952 matches
-
ochii În viață. Căldura cu care m-au primit În mijlocul lor acești oameni bătrâni, Încrederea pe care mi-au acordat-o din primul moment m-au făcut să mă simt puternică, Înconjurată de prieteni, spre deosebire de monstruoasa singurătate În care mă complăceam Înainte. Acea atmosferă de Înaltă analiză critică, acei oameni uniți pentru a se aprecia reciproc din punct de vedere literar și de a analiza pe scriitorii și poeții consacrați, acea liniște a concentrării Îmi fac nespus de bine, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mijloace, scrutând mersul muștei Între două litere de carte. A fi sau a nu fi... muscă! (joi) Îi povestesc lui A. câte o Întâmplare din copilăria mea; mă bucură emoția cu care mă ascultă. Cu această ocazie, constat cum mă complac În a mă transforma În personaj fictiv În fața ei. Întâmplările ce i le rezum sunt reale, dar, la un anumit moment, are loc o mutație a planurilor, o intrare subtilă În alt spațiu, În care personajul, adică eu, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mușca buzele până la sânge. Nu privea În afară. (duminică) Toți mă cred Îndrăgostit de Luminița D.; mă măsoară curioși, Își dau coate când mă apropii de ea, să vadă cum am să reacționez. Ea e atât de proastă, că se complace În situația de victimă; se vorbește Încă de Întâmplarea hazlie de la revelion, oh, și ce urât Îi miroase gura: am mușcat-o de umăr ca să nu vomit de scârbă, când a vrut să mă sărute. (marți) Am o colegă unguroaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știe Doru. De-aici a Început totul. Pe Doru Îl adoram, cu Dan Îmi potoleam nervii. La un moment dat, mi-am dat seama că nu mai merge așa. Dan mă Înnebunise cu telefoanele; deși știa de Doru, el se complăcea În postura de amant ascuns. — Angelo, faci progrese În ochii mei, i-am zis râzând. — Da, cred și eu... Deodată, Însă, m-am hotărât să termin cu Dan. Mă mustra un fel de conștiință. I-am mărturisit tot lui Doru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de Înaltă tensiune vibrau În aer, corporalizând identic structura sentimentelor noastre; prin acea atingere a genunchilor se realiza un dialog secret, irepetabil, prelungindu-se nevăzut de noi și de ceilalți; acolo, sub banca protectoare, la Întuneric de ochii iscoditori, se complăceau ștrengarii de genunchi Într-un joc vinovat, se Înțelegeau atât de bine Între ei, nu se mai dezlipeau unul de altul; ea nota cu multă atenție explicațiile mele, se ridica și se Întorcea În banca a doua; câteodată, uita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este clar, mi-am zis că asta o să ia examenul, așa Înfiptă cum este. Mă străduiesc, pe cât este cu putință, să nu falsific; chiar cred acum că așa ne-am vorbit. (ieri) Văzul e simțul primordial. În fiecare dimineață, mă complac Într-o stare ambiguă, până să iau contact cu realul. Deschid ochii În Întuneric, Îi lărgesc cât pot, mă uit și nu văd altceva decât Întuneric. Obiectele nu mi se trădează, nu Încep să facă parte din realitate, cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu i-am permis să afecteze viața altcuiva - nu în etapa aia, oricum. Și știam că o să trec peste asta cu timpul și n-am acceptat niciodată ideea că trebuie să te lași în voia ei, așa cum părea că se complace el în situația lui ciudată. Am simțit că e posibil ca aceste lucruri să fie depășite și mi se părea că el nu face nici un efort veritabil. Iar problema mea dura de mult mai mult timp decât a lui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
foarte fericită să uit de asta, nu? Dumnezeu știe de ce jucam rolul ăsta de jos cu toți bărbații. E clar că nu puteam aștepta un răspuns din partea domnului Carton, iar Judy m-ar fi plesnit dacă mă auzea cum mă complac în asemenea prostii. Serios, bănuiesc că oricum m-ar fi lovit, date fiind circumstanțele actuale. Mi-a dat o clipă să ascund umilința de a fi uitat ziua de naștere a soției mele, o scăpare nu prea neobișnuită, sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
