801 matches
-
La români, sărbătoarea Nașterii Domnului îi aduce pe cei dragi împreună, lângă brad. Oamenii primesc colindători și se bucură de cadourile primite de la Moș Crăciun. Gospodăriile românilor miros a sarmale, a cozonac cu scorțișoară și a vin fiert. În continuare, vă vom prezenta cum își petrec Crăciunul și alte națiuni. Autor: Anca Murgoci Finlandezilor le place
Află cum îşi petrec Crăciunul alte popoare din lume () [Corola-journal/Journalistic/67680_a_69005]
-
cu un festin culinar și va dura cel puțin trei zile . Asta garantează hotelierii și mai ales bucătarii, care au început deja primele pregătiri, informează . Între mese nu se va putea plânge nimeni de plictiseală. Vor fi spectacole, vor veni colindători și, desigur, vor exista multe alte variante de distracție. La înălține va fi însă și prețul. “De Crăciun avem un pachet de pe 23 -26 la tariful de 350 de euro de persoană, cu demipensiune inclusă”, spune proprietarul unei pensiuni. De
Românii sfidează criza de Sărbători. Vezi ce preţuri se plătesc pentru un mini-sejur () [Corola-journal/Journalistic/24244_a_25569]
-
ia copila și o așează în pătuț, nu înainte de a o ține strâns în brațe, oferindu-i astfel toată dragostea ei. Nu voi înceta niciodată să te iubesc!” îi promite în gând. - ”Steaua sus răsare / Ca o taină mare”... erau colindătorii la ușă. Bunicul privea cu ochi umezi tabloul care se desfășura în dormitor. Maia s-a prăbușit în cele din urmă extenuată în pat și foarte curând a adormit. Afară natura se mai liniștise. Nu mai bătea vântul, ningea însă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
Colindătorul Elenă Marin Alexe (în memoria tatălui meu) Mi-e plină inima de pace când seara-ncet coboară, Ascult la geam un cântecel pe-o struna de vioară. Un bătrânel cu părul nins și fața-mbujorată, Eu îi zâmbesc și-l rog
Colind?torul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83252_a_84577]
-
senin. Ciorile în stoluri dese, venite din pădurile de la marginea orașului, se aciuiau asupra nopții, în copacii mai înalți ori pe blocuri. Seara căzu repede, urmele soarelui și așa slab, se sterse pe data... Odată cu înserarea se auziră și primii colindători... Copii cu inimi curate de heruvimi, vesteau Nașterea Pruncușorului Iisus, Mântuitorul Lumii... Erau colindătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare, înălțând cu glasuri suave de heruvimi Colinda Crăciunului. Doi copii mărunței, o fetiță și un băiețel, îngânau la ușa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nopții, în copacii mai înalți ori pe blocuri. Seara căzu repede, urmele soarelui și așa slab, se sterse pe data... Odată cu înserarea se auziră și primii colindători... Copii cu inimi curate de heruvimi, vesteau Nașterea Pruncușorului Iisus, Mântuitorul Lumii... Erau colindătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare, înălțând cu glasuri suave de heruvimi Colinda Crăciunului. Doi copii mărunței, o fetiță și un băiețel, îngânau la ușa lui Iorgu Colinda Crăciunului. ”Sculați, sculați boieri mari; Florile dalbe... Sculați voi, români plugari
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote, răsunând casa a gol. Afară întregul cartier fierbea de bucuria și voioșia colindătorilor. Cartierul vuia de colinde, nu era casă fără colindători. Ei vestesc venirea în Lume a Mântuitorului... Este cea mai de seamă sărbătoare a creștinătății. Iorgu stătea lângă fereastră, uitându-se pe cer, poate-poate vede Steaua Magilor, cu gândul la Melchior
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie pe creștet. ”- Fata, unde ești... Fata mea!” strigă el printre hohote, răsunând casa a gol. Afară întregul cartier fierbea de bucuria și voioșia colindătorilor. Cartierul vuia de colinde, nu era casă fără colindători. Ei vestesc venirea în Lume a Mântuitorului... Este cea mai de seamă sărbătoare a creștinătății. Iorgu stătea lângă fereastră, uitându-se pe cer, poate-poate vede Steaua Magilor, cu gândul la Melchior și ceilalți... Luna plină, mare, roșcată și strălucitoare urcase
