastrat în chiar pardoseala sacristiei. Deși, de obicei, este gata să-și dea ultimii bani pentru câte o vechitura apărută că din senin, pe piața de Artă, si este proprietara de drept a unei arhive de codexuri pentru care ar putea fi invidiata, Mărțina nu mai pare a fi sensibilă la legendă locului în care a ajuns și nici la detaliile evidente care, acum, fac din fosta mănăstire fortificata, mai mult un punct de atracție de turism
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
rigidă că o stareța de mănăstire. Femeia merge în sens invers decât o fac ceilalți. Trece pe sub portalurile cu arcade suple, se îndreaptă spre locul unde, de ieri sunt expuse colecțiile de peceți vechi și originalele, sau doar facsimilele unor codexuri celebre. în sala următoare sunt armele, aliniate stau și instrumentele de tortură inchizițională și manechinele în simu lacrul de vesminte purtate de cavaleri și domnite. Mai sunt și rașele de călugări, albe și cu crucea îndoliata, dar și harna șamentele
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
muzicale (partituri, tabulaturi) și chiar lucrări teoretice, unde materialul muzical pus în discuție prezintă influențe de muzică „folclorică”. Conform unui studiu întreprins de etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, cea mai veche melodie românească notată pe care o cunoaștem ar fi cuprinsă în "Codexul Rohonczi", o cărticică nedatată și întocmită într-un sistem de scriere necunoscut. În funcție de variantele propuse de cercetători, codicele aparține fie sec. XI-XII (Gheorghe Ciobanu), fie unei perioade ulterioare anului 1529 (fapt evidențiat prin datarea după filigranul imprimat pe hârtie și
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
este o comună din landul Hessa, Germania. Ea se află amplasată la 3 km est de Rin. Prima oară localitatea este amintită în codexul Lorsche în anul 782, ea apare în decursul istoriei sub denumiri diferite ca: „Rohrheim superior“, „villa Rorheim“, „Ober Rorheim“ și din anul 1689, . În evul mediu ea a aprținut familiei nobiliare Lorsch și apoi trece în posesia mai multor familii
Groß-Rohrheim () [Corola-website/Science/309437_a_310766]
-
îmbogățite și mărite. În pregătirea acestei ediții a textului grecesc, dar mai mult în pregătirea celei de-a doua ediții, din 1582, Beza se poate să se fi slujit de două manuscrise foarte valoroase. Unul din ele e cunoscut ca "Codex Bezae" sau "Cantabrigensis", pe care l-a făcut mai târziu cadou Universității din Cambridge; al doilea e "Codex Claramontanus", pe care Beza l-a descoperit la Clermont (acesta se află acum la Biblioteca Națională din Paris). Nu acestor surse, însă
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
doua ediții, din 1582, Beza se poate să se fi slujit de două manuscrise foarte valoroase. Unul din ele e cunoscut ca "Codex Bezae" sau "Cantabrigensis", pe care l-a făcut mai târziu cadou Universității din Cambridge; al doilea e "Codex Claramontanus", pe care Beza l-a descoperit la Clermont (acesta se află acum la Biblioteca Națională din Paris). Nu acestor surse, însă, le-a fost Beza cel mai mult îndatorat, ci ediției anterioare a eminentului Robert Estienne (1550), ea însăși
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
adăugat decretele papale, care fuseseră adunate împreună în "Liber Extra" (1234), "Liber Sextus" (1298) și "Clementines" (1317). În sec. XX, Biserica Catolică a început să codifice aceste canoane, și astfel a luat formă Codul Canonic din 1917. O ediție revizuită, "Codex Iuris Canonici" (Codul de Drept Canonic, CIC) a fost publicat sub pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea, în 1983, pentru a cuprinde și noile reglementări ale Conciliului Vatican II. Codul canonic în Biserica Catolică este un sistem juridic complet
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
toate componentele sale (judecători, procuratori, avocați); cel mai mare grad academic al Codul Canonic este Juris Canonici Doctor, Doctor în Drept Canonic. Bisericile Catolice Orientale au un cod canonic propriu. Prima parte a Codului Canoanelor Bisericilor Răsăritene, purtând numele de "Codex Iuris Canonici Orientalis" (Codul de Drept Canonic Oriental) a fost parțial încheiată în timpul pontificatului Papei Pius al XII-lea, care l-a promulgat în 1948. Cu toate acestea, în 1959, Papa Ioan al XXIII-lea a suspendat publicarea celei de-
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
al XII-lea, care l-a promulgat în 1948. Cu toate acestea, în 1959, Papa Ioan al XXIII-lea a suspendat publicarea celei de-a doua părți datorită reformelor Conciliului Vatican II, ale cărui reglementări trebuiau implementate. Într-un final, "Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium" (Codul Canoanelor Bisericilor Răsăritene, CCEO) a fost promulgat în noiembrie 1990, în timpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea. Codul se aseamănă Codului de Drept Canonic, având doar reglementări de nuanță, cu privire la organizarea ierarhică și administrativă a