opresc. Chiar mă străduiesc, să știi. Poate de secretul întunecat aveam nevoie, nu de viciu în sine. Am râs puțin, încercând să îndulcesc cuvintele care până și mie-mi sunau prostește. Probabil că data viitoare o să mă prindeți că mă complac în ceva de-a dreptul revoltător! Când vine tata acasă diseară o să... m-am întrerupt și am scuturat din cap. Ce-i în capul meu? Ce prostie. Scuză-mă, dragul meu... am... doar am uitat o clipă. Urmă o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stăpânesc furia proaspăt descoperită, altfel eram în pericol să dau pe dinafară. Nu mi-a trecut prin cap să mă întreb unde aveam să stau; atâta vreme cât reușeam să găsesc vreun colțișor liniștit pentru mine, unde să mă pot calma și complace în explorarea rece și tăcută a urii mele proaspăt descoperite, îmi era de-ajuns. Se dovedi a fi mai ușor de zis decât de făcut: nu aveam nici un ban și nici o posibilitate de a face rost. Eram deja cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai puțin umoristice cuiva entuziasmat de o estocadă a lui Vicente Pastor! Și detestă genul mucalit al cronicarilor tauromahici, sacerdoți ai calamburului și-ai tuturor lăturilor ingeniozității de cratiță. Dacă adăugăm la acestea jocurile de concepte metafizice în care se complace, e de înțeles că mulți se feresc cu dezgust să-l citească, unii pentru că atare lucruri le dau dureri de cap, iar alții deoarece, grijulii ca sancta sancte tractanda sunt, cele sfinte să fie tratate cu sfințenie, consideră că acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și în grajdurile spațioase - lagărul trebuie să fi fost ocupat odinioară de garnizoana unui regiment de cavalerie - cum se poate lupta împotriva foamei și a insistenței cu care roade ea. Puțini erau cei care nu participau. Lamentându-se, aceștia se complăceau în ipostaza de învinși și plângeau după bătălii pierdute. Unii credeau chiar că, în cursul unor jocuri în nisip, ar putea obține retroactiv victorii - de pildă, în bătălia de tancuri de la Kursk ori în aceea pentru Stalingrad. Mulți participau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a versurilor de la un text la altul și dublul caracter al bibliotecii, care a trecut de la finețurile simbolismului la culegerile de povestiri. Faptul nu ne miră; Nierenstein a realuat tradiția care, de la Homer până la bucătăria argaților și la club, se complace să inventeze și să asculte Întâmplări. Își nara prost invențiile, tocmai pentru că știa că Timpul avea să le șlefuiască, dacă meritau, așa cum făcuse deja cu Odiseea și O mie și una de nopți. La fel ca literatura la Începuturile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lucruri, încât mă înfioram numai la gândul lor. Cred că a fost singura perioadă din viața mea în care am fost cu adevărat fericită. Mă exaspera și nu înțelegeam monotonia existenței adulților și de ce se plâng tot timpul și se complac în același timp și nu încearcă să schimbe lucrurile. Avusesem o educație strictă, fără prieteni, în rest avusesem tot ce voiam. Profesorii îmi aduseseră laude și mă simțeam mândră. O simțeam pe mătușă-mea rivală, mai ales când unchiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o să am informații pentru el. Crezi că e vreo șansă să-și schimbe pledoaria? — Sigur că nu. El se consideră vinovat. Mi-am izbit palma cu pumnul. — De-asta nu vreau să-l văd! N-am de gînd să mă complac În naiba știe ce minciuni acoperă el. — Dar te complaci În tot ce se-ntîmplă aici, spuse Paula, urmărindu-mă cu o privire Întunecată. Își trase pe ea halatul, nelămurită dacă bărbatul musculos și bronzat de lîngă ea nu era cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-și schimbe pledoaria? — Sigur că nu. El se consideră vinovat. Mi-am izbit palma cu pumnul. — De-asta nu vreau să-l văd! N-am de gînd să mă complac În naiba știe ce minciuni acoperă el. — Dar te complaci În tot ce se-ntîmplă aici, spuse Paula, urmărindu-mă cu o privire Întunecată. Își trase pe ea halatul, nelămurită dacă bărbatul musculos și bronzat de lîngă ea nu era cumva un impostor care se dădea drept jurnalistul sensibil care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească, îl întrebă: Ce faci, bre, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noastră