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unor profesori iluștri ca D.D. Roșca (acesta-i decan, numit prin ordinul ministrului filosof Ion Petrovici), Lucian Blaga și Liviu Rusu. În 1942, Petre Hossu obține premiul pentru teatru al universității pentru piesele Într-un act Lumina se destramă, Mirele, Colindătorii, Fecioarele Nunții, Mări defuncte și Întoarcerea fiului risipitor (aproape toate de inspirație evanghelică). Premiul e acordat de istoricul literar Dumitru Popovici (1902-1952). Toate aceste producții dramatice vor fi publicate În revista sibiană „Luceafărul”, În anii 19431944. Din inițiativa scriitorului Victor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
s-au adunat în jurul Pomului. Deși era încă devreme, dar având în vedere că a doua zi pe Beatrice și Mihai îi așteptau un program greu, Moș Crăciun deja venise, adaptându-se și el la necesități. Apăruseră la poartă și colindătorii și atmosfera era cu adevărat de sărbătoare. Au deschis geamurile, au ascultat glasurile de clopoței ale colindătorilor, Ana și cu ospătarii i-au răsplătit cum se cuvine. Beatrice nu se mai potolea din agitație, fiind pentru întâia oară când privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe Beatrice și Mihai îi așteptau un program greu, Moș Crăciun deja venise, adaptându-se și el la necesități. Apăruseră la poartă și colindătorii și atmosfera era cu adevărat de sărbătoare. Au deschis geamurile, au ascultat glasurile de clopoței ale colindătorilor, Ana și cu ospătarii i-au răsplătit cum se cuvine. Beatrice nu se mai potolea din agitație, fiind pentru întâia oară când privea și auzea copii colindând. Darurile lui Moș Crăciun au fost pe măsura așteptărilor, la unii cererile fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tren. S-au bucurat cu toții, au încercat, pentru încântarea lui Beatrice, să încropească și ei un program de colinde, aducându-și aminte de vremea copilăriei când plecau toți patru să colinde prin cartier. Colindele lor au fost primite cu aplauze, colindătorii răsplătiți generos de Petre, s-au retras apoi, având în plan să-și continue noaptea la discotecă. Petre, Camelia, Beatrice și Mihai, au mai rămas puțin, urmărind, în întuneric, luminile bradului și flăcările șemineului. Dimineață i-au condus cu toții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a trimis și o fotografie cu ea îmbrăcată în costumul popular primit cadou. Îi venea foarte bine și lipsea numai Grigorescu s-o picteze! Uite așa, cu una cu alta, cu discuții, cu plimbări pe jos sau cu sania, cu colindători, cu zeci de telefoane date și primite, au ajuns și în seara Revelionului. Din nou, Irbisul cu specialitățile și specialiștii lui, din nou bunăvoie și șampanie. Nici nu trecuse bine miezul nopții și tinerii au și zbughit-o la Discotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
centimetru... Doar am spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui Moș Iacob. ULTIMUL CRĂCIUN Stau În calidor. Și nu mai tremur. Doar glasul Îmi pâlpâie, Îmi dârdâie; Îmi tremură, așa am auzit, am citit că trebuie să se Întâmple: ’Colindători cu glasuri tremurate’, cum zice poezia... - De ce trebuie, mamă? De ce trebuie să le tremure glasul, mamă? Colindătorilor - mamă? - De emoție, zice mama. Și de frig, Crăciunul cade, totdeauna, iarna. - Cade, zic eu, dar uite ce bine sunt ei Îmbrăcați, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
calidor. Și nu mai tremur. Doar glasul Îmi pâlpâie, Îmi dârdâie; Îmi tremură, așa am auzit, am citit că trebuie să se Întâmple: ’Colindători cu glasuri tremurate’, cum zice poezia... - De ce trebuie, mamă? De ce trebuie să le tremure glasul, mamă? Colindătorilor - mamă? - De emoție, zice mama. Și de frig, Crăciunul cade, totdeauna, iarna. - Cade, zic eu, dar uite ce bine sunt ei Îmbrăcați, când cad - se și zice: ’Încotoșmănat ca un colindător’. Apoi, când cânți, te Încălzești; te Înfierbânți; iese foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trebuie, mamă? De ce trebuie să le tremure glasul, mamă? Colindătorilor - mamă? - De emoție, zice mama. Și de frig, Crăciunul cade, totdeauna, iarna. - Cade, zic eu, dar uite ce bine sunt ei Îmbrăcați, când cad - se și zice: ’Încotoșmănat ca un colindător’. Apoi, când cânți, te Încălzești; te Înfierbânți; iese foc din tine, când colinzi cu foc, nu? Atunci de ce ne tremură nouă glasul? - De bucurie. Că s-a născut Isus. - De bucurie, omul nu tremură. Omul tremură ba de frig, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de frică de câini...Când noi colindăm, În unele gospodării unii câini au rămas dezlegați. Și-atunci nouă ne e frică... De câini... - Frică, dar nu de câini, zic. Noi tremurăm de frică de măgar, măgarul! Asta era, asta este: Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
