1,273 matches
-
spun o poezie?, Chișinău, 1980; Folclor, Chișinău, 1981; Alt pământ pe lume nu-i, Chișinău, 1983; Greul pământului, Chișinău, 1986; Cartea cu minuni, Chișinău, 1986; Bunicuța cu povești sau Carte pentru ochi de citit și urechi de ascultat, Chișinău, 1988; Coiful magic, Chișinău, 1990; Enciclopedia cu zâmbete, Chișinău, 1991; Copii și păpădii, Chișinău, 1992; Toată lumea face baie, Chișinău, 1992. Repere bibliografice: Ion Vatamanu, Viața cuvântului, Chișinău, 1980, 173-175; Gheorghe Mazilu, „Alt pământ pe lume nu-i” de C. Dragomir, „Nistru”, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286854_a_288183]
-
adj. (cf. fr. fungiforme; en. fungiform); furci- "bifurcație" (cf. lat. furca,-ae s.f. "furcă"): ro. furcocercar (cf. fr. furcocercaire; en. furcocercaria); G gala- "lapte" (cf. gr.γάλα, -ακτος s.n. "lapte"): med. ro. galactogen (cf. fr. galactogène adj.; en. galactogenous); galea- "coif, cască (cf. lat. galea, ae s.f. "coif, cască; moț - la găină): NA galea gale(o)- "nevăstuică, pisică" (cf. gr.γαλή, -ής s.f. "nevăstuică, pisică"); gamet(o)-, -gameto- "gamet" (cf. gr. gamete, γαμετή, -ής s.f. "soție"/ gr. gametes γαμέτης, -ου s.m.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
bifurcație" (cf. lat. furca,-ae s.f. "furcă"): ro. furcocercar (cf. fr. furcocercaire; en. furcocercaria); G gala- "lapte" (cf. gr.γάλα, -ακτος s.n. "lapte"): med. ro. galactogen (cf. fr. galactogène adj.; en. galactogenous); galea- "coif, cască (cf. lat. galea, ae s.f. "coif, cască; moț - la găină): NA galea gale(o)- "nevăstuică, pisică" (cf. gr.γαλή, -ής s.f. "nevăstuică, pisică"); gamet(o)-, -gameto- "gamet" (cf. gr. gamete, γαμετή, -ής s.f. "soție"/ gr. gametes γαμέτης, -ου s.m. "soț"): med. ro. gamet (cf. fr. gamète
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
chei În cerneală Lacul Creierul oscilează ca un compartiment În transatlantic [...] PÎnă În piept trenuri circulă gramatical Frunte ca inimă și ochii tăi sunt gări O Îndoială urcă În vine ca o tristețe Ca o injecție VÎntul și-a tăiat coiful de cristal. Corespondența cu foarte avansatul program de Înnoire a „gramaticii” poeziei e, totuși, În mod firesc, relativă. Și nu poate fi altfel, de vreme ce perfecta echivalare a viziunii constructivismului (abstracționismului) plastic cu limbajul poetic e, practic, imposibil de realizat. Teoreticianul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în frunte cu Troia. Strălucește, câmpia aceasta, până la cer de scânteierile coifurilor, armurilor, săbiilor, lăncilor și adesea pare bântuită de flăcări, care sunt flăcările forței, sub cerul senin, forța care trăiește și vrea să rămână sub soare. Când Zeus umple câmpul de luptă de o negură deasă, eroii se simt pierduți și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
el, pentru ea. Dar, respectându-i rugămintea, nu încearcă să-l împiedice, ba chiar spune că e frumos lucru să sară n ajutorul aheilor istoviți și pe pragul înfrângerii, și că pentru asta are nevoie de altă armură, de alt coif și de alt scut (de ale lui îl despuiase Hector pe Patrocles) și că a doua zi, în zori, va avea tot ce-i trebuie. Apoi Tetis le roagă pe surorile ei să se întoarcă acasă, cufundându-se în ape
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
vorbele lui nu sună a fanfaronadă, nici măcar atunci când, vorbind despre sine, își spune - ca despre altul - „Ahile“ și proclamă că, de când s-a retras el, Ilionul întreg s-a încumetat la luptă doar pentru că nu vede venind împotrivă-i strălucirea coifului său. Și nici chiar când îi spune lui Licaon „nu vezi cât sunt de mare și cât sunt de frumos?“ și îi amintește lui Asteropeu că Zeus îi este străbun și mamă o zeiță a mării. Nu, hotărât lucru, Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
generozitate magnifică. Când e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble securi. Obiectele sunt lucrări de artă aleasă. Unele au o proveniență ilustră, prăzi luate de la Sarpedon, fiu al lui Zeus, de la Eetion, tatăl Andromacăi, de la Asteropaios. Pe de altă parte, atunci când are de primit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de Bengal/ născuți captivi la Huși și Focșani/ și corbul din poema de peste ocean". Universul descris e în mare măsură caragialian, scandalul de factură balcanică se asociază cu lumea bâlciului, " Odată un nebun fugit din spital/ în haină pestriță și coif de ziar/ a vrut corbul să-l fure./ A fost bătaie, comisar și scandal/ și tot mereu la intrare te invită un olog,/ corbul fiind împăiat, domnul cu gambetă era ventriloc". Imaginea nebunului este și aici o imagine a omului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