pasageră. Suportul ideologic al noii noastre organizații era destul de greu de formulat. Era greu să te afirmi anarhist Într-o țară În care anarhismul era, pentru imbecilii din media și serviciile secrete, identificat cu satanismul. Chiar dacă eu personal mă complăceam Într-un demonism de circumstanță, nu mi-ar fi căzut bine să știu că Celebrul animal e confundat cu un violator de pisici oligofren. Dar riscul ăsta exista, atâta vreme cât trăiam alături de niște oameni pentru care cele mai credibile instituții erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de chibrituri la panoul întins de-a latul unui bulevard, anonimul alegător se rezervă, tainic, într-un temeinic proprietar de mister. Fie că știe de la început cu cine va vota, fie că se va decide în ultimul ceas, alegătorul se complace în starea de marea necunoscută, lăsându-se curtat cu îndelungatul exercițiu al unei curtezane ce-și ține pe jar pretendenții. O tristă experiență îl avertizează pe alegătorul nostru că deîndată ce noul primar își va lua postul în primire va
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
amintesc că în acea perioadă am fost izbit de un gînd: fata asta suferă de ceva, dar nu vrea să-mi spună până nu mă cucerește. Iubirea ei e simulată și vinovată. Și în loc să încerc să aflu adevărul, m-am complăcut. Un suflet care ți se predă îl iei în stăpânire cu mare apetit. Cele câteva săptămâni cât a durat recucerirea mea au fost decisive, fiindcă în astfel de cazuri săptămânile... Dacă acest suflet mi se predase (și în acest sens
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceea ce știm noi că simțim unul pentru altul, ea continua să stea alături de mine cu chipul desfigurat, străină și mortificată, cu toate că eu o acoperisem spunîndu-i că de fapt nu s-a întîmplat chiar nimic și n-avea rost să se complacă în starea aceea. Nu, ea avea timp, îmi sugera chiar că timpul tocmai de aceea există, pentru astfel de stări. Pentru ce altceva? Ce e mai important decât asta? Aici e-aici! Restul e nerozie. "Uite ce e, îi spusei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aflat, dar am uitat să-ți spun." Nu-l iubeam pe marele poet nici ca filozof, nici ca profesor, deși el mă susținuse să fiu numit la catedra lui. Nu-mi plăcuse însă că era distant cu mine și se complăcea să fie înconjurat de adulatori găunoși, care în afară de opera lui, din care îi citau chiar în față fără nici o jenă, știau prea puțină filozofie. Era adevărat că în sinea mea consideram lipsită de interes pentru timpurile moderne teoria sa asupra
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
erau proaspete, mi-ai oferit perspectiva unei vieți în ticăloșie, după ce îndată ce ne-am căsătorit mi-ai oferit una a unei vieți moarte, adică fără iubire. Nu pot să accept să renunț la fericire pe acest pământ, chiar dacă o să mă complac, cum spui tu, multă vreme în plăcerea secretă a căderii. Nici închisoarea grea nu m-a făcut să uit sau să se micșoreze în sufletul meu proporțiile eșecului nostru. Îți dai deci seama, sper, din cele ce-ți spun, cât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
literară, n-ai vrea să ne întîlnim și să discutăm chestia asta? (Nu, hai sictir!) Eu zic să te gândești, dă-mi un telefon... Dar nu întîrzia, fiindcă n-are rost... Lucrez cu tot felul de cretini în timp ce valorile se complac în aventuri care nu sânt neapărat obligatorii... Mai sânt oameni care știu să înfrunte...'' Cuvintele lui aveau în ele ceva prea trivial, prin nefirescul și lipsa lor de sinceritate, ca să vină din inimă. Era adevărat, însă, că nici eu n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi ierdat..." "în timp ce pe tine Dumnezeu n-o să te ierte, că ești bețiv de-a doua clasă", zise doamna Olimpia. "De ce gonzideri?" Fiindcă treci repede peste treptele cele mai frumoase când bei, ca să ajungi la ultima în care să te complaci." " Și gare ar fi dreptele alea? Nu gunosc drepte..." "Bărbatu-meu spunea: la prima sticlă te simți ca un înger, la a doua ca un leu, la a treia ca un porc. Tu ajungi repede în faza asta, singura care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]