2,912 matches
-
pentru cumnată-sa. Telefonul lui Andrei a tulburat liniștea, care se așternuse. Camelia i-a comunicat, hotelul unde o găsește. -E departe hotelul Plaza? -Nu, nu este, vă duc până acolo. Victor îl privea pe Andrei prin oglindă, un zâmbet complice apăruse pe fața lui. Am ajuns! Victor a coborât din mașină, apoi cu un gest elegant de respect a deschis portiera din spate. Andrei a coborât, având întipărită pe față semeția unui om important. A intrat în hotel, urmărit de
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
500 €/luna, mașina reprezintă mijlocul de transport numărul 1 al belgienilor, 83 % dintre familii posedând cel putin 1 mașină. În societatea de astăzi, mașina reprezintă pentru unii o formă de reușită socială, pentru alții o formă de libertate individuală, un complice al unor momente fericite din viață, o multitudine de experiențe unice, uneori reflectând chiar personalitatea proprietarului. Multă lume reproșează astăzi « automobilului », « accidentele », « poluarea », « bolile cardiovasculare », în timp ce alții invocă o « dependența psihologică » sau o « chestiune culturală ». Despre mașini s-au spus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92348_a_93640]
-
minți. De altfel, vreau să-ți mai spun că eu nu voi face nici o presiune asupra dumitale, iar discuția aceasta nu va transpira de aici, din acest salon. Nu voi informa autoritățile despre ticăloasa înțelegere dintre dumneata și ceilalți doi complici, vreau doar să trezesc în sufletul tău hainit simțăminte umane, care se pare, că acum sunt adormite. Apropo Florică, îmi dai voie să-ți spun pe nume, sora ta când ți-a încredințat întreaga ei avere, adică propriul copil și
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
și (b) a modului de încasare a acestora, cu minimum de cheltuieli și într-un timp cât mai scurt]. „Un Parlament, un Guvern, un Minister care tolerează, timp îndelungat, lipsa unor reglementări deosebit de importante, nu este în culpă, nu este complice. Este malefic.”. (N. Grigorie Lăcrița). „Cine are minte, să ia aminte!” „Cine are urechi de auzit să audă”. (N. T., Luca, 8, 8, 3). Dar cine să ia aminte și cine să audă, în România, despre aceste probleme, în condițiile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92814_a_94106]
-
vacanță. Într-un bar o întâlnește pe Juliette (Medeea Marinescu), o tânără blondă, atrăgătoare, care-i acceptă invitația de a bea un pahar la el acasă. O femeie singură? O prostituată? O jurnalistă care se documentează pentru un articol? O complice a soției? Identitatea adevărată a lui Juliette rămâne un mister până în ultimele clipe ale spectacolului, iar această enigmă este singurul lucru care menține o oarecare tensiune de-a lungul reprezentației. Finalul este cu adevărat emoționant, răsturnarea situației fiind absolut neașteptată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93007_a_94299]
-
în fapt contravalori, stări nocive, păcătoase. În același timp, nu trebuie să ne amăgim și trebuie să recunoaștem că puterea lor de contaminare este colosală. Sunt mulți cei care activ sunt: necinstiți și sunt și mai mulți cei care stau complici la rău sub lozinca penibilă, „căldicică”, „păi ce era să fac?” Această formulare „căldicică”, exact cea folosită de complici, a așezat Laodicea în fundul Iadului! Că așa este ne-o arată împrejurarea că sistemele statale și instituțiile lor au devenit entități
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
puterea lor de contaminare este colosală. Sunt mulți cei care activ sunt: necinstiți și sunt și mai mulți cei care stau complici la rău sub lozinca penibilă, „căldicică”, „păi ce era să fac?” Această formulare „căldicică”, exact cea folosită de complici, a așezat Laodicea în fundul Iadului! Că așa este ne-o arată împrejurarea că sistemele statale și instituțiile lor au devenit entități cleptocratice, al căror scop a încetat să mai fie binele comun și a devenit înavuțirea proprie. Cei care stau
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > SONET 18 Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului (trad. adapt.) Nicio zi de vară nu-ți va fi complice când a ta iubire-i suava și dulce mugurești în primăvara legănată-n vânturi ce-ți fură căldură doar cu aspre canturi dar în ceru’-albastru ochii ți se-afundă orbindu-i culoarea, soarele-l inundă frumosul renaște din a