putând fi alternat cu cel al mușchilor ̀ nvecinați (marele pectoral și deltoidul). De cele mai multe ori, ̀ n decursul a 3-4 săptămâni, se poate constata o ameliorare rapidă a durerii, evoluția realizându-se spre normalizare funcțională. Tendinitele și tendinozele mușchilor coifului reprezintă o foarte bună și frecventă indicație pentru masaj, în scopul atingerii obiectivelor urmărite folosindu-se, mai ales, masajul transversal profund. în ceea ce privește abordarea mușchilor suprași subspinoși, se recomandă ca masajul să se execute cu subiectul ̀ n poziția așezat, cu
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
Paul Păun, Gherasim Luca, Gellu Naum): „Pe dunele verzi de calcar va ploua astănoapte/ Vinul păstrat până azi într-o gură de mort/ trezi-va ținutul cu punți, strămutat într-un clopot/ O limbă de om va suna într-un coif cutezanța.// Și-așa vor veni într-un pas mai grăbit și copacii,/ s-aștepte o frunză cu glas, adusă-ntr-o urnă,/ solia coastei de somn trimisă mareei de steaguri./ Scăldată în ochii-ți să fie, să cred că murim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
părți care se descompun ale unei mumii de aceea e asociat lui Anubis 15. Reputația acestui canid nu era deloc pozitivă în Orient, după cum atestă iconografia din cele mai vechi vremuri: "Încă dinaintea dinastiilor, sunt deja reprezentați alături de cadavre decapitate (coiful lui Gebelein), ei sunt considerați mâncătorii de cadavre tereștri tipici. Prin urmare, lor li se aruncă cadavrele tăiate în bucăți: "Am tăiat Răul și toate părțile lui au fost date la șacali". În plus, ei merg pe lângă oameni"16. Nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îndepărtează cu forța (Non, votre rage,). Tabloul 2. Piața din Ramla. Cruciații se adună și împreună cu Contele și Legatul Papal îl condamnă pe Gaston la moarte (Oh mes amis, mes frères d’armes). După aceea îi distrug rând pe rând coiful, scutul și sabia de cavaler pe motivul că acesta le-ar fi dezonorat. Cruciații stabilesc că execuția să aibă loc a doua zi. Gaston, disperat, cere să-i fie curmata viață pe loc. Act IV. Tabloul 1. Cortul lui Roger
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de câtă suferință indura poporul său este gata să se predea inamicului. El povestește că a visat un loc în mijlocul unei păduri unde se află o imagine a Sfintei Fecioare Maria care i-a ordonat să lase la picioarele imaginii coiful și sabia să (Sotto una quercia parvemi....,. Pondo è letal,). Locuitorii confirmă existența imaginii văzute de rege în visul sau. Ea se află într-un loc îndepărtat, în mijlocul unei păduri bântuita pe timp de noapte de demoni și vrăjitoare. Carlo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
poporul său. Apoi povestește despre un vis al său în care se făcea că se află sub un stejar pe care era pictată o imagine a Sfintei Fecioare Maria. Deodată imaginea i-a vorbit să ia o sabie și un coif și să le lase la picioarele imaginii. El a încheiat rugându-se din nou că Franța să fie salvată. Cabaletta Pondo è letal la aria Sotto una quercia parvemi Rezumat : Mulțimea de la Dom-Rémy încearcă să-l convingă să nu se
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
spiriduși și drăcușori, anunță vrăjitoarelor că Macbeth este pe punctul să sosească: ruină care îl așteaptă nu mai poate fi amânată prea mult. Macbeth intra și cere vrăjitoarelor să-i prezică viitorul. În peștera el zărește un cap cu un coif pe el: el trebuie să se păzească de Macduff. Apoi un băiat sângerând își face apariția: o voce îl liniștește pe Macbeth că își va păstra coroană până când va vedea Pădurea Birnam că se mișcă (Oh lieto augurio!). Nici un om
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mijlocul vostru încins cu brâul adevărului și îmbrăcați-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre cu sandalele vestirii Evangheliei păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful (nădejdea) mântuirii și sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, întru Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri și în toate acestea privegheați, cu toată stăruința, rugându-vă pentru toți sfinții”. Cu atât mai mult
