994 matches
-
erau, creșteau în frica lui Dumnezeu și a lui sfântul Neculai din cui. N-aveau voie să se joace cu băieții „mahalagiilor“ pe sub garduri și pe maidanuri, n-aveau voie să-și rupă hainele și să-și zvârlă pălăriile în colb, trebuiau să fie ca niște fete mari, să mânânce puțin, să se poarte cuviincios, că astăzi viața-i grea. Glasurile lor se auzeau numai sâmbăta sara, ca niște țipete de moarte, când mamele săreau asupra lor, îi dezbrăcau, îi făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la poartă, soro? Da, dragă. Aștept să-mi vie diavolul de băiet cu pânea. Acuși trebuie să pice și dumnealui de la canțelarie. Apoi începu să țipe ascuțit: Dar hai, dimone, mai repede! ai să-ți strici botinele târâindu-le prin colb... Zărind pe Frosa la geam, îi făcu din cap un compliment și-i surâse cu dulceață. În vremea aceasta, boierii întorseseră colțul stradei și ajunseseră pe Costică înaintea casei lui Mărculescu. Acolo se opriră o clipă urmându-și vorba începută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dragoș făcu un pas înapoi, cu capu-n piept: parcă voia să se hotărască, să se urce pe muncel, la sălașul lui. Apoi, fără nici un cuvânt, se luă repede în urma trăsurii mele. Abia intrasem în odaie, și mă scuturam de colb, și deschise și el ușa. Rămase în picioare înainte-mi, țintindu-mă cu ochii lui mici, negri. — Ce este, Neculai? —Cucoane Petrache, să nu vă supărați, voiam să vă spun că a venit nevastă-mea... M-a găsit... —Ei, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din Raguzza sau, și mai rău, vreunui castilian care avea să mă facă să beau în fiece clipă întreaga umilință a Granadei. Lângă mine, împovărat de aceleași lanțuri, de aceleași ghiulele, Abbad din Sousa stătea culcat de-a dreptul în colb, precum cea de pe urmă dintre slugi. L-am privit îndelung, ca pe o oglindă a propriei mele decăderi. Nu mai departe decât ieri, bubuia mândru pe puntea caravelei sale, împărțind râsete și lovituri cu piciorul, și marea întreagă părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bârfă. Taclale la „o țigare“, cu mesaje schimbate de la un etaj la altul, de la un depozit la altul. O lume amorțită Biblioteca, prăfuită, care mi-a mâncat atâția ani. O iubesc doar pentru că și eu sunt leneș, visător, troienit de colb, speriat de cel ce vine cu o cârpă să mă curețe de praf. Mi-e bine nefăcând nimic, moleșit de lenea unei țări tot mai scufundate în lentoarea nimicului devenit principiu de viață. Îi iubesc pe acești oameni ai Bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
praf pe drum, e o atmosferă de după-amiază imposibil de respirat În această intersecție fără umbrar și o simplă privire de-a lungul uneia dintre străzi Îți dovedește că satul e viu dincolo de ea. Sunt copii care se joacă În colbul drumului, sunt femei ocupate cu spoitul gardului cu var, undeva, În zare, un bărbat cu pălărie traversează drumul călare pe o bicicletă semicursieră. Din spatele casei mohorâte și decorate cu o cutie poștală, deci de pe drumul perpendicular pe cel de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
strâng bagajele și nu se pregătesc de plecare, privesc țintă spre norul de praf care se apropie și par curioși. Poate nu dintr-acolo trebuie să vină autobuzul, Îți spui. După nu mult timp vezi și tu că la originea colbului stârnit se află un mic autoturism, un Fiat 850, o mașină care Încă se mai importa la noi În urmă cu 10-12 ani. Fiețelul se oprește chiar În fața cutiei de poștă. Cel dinăuntru rămâne nemișcat la volan până ce norul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
curînd el a fost înpresurat și copleșit de numărul mare de tătari fiind făcut prizonier. Norocul lui că au sosit curând ajutoare. Într-o zi, pe când locuitorii cetății și soldații se aplecau peste ziduri, ei au văzut un nor de colb, apoi au început a desluși mulțime de călăreți. Era armata lui Sacripant care venea asupra aceleea a lui Agrican, cu scopul de a-și croi drum către cetatea asediată. Dar Agrican, călare pe Bayard, luat de la Astolfo, dar fără lancea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