SONET 18 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383181_a_384510]
-
-mi cere un avans sub gaj. Un cerc de aur, zise cu un zâmbet strâmb, arătându-i un inel galben pe care Îl scosese de sub tejghea. Toți sunt la fel, marinarii ăștia, conchise el făcând din ochi cu un aer complice. Dante Îl ignoră. Înșfăcă bijuteria, un inel mare Încrustat cu mici semne aproape nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de valute. — Mda, toți sunt la fel. Voi mai trece să te văd, messer Domenico. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
această acuză. Fiecare se uita Înainte, abia urnindu-și ochii spre vecin, dar fără a merge mai departe. Evident, știau că la masa aceea stătea un asasin și păreau să accepte acest lucru cu indiferență, ori cu sordida solidaritate a complicelui. Cecco d’Ascoli Își ținuse, până În clipa aceea, capul Înclinat pe mâna cu pumnul strâns. În cele din urmă, se deșteptă din toropeală. — Ai dreptate, messer Alighieri, și poate că la asta ne gândim cu toții. Nu numai dumneata ai scrutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de curiozitate, uitase cu totul de adversarul său. Se dădu Înapoi dintr-un salt, adoptând o postură defensivă. Dar Veniero renunțase la orice atitudine ostilă. Părea nerăbdător, În așteptarea unui răspuns. — Am totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale, pe complicea dumitale. De ce aș accepta Învoiala pe care mi-o propui? zise priorul după o clipă de tăcere, fluturând foile pe care le strângea În pumn. Fiindcă Înțelegi durerea. Nu te vei năpusti asupra cuiva pe care l-ai Învins, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zise turcul. — Sima-Vodă - răspunse Sima-Vodă. — A, da! - păru să-și amintească osmalâul. Da’ unde-ai pornit așa devreme? — După biruri, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă. — Bine faci - zise turcul. Da’ ia spune-mi - coborî el glasul și, pe neașteptate, îi trase complice cu ochiul - n-ai să-mi dai doi galbeni până-n iarnă? „Arză-te-ar focul veșnic pe tine și pe cine te-a adus în Europa”, gândi Sima-Vodă scotocindu-se în sân. „Mi-au mai rămas cinci”. Ii dădu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pun o pânză foarte fină pe nas și respiră prin ea. După câte s-ar părea, pot să stea așa, ca și cum ar fi morți, timp de ore întregi. — Dar cum a știut când să iasă? — Bănuiesc că după zgomotul împușcăturilor. Complicele lui n-a vrut să ne atace până n-a fost sigur că am ajuns la locul exact, că am trecut de el și că eram deja cu spatele. Trebuie să fi plănuit totul foarte bine. — Lepădăturile dracului - exclamă armeanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dus asta. Cum a putut muncitorul cinstit din Germania să pronunțe cuvinte ca Volksgemeinschaft sau Freiheit sau deutsche Treue sau deutsche Jugend sau Vaterland, fără să simtă minciuna odioasă care le desfigura monstruos, făcîndu-l pe cel ce le rostea automat complice la holocaustul declanșat de chiar manipularea lor. Vreau să spun că Într-o atare situație tragedia poporului „conducător“ nu este cu nimic mai blîndă decît cea a minorității asupra căreia este În permanență asmuțit. — Nu te Înțeleg, chiar vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a sfârșit. M-am speriat cumplit. Chiar dacă nu ai fi aflat tu, nu aș mai fi făcut-o. Nu sunt făcută pentru așa ceva. Pun pariu că el nu a încercat să o facă să se răzgândească. Harriet era un complice riscant; a fost norocos că nu cedase deja și nu spusese totul la poliție. Te-a sunat să-ți dea partea? A dat negativ din cap. Nu am fost surprinsă. Atunci de ce nu-mi spui cum îl cheamă? am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
putut să ne spunem mi se părea fals și ridicol. Nu acceptam mila nimănui. Ziua următoare a venit Reli și m-a ajutat să scap de patul și lucrurile pline de sânge. Era ca după o crimă și ea era complicele meu. Mi-a cumpărat o saltea nouă, am păstrat numai masa, ca să-mi amintească de coșmar. Toamna am fost primită la Facultatea de Arte Plastice, dar după o lună m-am transferat la Universitate, unde puteam să studiez literatura universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care a simțit la rândul său fie și o clipă dorința de a o termina cu viața nu e singur. Mai mult ca sigur că nenumărați dintre oameni tânjesc sau au tânjit cândva, poate, la aceleași lucruri, fiind pe deplin complici la această negură care ar fi în stare să sfâșie până și cea mai cumplită stâncă. Și mai cred că nimeni - nimeni! - dintre cei care au împărtășit vreodată nepotrivirea lor în acest univers înspăimântător nu poate fi lipsit de semeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
