4,391 matches
-
pictăm maci pe vise, Să le facem mult mai colorate, Să le dăm viață, Să le putem îndeplini peste noapte, Odată cu mijitul zorilor, Să nu le lăsăm să moară. Haideți la pictat, Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm, Să ne colorăm visările, ... Citește mai mult MAI AVEM ÎNCĂ TIMPMai avem timp de noiMai avem timp pentru noi?Mai suntem încă vii? Atunci să pictăm,Să ne pictăm visele cu maci.Să pictăm maci pe vise, Să le facem
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
vise, Să le facem mult mai colorate, Să le dăm viață, Să le putem îndeplini peste noapte, Odată cu mijitul zorilor, Să nu le lăsăm să moară. Haideți la pictat, Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm, Să ne colorăm visările, ... Citește mai mult MAI AVEM ÎNCĂ TIMPMai avem timp de noiMai avem timp pentru noi?Mai suntem încă vii? Atunci să pictăm,Să ne pictăm visele cu maci.Să pictăm maci pe vise, Să le facem mult mai colorate
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
pictăm maci pe vise, Să le facem mult mai colorate,Să le dăm viață,Să le putem îndeplini peste noapte,Odată cu mijitul zorilor,Să nu le lăsăm să moară.Haideți la pictat,Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm,Să ne colorăm visările,... II. AM DREPTUL LA VIAȚĂ, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016. AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
vise, Să le facem mult mai colorate,Să le dăm viață,Să le putem îndeplini peste noapte,Odată cu mijitul zorilor,Să nu le lăsăm să moară.Haideți la pictat,Haideți la visat ! Mai avem încă timp să colorăm,Să ne colorăm visările,... II. AM DREPTUL LA VIAȚĂ, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016. AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
Sau: cui și cu ce anume greșise atât de grav Fujimori Încât să merite patru gloanțe În piept, plus expedierea necreștinească În adâncul unei hrube insalubre? Din explicația Evei, nu Înțelesesem mare lucru. Moartea japonezului se adăuga altor evenimente care colorau plumburiu atmosfera generală instaurată Înlăuntrul Centrului și al căror sens deplin Îmi scăpa. Știam, da, că În jurul meu se țes intrigi, se trag sfori, se fac și se desfac alianțe, se pregătesc lovituri ale unor grupuri Îndreptate Împotriva altor grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
obosiți, căprui. Dintr-un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap și pe spate, își țuguie buzele și scoase câteva sunete asemănătoare cu ale micii păsări colorate din față. Sticletele ascultă atent, cu capul într-o parte, apoi începu să cânte. Când termină, fața sfântului părinte se întunecă: — Cardinalul Massari, va să zică... - murmură el și în ochi i se aprinseră două luminițe de ură. Sticletele încuviință. Papa scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cadă în spatele unei mici dune cu sfârșeala moleșitoare a celui ce și-a încheiat o lungă zi de trudă în care, timp de douăsprezece ceasuri, a izbit o nicovală cu un ciocan de fier înroșit. Pentru o clipă, peisajul se coloră într-un roșu palid, ca de sânge amestecat cu apă, și s-ar fi putut crede că roșul acela estompa fără stridențe restul culorilor, deoarece în trecere le transforma una după alta într-o infinită gamă de cenușiuri ce puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
