1,421 matches
-
amestecate Într-o așa manieră Încăt, ai senzația bizară de greșire a locului unde te afli...!; „Interesant...” aprecie Tony Pavone. „Prima eșire, În mod sigur o vom face În Astoria, nu pentru mâncare ci, a mă delecta În compania unor compatrioți...” fu de părere Atena. „Vă sigur, nu aveți ce regreta. Mai departe...Arabii și africanii Îi putem afla În mare majoritate În Brooklyn cam În felul următor: Unii sunt șoferi de autobuze și metrouri iar restul inspectori de stradă ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pedepsit negustorul ce vinde armele de foc fără aprobare. Care să fie motivul...? Drept urmare a acestei paradoxale situații de fapt, unele dispute Între beligeranți se rezolvau rapid cu armele automate de foc, provoând un măcel dincolo de orice imaginație omenească...! Un compatriot Îl mai informase de unele ciudate aspecte a legilor americane, În care, rămâneai mut de uimire. Dacă se Întâmpla să-ți intre un hoț În casă cu intenția să fure, păgubașul trebuia să-l lase să-și exerseze meseria, să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timp ce-și profesa meseria, iar ce-i de acasă nu avea cine să-i mai Întrețină...!! În unele speciale situații, dacă reușeai să-l omori, atunci erai scos de sub Învinuire aplicându-se metoda bine cunoscută, mortu-i vinovat...! Acel compatriot Îl mai informase să fie foarte atent cum manipulează banii de buzunar. Niciodată să nu afișeze la suprafață sume mai importante: unii borfași flămânzi ori disperați de lipsa drogurilor, ziua În amiaza mare te puteau ataca furându-ți banii, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ramblas plin de copaci exotici pe care se făcea promenada ca un slalom între cârciumioare: italiene, spaniole, marocane, americane, românești. Căci acesta a fost o mare descoperire. Locul mustea de români, de trebuia să ai grijă ce vorbești. Întâlnirea cu compatrioții nu era musai plăcută, mai ales când vedeai bine că te-ar țepui oriunde s-ar afla. Ciubucul era inclus în nota de plată, dar nu te avertizau, prețurile lor erau cele mai mari. Dar asta nu ne-a împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și un ziar scris în întregime în franceză. În fapt, visul fiecărui român era să meargă la Paris ca să-și distrugă viața. Și asta li s-a întâmplat la toți. Eu, însumi, am venit împins de această aspirație inconștientă a compatrioților mei, care continua să exercite o mare fascinație asupra mea Parisul, locul ideal pentru propriul eșec." Benedetta Craveri: Dar nu credeți că pentru un scriitor patria este limba în care a ales să scrie? Emil Cioran: Desigur, de fapt la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
poți stabili etapele unei caravane. Acestea fiind zise, n-aș respecta adevărul dacă aș omite să spun că nu doar pentru plante ne era bun calendarul creștin, ci și pentru că el ne oferea nenumărate prilejuri de sărbători, lucru de care compatrioții mei nu se lipseau niciodată. Nu ne mulțumeam să sărbătorim doar nașterea Profetului, sărbătoarea Muled, prin mari întreceri poetice în piețele publice și prin împărțirea de hrană nevoiașilor - ne aminteam la fel de bine de Nașterea lui Mesia pregătind feluri speciale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
auzisem despre evenimentele de la Tefza, apoi am adăugat că n-aveam să zăbovesc prea mult pe acolo; doar cât să-mi vând săbiile, să-mi cumpăr burnuzurile și s-o iau din loc. Personajul mi-a cerut să scuz nervozitatea compatrioților săi și a poruncit gloatei să mă lase să trec, explicând în limba berberă că nu eram nici iscoadă, nici sol din Fès, ci doar un simplu negustor andaluz care făcea afaceri cu genovezii. Am putut așadar să pătrund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de mare era notorietatea companionului meu. Dacă unele personaje îl salutau în trecere, altele descălecau pentru a începe cu el o lungă discuție între patru ochi. Odată scăpat, florentinul se întorcea spre mine cu o vorbă de scuză: „Este un compatriot, de curând instalat la Roma“, sau: „Este un slujbaș la Vatican, foarte influent“, „Este șeful serviciului de poștă al regelui Franței“, și chiar, de două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a Selinei, o oarecare Dolly, sau Polly sau Molly. Am luat o cameră la un hotel, ne-am băut cocteilurile de după-amiază, am fost la cumpărături la un Duty-Free. Și, fără să-mi dau seama, mă mișcam de fapt printre compatrioți. Era vorba de un aeroport britanic, de navetă, care asigura curse ieftine spre Belfast, Manchester, Glasgov, Birmingham și spre mai îndepărtata Londră. Întoarcem cu toți spatele soarelui pentru a ne îndrepta spre lună, într-o formă de zile mari în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tine În aprilie: „Când eram În război...