Cod canonic () [Corola-website/Science/299580_a_300909]
-
lui. Multe ediții (traduceri) ale Bibliei conțin versetele . Conform cu New International Version, o populară traducere a Bibliei în limba engleză, cele mai de încredere manuscrise și alte izvoare străvechi nu includ aceste versete. Nici cea mai veche Biblie din lume, Codex Sinaiticus, nu cuprinde aceste versete adăugate ulterior de copiști creativi Evangheliei după Marcu. Evanghelia după Marcu nu menționează Învierea Mântuitorului, ci doar faptul că un tânăr afirmă că Isus a înviat, iar femeile care-I vizitează mormântul găsesc mormântul gol
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
este o limbă germanică dispărută, care a fost vorbită de goți. Este cunoscută, în principal, din Codex Argenteus, o copie din secolul al VII-lea a Bibliei traduse de episcopul Wulfila ("Ulfilas") în gotică, datând din secolul al IV-lea. Este singura limbă est-germanică cu un "corpus" amplu. Toate celelalte, inclusiv limba burgundă și limba vandală, sunt
Limba gotică () [Corola-website/Science/314572_a_315901]
-
70,17% din voturi. a absolvit Institutul de Marină Civilă din Constanța (1971), obținând diploma de inginer de sunet - ofițer de navigație, precum și Facultatea de Drept din București (1981). De asemenea, a urmat și un curs de management organizat de către CODEX. După absolvirea facultății a lucrat ca ofițer de marină și inginer de navigație în cadrul Navrom Constanța (1972-1974), apoi ca inginer principal III la Departamentul Transporturi Marine din cadrul Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor (1974-1985). În următorii ani, (1985-1989), a fost detașat ca inginer
Radu Stroe () [Corola-website/Science/305354_a_306683]
-
pun în evidență aici în modul cel mai splendid". Volumul al II-lea poartă titlul special de "Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă". În el se publică colecția de texte cunoscute sub numele de "Codex Sturdzanus". Textele sunt publicate cu transcrierea în litere latine și cu un studiu asupra fiecăruia. Volumul se termină cu o serie de monografii asupra diferitelor chestiuni de ligvistică, precum reduplicarea și triplicarea articolului definit ș.a. "Etymologicum Magnum Romaniae" (1887-1898) a
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
în capelă, stând fiecare cu picioarele pe câte un manuscris folio, pentru a se feri de frig, aceștia având și ei un pod plin cu manuscrise aflate în toate gradele de descompunere, iar relatarea împrejurărilor în care von Tischendorf găsește "codex Sinaiticus" (anume în coșul pregătit cu material de ars în sobă) e binecunoscută. Laicii iubitori de literatură care au donat continuu colecții personale de cărți, în ciuda notoriului dezinteres al călugărilor pentru literatura nereligioasă, știau că în timpuri de război mânăstirile
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Moscopole, centru cultural aromânesc de seamă, creează o literatură cu caracter religios, dar și lucrări lexicografice și pedagogice: un liturghier nedatat și nelocalizat, un vocabular grecesc-aromânesc-albanez, un ghid de conversație grecesc-albanez-aromânesc-bulgar, un abecedar, o culegere manuscrisă de traduceri religioase nedatate ("Codex Dimonie"). La începutul acestui secol, Dimitrie Cantemir scrie în "Descriptio Moldaviae" (1714-1716) despre limba aromână următoarele: După distrugerea Moscopolei în 1788, mulți cărturari aromâni trec în Imperiul Habsburgic și vin în contact cu ideile iluministe, fiind influențați de Școala Ardeleană
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
scribii erau privilegiați și considerați superiori celor care nu știau a scrie și a citi. Reprezentau un grup privilegiat și restrâns de experți. Ei aveau sarcina de a redacta și de a citi textele. Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi ) este cea mai veche culegere de legi, din timpul regelui babilonian Hammurabi. Codul, scris probabil în jurul anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole de lege și un Epilog. Textul a fost săpat pe o stelă din diorit
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
la școlile preoțești, fiind instruit în învățătură credinței creștine. S-a impus un nou mod de scriere, bazat pe minusculă carolingiană. Interesul față de operele anticilor a crescut. În biblioteci se află 8000 de maniscrise din perioada carolingiană, printre care și Codex Aureus de la Lorsch, o evanghelia iluminată cu minaturi și decorații aurite. Evenimentele istorice din anii 741-829 au fost înregistrate în Analele regatului francilor. Viață lui Carol a fost consemnată în biografia scrisă de Eginhard, în "Viață lui Carol cel Mare
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]