care, de Crăciun, erau legați cu toții, după casă); apoi tropotind sonor prin ogradă și tropotind pe treptele care duceau pe prispă (sau cerdac - sau chiar calidor); și după aceea tropotind Îndelung, șușotind tare În dreptul unei ferestre - În sfârșit, Întrebând: - Primiți colindători? Nu mai așteptau răspunsul din casă, Întrebarea fiind primul viers din colindă - și colindau colinda-de-la-fereastră (În care era vorba de fereastră). După care gazda deschidea larg ușa: - Da intraț’! Da veniț’ cu Vestea! Și intrau, cu Vestea și o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă călătorești...” Sau... “... Foaie verde ca lipanu’ De trei ori potcovi calu’ Ca să trec la mândra dealu’. Urcai dealu’ jumătate Pierdui potcoavele toate...” Într-un an, era pe la sfârșitul lui decembrie, copiii satului au venit cu colindele străbune... Iată, vin colindători, Florile dalbe, Noaptea pe la cântători...” I-a lăsat să-și depene melodia știută și, după ce i-a omenit cum a putut mai bine, i-a-ntrebat, așa, într o doară: Mă, da’ voi nu știți și-un câtec cu ajunu’? Păi, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
împărăția cerurilor. 3. Lumea nu era nici mai bună, nici mai rea. Ci altfel. PAGINĂ NOUĂ 2 Seara, la toate porțile caselor boierești se aprinseră deodată mari făclii. Copiii se porniră în cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
luat tu numai un singur bilet? Nicolae zări deodată sluga, care aștepta liniștită lângă ușa podului. ― Te-a trimis mama, Romico? ― Domnița Ecaterina mi-a poruncit să nu-i mai apar în față dacă nu v-aduc jos. Au sosit colindătorii. ― Să nu-i mai apari în față, Romico, pentru că acolo îi voi sta eu cât de curând. Vorbea cu amabilitatea calmă, ușor ironică a unui tânăr boier. ― Și acum, hai - bătu ușor din palme - gătește-ne! În timp ce Romica îi ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-un timp indefinit (de tip „odată ca niciodată”), și nici măcar într-un timp primordial (in illo tempore). Drama se produce aici și acum, chiar în locul și în momentul relatării ei. Întreaga comunitate a satului participă - fie în postura de „colindători”, fie în cea de „colindați” - la această dramă, nu numai la rememorarea, ci și la retrăirea ei. Nu întâmplător, în unele regiuni ale țării, eroul din colindă care intervine pentru restabilirea ordinii cosmice nu este Arhanghelul Mihail sau Sf. Ilie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar esențial analoage. Actul ritual al colindatului mântuie Cosmosul într-un moment de criză : „Pământul este așezat pe un stâlp și [...] Iuda roade continuu la acel stâlp ca să doboare pământul, însă nu poate, deoarece în fiecare an iese să vadă colindătorii și, până la înapoierea sa, stâlpul se face la loc” (8, p. 73). Sau într-o altă for- mulare, mai semnificativă : „Pământul e așezat pe doi stâlpi, [...] diavolul roade veșnic la ei și când vede Colinda (bățul frumos) de la Crăciun, până
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
aceea nu se scufundă pământul” (8, p. 73). Credințele citate mai sus sunt relevante. Ele definesc unele dintre coordonatele mentalității populare românești referitoare la actul ritual al colindatului : 1. colinda relatează o dramă cosmică în chiar momentul producerii ei ; 2. colindătorii și colindații sunt implicați direct în acțiunea de scoatere a Cosmosului din criză (din Haos) ; 3. Între om și Cosmocrator există o colaborare sincronă. Fiecare are menirea lui și neparticiparea unuia poate periclita însăși existența Cosmosului ; 4. „muncile” lui Iuda
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]