4,782 matches
-
origine română, Léontin-Jean Constantinesco 28. "Este limpede arată acesta că suveranitatea populară ce se manifestă în statul național a căutat și a găsit dezvoltarea ei necesară în codurile naționale". Continuându-și ideea, autorul citat subliniază în mod nuanțat că, desigur, codificările marchează punctul de ruptură decisiv al unității juridice europene, dar că este greu de stabilit cu precizie conținutul și măsura exactă a acestei unități, având în vedere faptul că, în Europa, diferențele dintre normele juridice locale, dintre uzanțe și cutume
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
naționale, creații științifice tardive care nu sunt decât părți componente. Marile evenimente și factorii care au înrâurit viața, forma și structura sistemelor de drept naționale, determinându-le istoria, nu pot fi înțelese, decât considerate fiind în interdependența lor europeană. Marile codificări nu pot fi înțelese, fără apariția statului modern, ca formă politică fundamentală a vieții Europei moderne. Dreptul românesc aparține sistemului de drept romano-germanic, al cărui prim mare pilon astfel cum arăta regretatul profesor Victor Dan Zlătescu 29 îl constituie sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de drept romano-germanic, al cărui prim mare pilon astfel cum arăta regretatul profesor Victor Dan Zlătescu 29 îl constituie sistemul juridic francez. Același comparatist român, evidențiind, ca trăsături caracteristice ale sistemului de drept romano-germanic: Descendența sa romană și tendința de codificare, sublinia că, începând cu secolul al VIII-lea, codificările întreprinse în diferite țări europene au reprezentat una dintre cele mai importante căi de pătrundere a dreptului roman în Europa. În țările române, începând cu secolul amintit, s-au făcut pași
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cum arăta regretatul profesor Victor Dan Zlătescu 29 îl constituie sistemul juridic francez. Același comparatist român, evidențiind, ca trăsături caracteristice ale sistemului de drept romano-germanic: Descendența sa romană și tendința de codificare, sublinia că, începând cu secolul al VIII-lea, codificările întreprinse în diferite țări europene au reprezentat una dintre cele mai importante căi de pătrundere a dreptului roman în Europa. În țările române, începând cu secolul amintit, s-au făcut pași decisivi în receptarea dreptului bizantin, putând fi evocate în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în acest sens: proiectele succesive ale unui cod de drept general al lui M. Fotino, Pravilniceasca Condică, adoptată în 1780 și îndeosebi, Legiuirea Caragea, adoptată în 1818, precum și Codul Calimach. În aceeași opinie, toate acestea demonstrează că, încă înaintea marilor codificări, dreptul celor două principate avea un substrat romanistic pronunțat. În Muntenia a fost tradus în românește și adoptat ca lege națională Codul comercial francez, iar în 1852, Codul penal napoleonian. Domnul Alexandru Ioan Cuza a însărcinat Consiliul de Stat creat
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
privințe, decât cel francez. În general, noul cod n-a adus dispozițiuni și instituțiuni care să lovească în sentimentele, credințele, obiceiurile poporului, care să fie prea îndepărtat de cele de până atunci, cu totul străine și nepotrivite cu firea noastră". Codificarea realizată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza deși nu lipsită de unele scăderi a marcat momentul introducerii unei legislații moderne, de factură occidentală, moment de seamă în procesul de creare a României moderne. Codul civil de la 1864 a rămas în vigoare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
1989, el a fost modificat printr-o serie de legi comerciale care au creat un fond legislativ adecvat economiei de piață. În prezent, sunt în curs de elaborare un nou cod civil și un nou cod comercial. Dificultatea operei de codificare a fost conștientizată în vechea doctrină juridică românească. Iată ce aprecia, de exemplu, Virgil Gabrielescu, secretar general al Consiliului Legislativ, în lucrarea "Consiliul Legislativ permanent", publicată la Craiova, în 1922: "A face o lege bună, chiar când ea are un
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
adunarea și conexarea tuturor acestor materiale, trebuie timp, studiu, și o aplecare continuă și constantă asupra obiectului ce este de reglementat și mai presus de toate trebuie bine cunoscute și studiate trebuințele reale ale societății 31. 2. Trăsăturile definitorii ale codificării. Trecând la definițiile date codificării în literatura de specialitate, începem prin a constata două orientări. Prima orientare constă în definirea tradițională a codificării, prin raportarea la o anumită ramură de drept. Astfel, Profesorul Nicolae Popa32 definește codificarea, ca forma superioară
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
