994 matches
-
lipit de geamul ferestrei de la subsol Dacă-l ating ușurel cu mâna - precis! - se va trezi se va speria se va zbate și doar într-o clipă (cât durează ruperea veșniciei dintre realitate și vis) i se va scutura tot colbul dumnezeiesc de pe aripă Să caut în grabă un ac de siguranță un bold și să-l străpung între solzii strălucitori de pe spate însă renunț la arma ucigașă renunț și la ucigașul meu imbold iau fluturele în mâini - dar aripile îi
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
e mereu la amurg, răsăritul lumii e în altă mare te văd în châle de Iberia, cu floarea pe el omnivoră deși'i păstrat în sipetele casei, în geografia lui vegetală, te-a înnodat mereu cobori, mereu urci Golgotha prin colbul și dansul de aur al zilei - egală cu tine de când te-ai născut rasă albă la poalele apei în splendoare apoi îți adormi agonia cât mai aproape de viața oglinzii, peste care ploile duc în lume șiroaie de uimire, de extaz
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
mulți confrați, dar nici unul ajuns la o subtilitate atât de cameleonică și sugestivă în același timp, încât să surprindă o istorie în cele mai intime meandre cu mijloace lexicale pașnice și dezvăluiri zguduitoare. De altfel natura satului, a anotimpurilor, a colbului și nisipului de pe ulițe, a viespelor, a prășitului, a mușuroitului, a dezlănțuirii omului în empatia obiceiurilor de Anul Nou, cred de origine păgână sau primitivă, sunt înălțate dincolo de limita fantasticului, creându-ne iluzia unei proze halucinogene. Fiecare capitol din carte
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
60-’70, ni le-a adus editarea poeziei postume, avem acum revelația unui gazetar prodigios, nebănuit în anii în care atitudinea politică a lui Ion Vinea nu era agreată de regimul comunist și, în consecință, nici nu era dezgropată din colbul colecțiilor ziarelor interbelice. Dimensiunile și calitatea operei publicistice dintre 1932 și 1934 a scriitorului sunt cu atât mai meritorii, cu cât el nu mai colaborează, în această perioadă, la ziarele de mare tiraj din Sărindar, în paginile cărora îl întâlnisem
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
o sală de așteptare a timpului. Uneori le mai colind cu gândul făcut arc peste vremuri. Pe unele abia dacă le mai zăresc, printre faldurile dese ale uitării de sine. Altele se înfiripă repede, sub privirile mele uluite, scuturându-și colbul, renăscând, mi se agață de inimă rugător: - Împlinește-mă, împlinește-mă! Le îmbrățișez, ușor confuză de insistența lor tardivă. Nu mi-ar ajunge încă o viață să le desăvârșesc pe toate.
Prea multe by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83330_a_84655]
-
balada lui Villon, baladă care la fel ca sonetul Albatrosul scris de Baudelaire, a fost mult tradusă în românește, în versiuni care mai de care mai frumoasă, poem întrebare despre ce se întâmplă în lume, deoarece pe lucruri se-adună colbul, praful, zgura, pleava, indiferența, prostia, zâzania, cenușa vulcanică, radioactivă sau nu și nu zăpada, apa vieții în altfel de frumusețe transformată, este haikuul-întrebare: Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată?! Poemul arată și știința spunerii în vers a autoarei
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
frumoasă, poem întrebare despre ce se întâmplă în lume, deoarece pe lucruri se-adună colbul, praful, zgura, pleava, indiferența, prostia, zâzania, cenușa vulcanică, radioactivă sau nu și nu zăpada, apa vieții în altfel de frumusețe transformată, este haikuul-întrebare: Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată?! Poemul arată și știința spunerii în vers a autoarei, a cuprinderii în puține cuvinte a unui întreg univers livresc. Paradoxul este bine intuit. Întrebarea denotă tristețe, dovada unei colbuiri și intelectuale , a unei tristeți dusă
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
creațiilor de acest fel. Se spune că într-o zi dintr-un foarte îndepărtat timp istoric, în satul Saint-Seine a poposit, pe înserate, un pelerin. Arăta a om necăjit și era vizibil ostenit. După ce a străbătut toate ulițele satului, stârnind colbul abundent cu încălțări scâlciate, bătând din poartă-n poartă în căutare de adăpost, dar deosebit de întristat de lipsa ospitalității locuitorilor, pe care îi deplângea cu sinceritate, omul a vrut să renunțe. Mai rămăsese o singură casă în fața căreia nu se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