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca și tendința de a moraliza ideologic sunt sâcâitoare, unele însușiri ale condeiului nu au cum să fie trecute cu vederea. Prozatorul nu scrie rău, ceea ce a putut să atragă în cărțile lui pentru copii și adolescenți (Povești adevărate, 1956, Coiful de aur, 1962, Râul fierbinte, 1965) fiind, desigur, plăcerea de a povesti. Epicul e presărat cu peripeții care îl dinamizează, iar simțul naturii creează cadrul pentru descrieri în care se înfiripă imagini pastelate, cu irizările unor culori vii. Între lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
cu ilustrații de V. Dobrică, București, 1954; Povești adevărate, cu ilustrații de Constantin Plăcintă, București, 1956; De la Tian-Șan la munții de jasp..., București, 1958; Povești dunărene, cu ilustrații de Cristea Condacci, București, 1959; Pasărea măiastră, pref. Ion Vitner, București, 1961; Coiful de aur, cu ilustrații de Dumitru Ionescu, București, 1962; Viscolul, București, 1962; Întrunirea, București, 1963; O zi de august, București, 1965; Râul fierbinte, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1965. Antologii: Poezia muncii și a libertății, pref. Victor Eftimiu, București, 1946. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
spune că trandafirul este floarea Afroditei, născut dintr-o poveste de dragoste și devenit cel mai fidel mesager al iubirii. Originea lui se pierde undeva în perioada mitică. În Iliada, Homer ne spune că trandafirul împodobea scutul lui Ahile și coiful lui Hector. Renumita poetă a antichității grecești Sappho numea trandafirul regina florilor. Alte legende susțin că această floare ar fi împodobit grădinile Edenului și pe cele suspendate ale Semiramidei. Mai este și legenda lui Rodante, cea mai frumoasă fată de pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
soare, apusul autotrenuri cu autoturisme, vestici răpuși în lipsa de variație a presiunii lor economice, vii înierbate, calea ferată ecologie recurentă, mi-ești dragă de la nivelul tău de lectură, Cartea Osho despre femei guru, și de la cizme negre pe caniculă, fustiță, coif în coafură! culoarele de vale Mureșul, Argeșul, Siretul supraactivate în misterul părților constitutive românești, Coșlariu înțepenit așezămînt feroviar, berbeci rîndurile de munți și pîcla soarelui în zimți de ferăstrău, țancurile adună biserici în spălătură lumina, prilej să supraviețuiești pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
el participa cu tot sufletul la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în Puglia, dar nu aveau încă mari posibilități financiare... știi cât de bine cunosc această placă? Voia să deschidă acest festival cu mine. Am luat legătura cu maestrul Alberto Zedda. Puglia e o regiune divină, casele sunt cu trulli, niște coifuri albe în cerul azuriu indescriptibil. Exista un castel medieval acolo care avea o mare curte pătrată. În mijlocul ei, un stejar uriaș. Cum să faci scena cu acel copac în mijloc? După multă chibzuință, ne-am hotărât să o facem în jurul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
însă mulțumit că biruise, a stat în fața oglinzii două ceasuri. De dincolo de sticlă nu-l mai privea un puști cu nasul plin de bubițe, furios pe tot ce vedea, ci un ostaș roman cu pieptul plin de zale aurite și coif bătut cu pietre prețioase. Luni de-a rândul, Codin Antonescu a zburat în alte lumi. Ai lui credeau că elevul cuminte, care nu scotea o vorbă, care, cum venea de la școală, mânca și se încuia la el în cameră, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
1954, p. 11. 1171 Mîschin, în lucrarea sa Istoria Romei Antice, împarte populația Romei în cinci clase, după avere. "Fiecare clasă dădea un număr de unități militare (Centurii) și avea un anumit fel de armament: - prima clasă avea armament greu coif, scut rotund, armură din bronz, sabie și suliță; - cetățenii din clasa a V-a erau înarmați numai cu prăștii și aveau o rezervă de pietre de aruncat". Clasele erau: cavalerii: clasa I clasa a V-a; proletarii "Cei care nu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]