divan. - Ei, acum hai să ne giugiulim, spuse el. Și, prinzând-o pe Nelly cu brațele, începu s-o tragă spre el. Fata îi depărtă fața cu palma, iar Iag, ținând-o strâns, întorcea capul și mă privea. Îi zâmbeam complice, de parcă îl încurajam într-o chestiune foarte nostimă. Ca s-o poată trage pe Nelly spre el, Iag se lăsă în față atât de mult, că fu nevoit să ridice un picior de la podea. În timp ce căuta să se sprijine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Iată o întrebare esențială căreia trebuie să-i găsim un răspuns exact. Problema care se pune este că, în viață, suntem nesinceri și josnici, că în viață suntem preocupați înainte de toate de bunăstarea proprie, motiv pentru care lingușim și suntem complici, întruchipându-i aievea pe cei răi și silnici ale căror fapte ne indignează atâta la teatru. În schimb, la teatru, interesul personal, pornirea ticăloasă de a dobândi bunuri pământești dispar din sufletul nostru; la teatru, nimic din ceea ce este personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
alaltăieri nici nu știam că există. Maricel era ușor descumpănit dar se vedea pe fața lui că nu credea nici o iotă din ce îi spunea Toma. Hai, gata! spuse Cristian. Am plecat. Mai poftiți pe la noi! spuse iarăși Maricel zâmbind complice. Și, fiți fără teamă, sunt mut. Nu scot o vorbă, pe cuvânt de onoare! Secretul dumneavoastră e în siguranță, nu mai știe nimeni. Îhm, mormăi Cristi în barbă, numai toată Baia de Sus și poate și vreo câteva localități învecinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el dar ca să poată transporta apoi trupurile celor atacați, în sus pe coasta muntelui, nu credea că este în stare. Asta în ipoteza că moșul acționa de unul singur. Se îndoia însă că un ucigaș în serie mai are un complice. Cazuistica în domeniu arăta că aceștia sunt solitari. Și apoi, într-o comunitate atât de mică cum era Baia de Sus, un asemenea secret ar fi fost foarte greu de păstrat. Numaidecât să-l încerci încă o dată! rosti Calistrat. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fantastic, ai răbdare și încearcă măcar să ne asculți! Îți vom arăta mai încolo și alte dovezi dar acum avem nevoie de tine. Musai să ne ajuți să închidem monstrul înapoi. Poftim? Tu înțelegi ce îmi ceri? Asta înseamnă să devin complice cu voi la mușamalizarea acestui caz. Care caz, Cristian? îl întrebă Ileana. Nu există nici un caz. În acest moment, la poliția din Baia de Sus sunt înregistrate un număr de dispariții de persoane, atât și nimic mai mult. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-un buzunar al chimirului său se apucase să taie felii groase din bucatele pe care le așezase pe masă. Cât timp duraseră pregătirile, nici unul dintre cei doi bărbați nu scosese o vorbă. Se mulțumiseră numai să-și arunce priviri complice și să chicotească din când în când, ca și cum Ileana nu se afla acolo. No, hai noroc! închină Moș Calistrat, făcându-le semn celor doi să ridice și ei paharele. Nu mai așteptă să vadă dacă ceilalți îi urmează îndemnul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a durat mai mult de patruzeci de minute și, în timpul acestuia, dictatorul a fost ucis. Versiunea oficială, publicată pe prima pagină din ziarul Pravda, vorbea de un val de furie legitimă populară ce cuprinsese masele din jurul palatului. Amin, împreună cu ceilalți complici ai săi, au fost duși în fața unui tribunal al poporului și condamnați la moarte. În realitate, muriseră ca niște câini, executați scurt de cei din Spetznatz. În numai câteva ore, toate instituțiile guvernamentale afgane se aflau în mâna trupelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
destinului, fluctuații ale istoriei, precum hachițele zeilor din Olimp - dintr-odată va fi clar ca lumina zilei: un pămîntean trăgea toate sforile. Dovada era nu numai că Antichrist exista (ceea ce nimeni nici nu se Îndoise), dar că Necuratul Își avea complicii săi pămînteni. Mitropolitul rușilor de pretutindeni, căruia parcă Îi căcuze voalul de pe ochi, vedea aievea legiunile lui Antichrist cucerind Sfînta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]