așezate pe cap ca o cunună. Ei, și nu mai zic ce dor imi este s-o văd pe lelea Lucreția, cu mijlocul strâns în bete, strașnică femeie, purtându-și cătrința cu mare mândrie și scuturându-și tălpile goale de colbul drumului în iarba de pe marginea șanțului. Aș lăsa o fărâmă de dor și mămăligii cât roata carului, făcută de mâna iscusită a leliței Firuța, pe care o împărțea celor 12 frați ai ei, dar și mie, deopotrivă. Bună mai era
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
o streașină deasupra gurii se vedea ușor spiritul unui adevărat cavalerist!... Vezi, Dumitre, să nu-ți scrântești mâna trăgând atâta de dârlogi! Da’ cum crezi tu, Pâcule, că se strunește un cal pe care-l încaleci? Îl lași să miroase colbul drumului sau îl faci să țină gâtul încordat ca la paradă? Păi ce fel de cavalerist ești dacă îi dai voie calului să meargă ca o gloabă? Capul sus, băiete! Și al tău și al calului! Așa se călărește! Ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu fugă. Zicea că e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în chimir și vin în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
intrau în atenția tinerilor liberați din armată ce intenționau să-și întemeieze o familie. Eram nevoit să mă strecor în fața adulților-privitori, loc în care dansatorii, prinși în iureșul sârbelor sau horelor, mă călcau pe vârfurile picioarelor și îmi umpleau de colb hainele. Vânzătorii ambulanți veniți de la târg cu marfă special pentru această sărbătoare își îmbiau cumpărătorii cu înghețată, bomboane ambalate în staniol de diferite culori, cu ciocolată, pișcoturi, acadele, susanuri etc. Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și artilerie. Erau acolo morți, oameni În agonie și fugari cât vedeai cu ochii, povestea Vicuña. Și În plin dezastru, sub soarele orbitor care scăpăra pe dunele de nisip, luptând cu vântul puternic și cu trâmbele de fum și de colb, companiile bătrânului Tercio, Împănate de sulițe, Înaintând În careu În jurul flamurilor sfârtecate de mitralii, scuipând foc pe toate cele patru laturi, se retrăgeau foarte Încet, mereu În formație, imperturbabile, strângându-și rândurile după fiecare breșă deschisă de artileria dușmană, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce vedea. Un suflu grețos de putreziciune și moarte se rostogoli toată noaptea dinspre Răsărit și miasmele răscoapte, dimpreună cu praful și colbul stârnit de-atâtea picioare puse-n mișcare, umpleau într-atât văzduhul până-n cer, că luna și stelele dispăruseră și aerul nu mai putea fi respirat. Fluturii și albinele mureau de duhoare. Numai furnicile, trudnicile furnicuțe, mișunând râuri-râuri, înaintau de sârg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme adânci îngropate în iarbă, se apropie de grilajul de fier forjat. Drumul era acolo, ca în fiecare dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești lungul convoi până la capăt, dar ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei cu steagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avea să se încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări, ca o dusă de pe lume, goana mașinilor pe drum. Colbul ce se târa în urmă și plutea peste acoperișuri ca o amenințare. Da, da, oamenii au făcut războaiele, și Dumnezeu, să-i pedepsească pentru nelegiuirile lor, i-a îngăduit Satanei cu tot prăpădul Sodomei și Gomorei să ia înfățișarea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Berlin 15, Reuter, transmite: Cele mai apropiate regiuni ale frontului de est vizate de sovietici sunt acum..." Nu te interesează, dar sunt lângă noi. S-au apropiat. În urma grelelor eșecuri întâmpinate, în nordul Bucovinei domnește liniștea." Numai nu stârni atâta colbul, că mă-năbuș! Dau cu bradolină, domnu, trebuie să iau grosu înainte. Dă cu bradolină, cu ce-i ști, numai nu... După evacuare, din interese strategice, orașul a fost în întregime aruncat în aer. Mișcările de desprindere germane au continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Îl auzi pe Invalid citind cu glas tare: "Bonurile valabile azi, 21 august 1944: pâine, bonurile numărul 269 și 270; săpun, bonul 276 pentru 250 de grame..." Afară se auzeau jandarmii urcând pista netedă de beton, tropăind să-și scuture colbul de pe bocanci. Întoarse capul și-i văzu în ușă pe toți zece sau unsprezece bulucindu-se grămadă, ca la pomană. Parcă erau înnodați de centiroane și nu se puteau desprinde unul de altul, cu puștile în spinare și capelele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui Tom. Întoarse capul, cu aceeași împietrire și absență. Privi goana mașinilor pe drum. Asta era tot ce mai putea face, să să-mpietrească și să lase să pătrundă cât mai puțin în ea din ce vedea. Un nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]