case, voci, mîini ce ți se Întind, chipuri cu care te Însoțești Într-o predestinare, trasee impuse de limitele unui spațiu și acele acolade mărunte În care se Întîmplă divertismentul, ai iluzia că alegi toate aceste opriri cînd peisajul se colorează și amintirile Încep să se Înghesuie nechemate, imagini peste imagini de-a valma ca mozaicurile hipnagogice; este de ajuns să schimbi o plăcuță și se schimbă desenul, proiecții pe un zid alb rămas undeva departe În urmă acum zece, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind un șir de dinți mici sidefii, după care urmează un jet perlat de hohote. Sexagenarul e stăpîn pe situație, Îi ia mîna, i-o sărută, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sendvișurile pe care le-am adus cu noi și domnișoara Moore ne-a întrebat dacă ne place excursia asta și noi i-am spus că e ok. Tribunalul era o clădire cu adevărat veche. Deasupra undeva avea ferestre din sticlă colorată în loc de acoperiș. Tot timpul cât am mâncat, băieții cei răi erau sus la ferestre făcând semne. Domnișoara Moore nu putea să-i vadă, din cauză că stătea cu spatele la tribunal. Dacă s-ar fi întors și i-ar fi văzut acolo sus, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
crudă încât să-mi întoarcă spatele tocmai acum. Cred. Ceea ce văd simțurile mele, ceea ce vede tot corpul meu depășește orice imaginație. O lume a aburilor, fără început și fără de sfârșit, fără demarcații și fără bariere. O lume a câmpiilor astrale, colorată cu toate spectrele posibile și la început goală, astfel îmi pare lumea morților. Acea știință a tuturor științelor, de care am mai spus, mă învăluie treptat, dezvăluindu-mi prin sine însăși felul în care să mă deplasez prin această întindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se afla ieșirea din galerie, Godunov ținea permanent o mașină cu plinul făcut, pregătită pentru orice eventu alitate. Soarele încă nu răsărise când ajunseseră în port. Se îngâna ziua cu noaptea iar înspre est, deasupra orizontului, cerul începea să se coloreze în roșu. Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nălucă despre care nu mai pomenești nicicînd. Atîția ani, Încît nici el nu mai era sigur dacă Într-adevăr văzuse atunci largul mării sau fusese doar orizontul cerului, Încît singura mare adevărată rămăsese pentru el acvamarinul din hărți, abisul se colorează cu o albăstreală intensă, iar adîncimile cu o nuanță mai Închisă. Cred că ăsta era și motivul pentru care ani de zile va refuza să meargă În concediu la mare, cînd toată lumea de la noi se ducea, fie prin sindicat, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul. E o mare de fețe cafenii. Ai impresia unei mișcări colorate pe fundalul albastru scânteietor al cerului. Totul se face cu multă agitație - descărcarea bagajelor, controlul vamal; și toată lumea pare că-ți zâmbește. Atmosfera e fierbinte, iar coloritul te orbește. XLVI Nu eram de multă vreme în Tahiti când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unui prieten drag. Tiaré oftă: — O, ce n-aș da să mai am iar cincisprezece ani! Apoi zări o mâță care încerca să se înfrupte din crevetele de pe masa din bucătărie, și cu un gest îndemânatic și o salvă foarte colorată de ocări aruncă o carte după animalul care fugea. — L-am întrebat dacă e fericit cu Ata, continuă căpitanul. „Mă lasă în pace“, mi-a răspuns el. „Îmi face de mâncare și-și îngrijește copiii. Face ce-i spun. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe dumneata. Filosoful strânse din buze, apoi trăsăturile sale se destinseră. O lumină șireată Îi ardea În privire. - E adevărat, dar revino la știința dumitale: lumea e plină de lucruri pe care le vedem și nu au corp. Curcubeul care colorează cerul, vântul care umflă pânzele, cântecul care ajunge la inimă cu dulceața lui. Și la fel e de plină de ceea ce există, deși nu se vede, precum rețeaua de particule infinitezimale din care sunt alcătuite trupurile noastre, pământul și Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rochii de bal, cu un pahar de șampanie în mână, printre acordurile vioaie ale orchestrei de cameră. Cu pălăria Cronstadt și cu aspectul său de ins ghiftuit cu bucate alese, judecătorul Mierck era un om autoritar. Sosurile cu vin îi colorau poate urechile și nasul, dar nu-l înmuiau deloc. Ridică el însuși pătura și o privi pe Belle de jour o bună bucată de vreme. Ceilalți așteptau un cuvânt, un suspin, de altfel o cunoștea bine, o vedea mereu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