veșnică. Dacă învingătorul tău câștigă puterea de a stăpâni vremelnic material și nu spiritual devenind faună și animal, învinsul, în cazul nostru legionarul, devine floră și îl apropie de Dumnezeu. Caznele îl desăvârșesc pe om și nu îl poate acoperi colbul vremilor mișele, nici urlete, nici mușcături câinești, nici violențe. „Dați Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al Lui.” Pătimirea este creatoare, ea înflăcărează pe om atunci când are un scop măreț, un ideal sfânt și devine punct
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe cei slujitori materiei copleșiți de povara cărnii, slăvindu-se pe sine, lupi hulitori, îi va găsi pierduți în colbul sumbru al trecătoarelor bucurii, slavă și otravă. Sunt bătrân legionar și aceasta o mărturisesc cu reținere și teamă. Căpitanul spunea: „eu nu sunt legionar ci membru al Mișcării Legionare”, legionari sunt acei din morminte, mucenicii și martirii Legiunii. Am trecut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
intrau în atenția tinerilor liberați din armată ce intenționau să-și întemeieze o familie. Eram nevoit să mă strecor în fața adulților-privitori, loc în care dansatorii, prinși în iureșul sârbelor sau horelor, mă călcau pe vârfurile picioarelor și îmi umpleau de colb hainele. Vânzătorii ambulanți veniți de la târg cu marfă special pentru această sărbătoare își îmbiau cumpărătorii cu înghețată, bomboane ambalate în staniol de diferite culori, cu ciocolată, pișcoturi, acadele, susanuri etc. Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în Casa Minunilor. Și a doua oară erai un hindus. Care să fie cea de-a treia incarnare?“ Rudyard Kipling, Kim PRAN NATH ( centrat, în partea de sus a paginii) Într-o după-amiază, la trei ani de la începutul secolului, un colb roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului este Ronald Forrester și praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este lupta cu colbul. În clubul europenilor de la Simla, nu se mai săturau să-i tot zică „Forrester, pădurarul“. O dată sau de două ori, încercase să le explice și subordonaților săi indieni jocul de cuvinte, dar aceștia nu-l înțelegeau. Crezuseră că numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
niciodată ce-mi doream. De aceea mă simt o intrusă în propria mea viață, o pasăre în propria colivie, cu aripi frânte de propriile gânduri ... Adonis și Zoroastru Bunico, spre casa ta lin mă poartă ulița, N-are fir de colb acum, e-un rece bitum tras, Pe lângă uluci azi nu mai crește romanița Și în potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică mireasmă în beznă m-adâncește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dintr-o clipă, E deznădejde și uitare, în zbor, e zbatere de-aripă, E cerul aplecat spre mare. Nu știu de-i vrajă sau blestem Aroma ta de orhidee!? Dar eu te chem. ..., te-alung ..., te chem.Nemuritoare odisee! Amurg!? Colb de vise risipite Pe la tâmple se așterne; Amintirile cernite Curg, în lacrimi, peste perne. A fost ieri sau mai departe Clipa ce-o-mpărțeam cu tine? Șoapta care ne desparte, Se destramă în suspine. Bruma rece se așterne Peste focul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu o puzderie de ochi aurii. Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și străpungea afară prin ochiul unui geam astupat cu tablă. După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ei aveau ca unic decor fișete din metal amestecate cu dulapuri de lemn și un godin cu burlan enorm ce acoperea întreg peisajul superior. Condica de prezență era rudimentar caligrafiată. Pentru a face loc întîrziaților, cel ce intra primul în colbul acestui dulap trebuia să înainteze pînă la fereastră. Ultimul se oprea în ușă. Completat în acest chip, spațiul se deșerta în ordine inversă, după cum scrie și la Sfînta Scriptură: „Cei din urmă vor fi cei dintîi”. După ce au început cursurile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mustra acolo, în vatra focului, și‐ l buchisa cu cleștele, să se mai potolească duș manul; și mai mult decât atâta; oleacă ce nu‐ i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbă lat, puțină tină din colbul adunat pe opsasul încălțării, ori mai în grabă, lua funingenă de la gura sobei, zicând: „Cum nu se dioache călcăiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilaș ul !” și‐mi făcea apoi câte‐un benchiu boghet în frunte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de răchită Te‐ ncălzeau mioarele. Ai crescut curat, cinstit, Ca o floare‐ n glastră ș‐apoi cum ne‐a fost sortit, Ai fost „mama noastră” Vrednică ești de respect Mamă de la țară Ne‐ ai crescut pe toți la piept Prin colb, sub povară. Mulțumim din inimă, Mama noastră bună Noi din lacrimi de cristal Își facem cunună Suflet blând și glas plăpând Cântă și suspină, Mamă ești cuvântul sfânt Care ne alină. Nu greșesc atunci când spun Că‐ n lume sub soare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
i țină de urât singurătății. LE SĂRUT MÂINILE Cu migală și strădanie încerc să deschid ușile ferecate ale cămărilor memoriei, să‐i scotocesc ungherele și tainițele ca să descopăr fapte, întâmplări, locuri, ființe dragi și trăiri din trecute vremi. Stratul de colb al uitării s‐ a tot îngroșat, odată cu trecerea anilor, iar trudnicia mea este tot mai anevoioasă. Vreau să aduc la lumina prezentului, ca un pios omagiu, chipurile celor care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de vânt, Din candela ce‐ ți pune un nimb pe chipul sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea colbul, va șterge amintiri, Dar tu‐ mi rămâi în suflet cu graiul tău cel blând Pe‐ altarul jertfei tale mă închin pios plângând. (Din „La cumpăna anilor”) DOR Sunt multe doruri mai profunde poate, Mai arzânde, mai pline de văpăi, Dar
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
final un tot unitar asemeni unui constructor al unui edificiu care, îmbinând mii și mii de cărămizi și alte piese, realizează construcția edificiului proiectat. Parcurgând volumele respective îmi tot stăruiau în memorie versurile lui Eminescu din „Epigonii”. ...„Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne Căci pe mucedele pagini stau domniile române”... Aproape obsesiv îmi reveneau în memorie aceste versuri și, cu timpul am îndrăznit să cred și să afirm că, domnul Ion N. Oprea este un adevărat Negruzzi contemporan care, răsfoind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lucru extraordinar de bun prin aceea că pune la dispoziția noastră un material atât de vast și de cuprinzător, care altfel ar fi rămas înmormântat în arhive și peste el s-ar fi așternut un și mai gros și greu „colb” al uitării. În rândurile următoare voi căuta să fac unele aprecieri generale asupra volumului cu titlul enunțat mai sus, pentru a trezi interesul celor care se mai apleacă încă cu atenție, răbdare și înțelegere asupra cuvântului scris, dat fiind faptul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
menit să cumpere totul - uneori chiar și conștiințele unor oameni. Volumul s-a dorit a fi un dar prețios pe care autorul îl face orașului Dorohoi cu ocazia a șase secole de atestare documentară. În volumul de față a șters „colbul” și a cules date semnificative din publicații mai mici ori mai mari, publicații însuflețite de condeie prestigioase pentru vremea respectivă, inclusiv scriitori și poeți recunoscuți. Unele reviste și ziare s-au rezumat la o existență de câteva săptămâni sau câteva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]