“ Gelu zâmbește absent. E bucuros că Grințu are chef de palavre și că nu pune mai multe Întrebări În legătură cu mica lui anchetă genealogică. I-am zis grecului: „Soixante-sept ans“ și el a tradus. Compatrioții lui au zis Întâi „Ohooo!“, dar pe urmă au realizat că nu e vorba de o vârstă prea Înaintată și au Început să-și spună Între ei că au avut În familie și bunici care au atins suta. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
l-a apucat atunci să fugă În Anglia și nici dacă Hitler a avut sau nu cunoștință de „misiunea lui“. În 1971, deci când avea vreo 77 de ani, el află din ziarele care-i parvin la Spandau că un compatriot de-al lui, Willy Brandt, a obținut premiul Nobel pentru Pace. Îl cheamă pe directorul Închisorii, americanul Eugene Bird (Bird = pasăre, În psihanaliză simbolul masturbării este o fantasmă cu fulgi și pene!), și-i declară că dacă misiunea lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu haina descheiată și cu pistolul calibrul 45, insigna și tresele la vedere. Statura lui impunătoare făcea din cei trei mexicani un fel de umbră a sa, iar vocea lui urcă mai multe octave, dar nu se sparse. — Cei șaptesprezece compatrioți jegoși ai voștri l-au ucis pe José Diaz cu sânge rece și au scăpat de camera de gazare pentru că niște trădători perverși și handicapați s-au înhăitat ca să-i salveze! Și nu voi permite nici o manifestare de lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
publicitare cu care toate posturile au fost înțesate. Când a sosit multașteptata și emoționanta clipă a trecerii în noul an, am trimis cu gândul salutări și urări de sănătate și împliniri rudelor, prietenilor și cunoscuților. Am îmbrățișat cu privirea pe compatrioții mei care petreceau noaptea dintre ani în marile piețe, în restaurante ori în familie. Am ascultat cuvintele diplomatice ale înalților demnitari din forurile europene sosiți la București pentru a sărbători, alături de români, Revelionul Integrării. Am numărat împreună cu bădica Traian ultimele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
a ocupației, nu l-au iertat decât târziu, când spiritele s-au mai potolit și când vinele obiective ale scriitorului s-au dovedit că nu cad sub rigorile legii care condamna colaborarea cu ocupantul. Și cu toate astea unii din compatrioții săi nu uită nici azi tristele lui rătăciri, și nu-i acordă locul pe care îl merită, de cel mai original scriitor francez al secolului 20. La noi moravurile culturale sânt mai blânde, datorită vicisitudinilor istoriei, care au dislocat în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vreun chilipir? Dar, în loc să‑mi răspundă, îmi întoarce spatele și iese grăbită din magazin, ciocnindu‑se de cineva și murmurând „scuze“. Și, spre marea mea mirare, aud că are accent britanic. Ce neprietenos, nu‑i așa? Să‑ți ignori un compatriot pe tărâm străin. Dumnezeule, nu‑i de mirare că lumea zice că englezii sunt cu nasul pe sus. Așa. Acum chiar mă duc la Guggenheim. Dar în clipa în care ies din Kate’s Paperie îmi dau seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
perucile unii spre alții într-un consens însuflețitor, când se treziră sub dușul unei păreri contrare. O voce singulară, dar deosebit de clară lua apărarea șomerilor. Nu-i învinuia, nu îi numea distrugători de mașini, nici ravagìì sau huligani, ci sărmani compatrioți, semeni șomeri, bieți oameni privați de sacrosanctul lor drept la muncă. Apărătorul se numea George Gordon Byron. Era un lord tânăr, charismatic și, desigur, poet. „Poet?!... La ce te poți aștepta din partea unui poet renumit doar prin excesele sale?” Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l închipuie pe acel bărbat înalt, cu trăsături nobile și vorbă cumpătată, care acționa convins că nu face decât să-și îndeplinească datoria potrivit vechilor sale tradiții, conviețuind cu lepădăturile ce umpleau închisorile și înțelese că n-ar fi rezistat. Compatrioții săi erau, în mare parte, oameni sălbatici și primitivi, și Razman știa asta. Vreme de o sută de ani trăiseră sub jugul colonizatorilor francezi, care se străduiseră să mențină poporul în ignoranță, și, cu toate că acum se considerau liberi și independenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prin apropiere, că mâncau des În oraș și că totul era foarte diferit de cum stăteau lucrurile În California! (Această exclamație Îi aparține lui Betty) Cei doi discutau despre vreme cu fiecare englez Întâlnit În cale, căci au Înțeles de la alți compatrioți de-ai lor că ăsta era un subiect practic obligatoriu. Le plăcea mult orașul, dar găseau că englezii erau cam neprimitori. Un coleg de-al lui Jim Îl prevenise că englezii nu te invită aproape niciodată la masă, la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Webb Își avea motivele sale: — Annapolis Gazette nu dispune de mijloacele necesare ca să plătească, permanent, un specialist În Persia. Dar, dacă acceptați să vă ocupați de ansamblul știrilor străine și dacă vă simțiți În stare să aduceți ținuturile Îndepărtate la Îndemâna compatrioților noștri, există un loc disponibil În cadrul acestui ziar. Ceea ce vor pierde articolele dumneavoastră În profunzime vor câștiga În Întindere. Ne-am regăsit amândoi zâmbetul; mi-a oferit țigara păcii, Înainte de a continua: — Încă mai ieri, străinătatea nu exista pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și Încărunțit se ridică, scoase un răcnet, arboră o grimasă caraghioasă, Își chirci degetele ca și cum ar fi fost ghearele unui monstru. — Lumea feroce se apropie cu pași mari de Annapolis, iar dumneavoastră, Benjamin Lesage, aveți misiunea de a vă liniști compatrioții. Grea răspundere, de care m-am achitat fără strălucire. Sursele mele de informație erau articolele confraților din Paris, Londra, ca și, bineînțeles, ale celor din New York, Washington și Baltimore. Din tot ce-am scris despre Războiul Burilor, despre conflictul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un bărbat Înalt, bărbos și roșcovan, cu aspect de marinar, cu mâna fermă și ospitalieră. Chiar Înainte de a mă invita să mă așez, Îmi propuse un loc de dormit pe durata șederii mele. Avem tot timpul o cameră pregătită pentru compatrioții care ne fac surpriza și onoarea de a ne vizita. Nu faceți obiectul nici unui tratament special, mă mulțumesc să urmez obiceiul instituit de la Întemeierea misiunii. Mi-am exprimat regretele sincere. — Mi-am lăsat deja cufărul la caravanserai și am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
două uși tainice, am alergat să mă azvârl din nou În tumultul orașului asediat. XLI Dintre toți cei care au murit În acele luni de suferințe, de ce am ales să-l evoc tocmai pe Baskerville? Fiindcă mi-era prieten și compatriot? Neîndoios. Și fiindcă n-avea altă ambiție decât aceea de a vedea născându-se pentru libertate și democrație acel Orient care lui Îi era, totuși, străin. S-a sacrificat el oare degeaba? Peste zece, peste douăzeci, peste o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-ți de unde venea. — Liniștește-te și Înțelege-mă! Știu foarte bine că n-am mijloace să Împiedic intrarea rușilor În Tabriz, știu, la fel de bine, că, dacă le-aș opune cea mai mică rezistență, Întreaga lume m-ar condamna, Începând cu compatrioții mei, care nu așteaptă decât eliberarea, de oriunde ar veni ea. Cunosc până și faptul că Încheierea asediului Înseamnă o Înfrângere pentru șah. Nu era oare acesta țelul luptei tale? — Ei bine, nu, iată! Pot să-l detest pe șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
după victoria prietenilor mei, n-aveam deloc chef să mă Împănez prin Teheran ascultând cum mi se ridică În slăvi presupusele fapte de vitejie de la Tabriz. Jucasem un rol Întâmplător și episodic, avusesem, mai presus de orice, un prieten, un compatriot eroic, n-aveam intenția să mă Înfășor În amintirea lui spre a obține respect și privilegii. Ca să fac o mărturisire completă, simțeam nevoia acută să mă ascund, să mă fac uitat, să nu mai frecventez politicienii, membrii diverselor cluburi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tensiona. Dat fiind rolul pe care-l jucase În venirea lui Shuster, Fazel era deosebit de stingherit de acea ruptură diplomatică care amenința să repună În cauză misiunea americanului În ansamblul ei. Îmi ceru să intervin. M-am dus, deci, la compatriotul meu, la Palatul Atabak, o clădire de piatră albă, alcătuită din treizeci de camere mari, mobilate În parte după moda orientală, În parte după cea europeană, sufocate sub povara covoarelor și a obiectelor de artă, cu coloanele zvelte ale fațadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]