patru ani. Portretul lui Clălis împodobea încă vestibulul Castelului. Surâzând, privea de acolo lumea schimbându-se și alunecând în abis. Purta veșmintele unor vremuri simple care nu mai erau. De-a lungul anilor, paloarea îi dispăruse, iar vopselurile șterse îi colorau acum obrajii într-o trandafirie înflăcărare. Zi de zi, Destinat trecea pe la picioarele ei, tot mai decrepit, tot mai stins, cu gesturi încetinite și pasul mai lent. Ei doi se îndepărtau tot mai mult unul de altul. Moartea brutală răpește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Judecătorul îi făcu un semn din cap, pe care îl înțelese ca un ordin de a merge să-i caute pe cei doi soldați și pe paznicii lor. Ceea ce și făcu. Bieții băieți intrară în cameră, unde focul primitor le coloră din nou obrajii. Colonelul le spuse jandarmilor să-l caute pe-afară, ceea ce-l făcu să râdă pe Mierck. Cei doi complici îi priviră multă vreme pe bieții puști. Le spun puști, pentru că asta și erau, cu aproximație. Unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
te taie din priviri! Frumoasa Neli începuse să împletească deja prima cunună de ceapă, lua câte o ceapă aurie, apoi câte un fir de rafie, lipindu-le pe amândouă, ca și cum ar fi vrut să nu se rupă vreodată funia aia colorată de soarele verii și al toamnei, să fie puternică precum memoria. Fuseseră suficient de ploioase, dar și de călduroase, și vara, și toamna încât să crească lucerna (cosită deja de trei ori) în grădina întinsă de nu-i vedeai capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Cei doi cumpăraseră toată suprafața (avea și 1.000 de metri de pământ împrejur) la prețul unui apartament cu două camere în București. Un chilipir nesperat. O bere pe zi sau una pe an?, râde Laszlo, ceilalți doi, gazdele, se colorează în albastru, se așteptau amândoi la recunoștință și comision, nu le ieșea nimic și amândoi înghit politicoși în sec. I-o plătesc eu, gândește Loredana, care nu iartă pe nimeni, niciodată. Nu mi-a dat mie banul, o să-l dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o renunțare la morală. Dar nu și-a dat seama cât de răspândit era fenomenul decât atunci când a văzut orașele dintre New York și Chicago ca pe o vastă scenă de intrigi juvenile. O după-amiază la Plaza, cu amurgul de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pășeau ca de obicei pe potecile umbrite și aveau impresia că zăresc În jur fețele băieților cunoscuți. — Mișună stafiile prin iarbă În seara asta. — Tot campusul e viu din cauza lor. S-au oprit lângă Little ca să admire răsăritul lunii, care colora În argintiu acoperișul de ardezie de la Dodd și În vinețiu arborii foșnitori. — Știi, a șoptit Tom, ceea ce simțim noi acum este senzația tuturor tinerilor splendizi care au trăit aici cu pasiune timp de două sute de ani. Dinspre Blair Arch s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de porc, un ceas vechi cu o singură limbă, mai mulți ochelari (scoși din uz), un ghiveci de flori, diverse soluții de curățat, tacâmuri într‑un suport de plastic, o trusă de bărbierit, câteva articole de toaletă într‑o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice, un castron de porțelan cu ațe și ace de cusut. În capul lui Rainer vuiește marea, iar niște picioare bronzate și zvelte se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aproape de inima domniei-sale, precum e acesta, a fost fără nici o îndoială un șoc la fel de profund pentru domnia-sa, ca și pentru noi toți, desigur. La aceste remarci se auzi un murmur de aprobare și Himmler păru să-și recapete controlul. Colorându-se un pic, probabil încurcat, el tresări și dădu scurt din cap: — Ai mare dreptate, Heydrich, murmură el. Un șoc teribil. Da, într-adevăr. Trebuie să-mi cer scuze față de dumneata, Kommissare. Cum ai spus, nu ți-ai făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]