materiale, trebuie timp, studiu, și o aplecare continuă și constantă asupra obiectului ce este de reglementat și mai presus de toate trebuie bine cunoscute și studiate trebuințele reale ale societății 31. 2. Trăsăturile definitorii ale codificării. Trecând la definițiile date codificării în literatura de specialitate, începem prin a constata două orientări. Prima orientare constă în definirea tradițională a codificării, prin raportarea la o anumită ramură de drept. Astfel, Profesorul Nicolae Popa32 definește codificarea, ca forma superioară de sistematizare care presupune cuprinderea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
presus de toate trebuie bine cunoscute și studiate trebuințele reale ale societății 31. 2. Trăsăturile definitorii ale codificării. Trecând la definițiile date codificării în literatura de specialitate, începem prin a constata două orientări. Prima orientare constă în definirea tradițională a codificării, prin raportarea la o anumită ramură de drept. Astfel, Profesorul Nicolae Popa32 definește codificarea, ca forma superioară de sistematizare care presupune cuprinderea într-un cod (act normativ cu forță de lege) a normelor aparținând aceleiași ramuri de drept, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Trăsăturile definitorii ale codificării. Trecând la definițiile date codificării în literatura de specialitate, începem prin a constata două orientări. Prima orientare constă în definirea tradițională a codificării, prin raportarea la o anumită ramură de drept. Astfel, Profesorul Nicolae Popa32 definește codificarea, ca forma superioară de sistematizare care presupune cuprinderea într-un cod (act normativ cu forță de lege) a normelor aparținând aceleiași ramuri de drept, printr-o bogată activitate a legiuitorului de prelucrare complexă a întregului material normativ, de îndepărtare a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a lacunelor, de novație legislativă (introducerea unor norme noi cerute de evoluția relațiilor sociale), de coordonarea logică a materialului normativ și de utilizare a unor mijloace moderne de tehnică legislativă. Și profesorul Gheorghe C. Mihai 33 preferă definiția tradițională, caracterizând codificarea ca fiind cuprinderea sistematică și sintetică, într-un act normativ, ca ansamblu coerent, omogen și armonios, cu forța juridică a legii, a tuturor normelor juridice aparținând aceleași ramuri de drept. Și autorul Romul Petru Vonica 34 optează pentru același gen
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
precizarea că, deși au forța juridică a unor legi organice, nu sunt legi organice obișnuite, fiind acte normative unice, cu o organizare interioară specifică, ce reflectă structura ramurilor de drept pe care le reglementează. Referindu-se la sensul actual al codificării, unii autori foarte cunoscuți din Republica Moldova 35 îl susțin pe acela de activitate științifică și temeinic motivată, constând în cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept, prin prelucrarea și alcătuirea unui singur act normativ
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
acela de activitate științifică și temeinic motivată, constând în cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor normelor juridice dintr-o ramură de drept, prin prelucrarea și alcătuirea unui singur act normativ nou, denumit cod. Cea de-a doua orientare în definirea codificării constă în detașarea de definițiile clasice care au în vedere numai integrarea într-un act normativ de amploare a reglementarilor dintr-o ramură a dreptului, adăugându-le și pe cele dintr-un anumit domeniu. Astfel, autorul Ilariu Mrejeru 36, în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
au în vedere numai integrarea într-un act normativ de amploare a reglementarilor dintr-o ramură a dreptului, adăugându-le și pe cele dintr-un anumit domeniu. Astfel, autorul Ilariu Mrejeru 36, în cunoscuta sa lucrare privind tehnica legislativă, definea codificarea ca formă superioară de sistematizare legislativă care constă în concentrarea (integrarea) într-un singur act, de mare amploare, a mai multor reglementari (acte) dintr-un anumit domeniu sau ramură de drept, iar între actele care sunt cuprinse în acțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ca formă superioară de sistematizare legislativă care constă în concentrarea (integrarea) într-un singur act, de mare amploare, a mai multor reglementari (acte) dintr-un anumit domeniu sau ramură de drept, iar între actele care sunt cuprinse în acțiunea de codificare trebuind să existe conexiune, determinată, în primul rând, de sfera raporturilor pe care le reglementează. Se poate observa, deci, că nu este vorba numai de conexiuni determinate de specificul raporturilor reglementate criteriu folosit în delimitarea ramurilor dreptului. Ulterior și la
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
le reglementează. Se poate observa, deci, că nu este vorba numai de conexiuni determinate de specificul raporturilor reglementate criteriu folosit în delimitarea ramurilor dreptului. Ulterior și la alți cunoscuți autori de tehnică legislativă 37, întâlnim o poziție asemănătoare, atunci când descriu codificarea ca integrare, într-un singur act de mare amploare a reglementarilor dintr-o anumita ramura a dreptului, precum și dintr-un anumit domeniu. La această caracterizare este adăugată și cea de tehnică juridică ce încearcă să remedieze trei defecte majore ale
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
nu mai fie conforme fie cu noua constituție, fie cu textele tratatelor internaționale ratificate de fiecare țară, situație întâlnită în special în statele în tranziție, din cauza acumulării actelor intrate în vigoare în timpul unor regimuri politice diferite. În astfel de condiții, codificarea reprezintă singurul mijloc eficient de a pune capăt confuziei, incertitudinii. În cea de-a doua orientare, se înscriu și prevederile cuprinse în Legea Nr.24/2000 privind sistematizarea și concentrarea legislației în coduri. Astfel, art.17 prevede că, în vederea sistematizării
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
17 prevede că, în vederea sistematizării și concentrării legislației, reglementările dintr-un anumit domeniu sau dintr-o anumită ramură de drept, subordonate unor principii comune, pot fi regrupate într-o structură unitară, sub forma de coduri. Marcând cu precizie distincția dintre codificare și încorporare, legea se referă într-un articol distinct (art.18), la încorporarea actelor normative în coduri, pe materii. Se prevede că, pe măsura consolidării sistemului legislativ, reglementările juridice în vigoare, privind același domeniu sau domeniile conexe cuprinse în legi
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
că existența unui cod nu corespunde, întotdeauna existenței unei ramuri de drept. Profesorul Victor Dan Zlătescu 41 semnala că, în multe țări, apar volume intitulate "coduri", cum ar fi, în Franța, Codul securității sociale a familiei care nu reprezintă adevărate codificări, ci reuniri de texte, aduse la zi, care privesc un domeniu precis de relații sociale. Același autor insista asupra faptului, că în sensul propriu al termenului, codificarea exprimă gradul superior de integrare, în care prevederile unor legi preexistente, cu strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
ar fi, în Franța, Codul securității sociale a familiei care nu reprezintă adevărate codificări, ci reuniri de texte, aduse la zi, care privesc un domeniu precis de relații sociale. Același autor insista asupra faptului, că în sensul propriu al termenului, codificarea exprimă gradul superior de integrare, în care prevederile unor legi preexistente, cu strânsă legătură între ele, sunt topite într-un ansamblu nou și omogen, denumit cod. Totodată, manifesta rezerve față de afirmația că un cod epuizează o ramură de drept, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
această concentrare a legislației și asupra anumitor domenii, pentru a le marca fie importanța, fie caracterul exhaustiv al reglementarii juridice unice, fiind date ca exemplu, în aceasta privință, Codul aerian, Codul silvic, Codul rutier. De definirea, în sens larg a codificării, ține credem și evidențierea avantajelor ei. În această ordine de idei, au fost menționate asigurarea economiei mijloacelor de exprimare, existența unui întreg coerent al reglementarilor dintr-un anumit domeniu, evitarea unor repetări ale dispozițiilor cuprinse în aceste reglementari, evitarea paralelismelor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
reglementarilor dintr-un anumit domeniu, evitarea unor repetări ale dispozițiilor cuprinse în aceste reglementari, evitarea paralelismelor sau a contradicțiilor, posibilitatea aprecierii oportunității menținerii unor soluții legislative sau a schimbărilor, precum și posibilitatea inovării reglementarilor juridice 43. Dacă în definirea conceptului de "codificare", atunci când este vorba de dreptul intern, prevalează după cum se vede mai sus ideea de sistematizare și sintetizare într-un act normativ a reglementărilor dintr-un domeniu, în dreptul internațional, plecând de la aceleași elemente de bază se pune, în schimb, accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
reglementărilor dintr-un domeniu, în dreptul internațional, plecând de la aceleași elemente de bază se pune, în schimb, accentul pe dezvoltarea progresivă a dreptului internațional (în competența Adunării generale a O.N.U. intră și "încurajarea dezvoltării progresive a dreptului internațional și codificarea sa" art. 13 alin. 1 a din Cartă)43a. 3. Formele codificării Deoarece, în mod obișnuit, în lucrările de teorie generală a dreptului nu este tratat, în suficientă măsură, aspectul formelor codificări și considerând că examinarea, în esență, a particularităților
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
se pune, în schimb, accentul pe dezvoltarea progresivă a dreptului internațional (în competența Adunării generale a O.N.U. intră și "încurajarea dezvoltării progresive a dreptului internațional și codificarea sa" art. 13 alin. 1 a din Cartă)43a. 3. Formele codificării Deoarece, în mod obișnuit, în lucrările de teorie generală a dreptului nu este tratat, în suficientă măsură, aspectul formelor codificări și considerând că examinarea, în esență, a particularităților fiecăreia dintre acestea este necesară pentru întregirea imaginii generale a sistematizării pe
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]