1,296 matches
-
o satisfacție ce părea împărtășită de mulți. În această atmosferă ceva mai destinsă, oamenii începură să părăsească enorma sală. - Ideea acestui compromis a fost genială, îi spuse Grosvenor lui Morton. - O țineam în rezervă, îi răspunse directorul, acceptând cu gravitate complimentul. În relațiile mele cu oamenii, am observat că nu e vorba doar de rezolvat o problemă sau alta, ci și de potolit tensiunea dintre cei cărora le revine sarcina de a o rezolva. În momentele de primejdie, trebuie să acționezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și tot în grabă traversară sala. Văzându-l pe Cayle că vine spre ea, Lucy nu se sculă. El se lăsă greoi pe scaunul din fața ei și-i spuse cu toată seriozitatea: - Sunteți foarte atrăgătoare, domnișoară. Dădu din cap, acceptând complimentul, dar nu avu tăria să vorbească. Un fel de chelner al localului se aplecă spre urechea ei și o întrebă în șoaptă: - Vă place, domnișoară? Lucy înclină iarăși din cap și funcționarul îi spuse: - Poftiți pe-aici. Lucy se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
zâmbet, ești o adevărată comoară. Cayle nu răspunse. Laudele ei nu însemnau nimic pentru el. Fata aceasta era literalmente stăpâna lumii și, fără doar și poate, nu se aștepta ca oamenii inteligenți să-i fie întru totul credincioși în schimbul câtorva complimente și al soldei militare. Nu avea nici un fel de simț anticipativ al vinovăției și, de fapt, nici nu considera că ceea ce intenționa el să facă îi dăunează, într-un fel sau altul, împărătesei. La Isher făcea ce era necesar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să o simtă. Lăsați să iasă bucuria care se află înăuntrul altuia și, în felul acesta, voi dați drumul la bucuria care se află în interiorul vostru. Puteți realiza treaba asta cu ceva simplu, cum ar fi un zâmbet. Sau un compliment. Sau o privireplină de dragoste. Dumnezeu este viața la nivelul vibrației celei mai înalte,care este bucuria însăși.” Fragment din "Prietenie cu Dumnezeu" de Neale Donald Walsch Când trăiești în cercul iubirii ești atent, ești deschis la tot ceea ce are
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
permitea să meargă în cătun. Era limpede că dacă nu mă dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: "Ce, ăsta-i bărbat?", iar alții i-ar fi ținut isonul: "Simpatic, drăguț sculptorul, dar..." complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încît să n-am nici o strângere de inimă, dar nici nu vroiam să se spună că eram slab
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
secretul, răsfoind un volum de psihiatrie pe care-l găsisem la Dinu, de unde am aflat că există chiar o fobie de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am convins. Dacă îi făceam din senin un compliment Moașei, în public, reacția ei era imediată. Obrajii începeau să-i ardă, în vreme ce ochii îi străluceau de furie. Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
timp - ambii profesori acum și... Într-o zi mi-a explicat amănunțit actul lui de teribilism infantil. Viața și activitatea de zi cu zi i-au dat maturitatea gândirii pedagogice - continuând munca părintelui său și a profesoarei gratulată cu un compliment atât de nepoliticos, ca să nu zic altfel... Am insistat asupra acestui incident la gândul că mai sunt părinți care-și iubesc cu nemăsură copiii, fără a-i supune discernământului rațiunii și care pot greși încă pe această temă. Copilului trebuie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
privirea, neștiind cum trebuia să reacționeze. Diplomații între două vârste o flatau adesea, iar ea le răspundea cu o falsă modestie de modă veche. Dar nu putea recurge la o astfel de manevră acum, față de Uri. Mai ales pentru că acest compliment, spre deosebire de celelalte, însemna ceva pentru ea. —Imaginează-ți cum ar reacționa publicul american dacă ți s-ar arăta fața douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru la știrile de pe cablu, ce ar crede despre arabii cei răi care te-au omorât. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ești o blestemată de pasăre. Barton se apropie de stinghie. — Și acum, dă-mi voie să-ți spun cum stă treaba. O să te dau soției mele și vreau să te porți frumos, vreau să fii amuzant, vreau să-i faci complimente, să o flatezi, să o faci să se simtă bine. E clar? Toată lumea o face, zise Gerard. Imita vocea pilotului, care o auzi din carlingă și întoarse repede capul. — Iisuse, câteodată mă satur de moșul ăsta puturos, continuă Gerard. Barton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rămâne În mintea nimănui. Chipul ei era atât de comun, Încât mulți dintre cei care o vedeau pentru prima oară aveau impresia că o mai văzuseră Înainte. Era extrem de comună. Mai curând decât „frumosă“, „drăguță“ ar fi cel mai măgulitor compliment pe care Îl putea primi În faza aceea, ceea ce era perfect În regulă, numai că acum trecea printr-o fază dureroasă a existenței În care drăgălașenia era ultimul lucru cu care Își dorea să fie asociată. Peste douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
îți spun ce cred. Eu cred că lui îi este frică de dumneata. Vezi, Porfiri, dumneata ești mai deștept decât el. El se bizuie doar pe ambiție și pe puterea sa. Dumneata ai mai multe. Dumneata ai înțelepciune și compasiune. Complimentele îl întristară pe Porfiri. ă Sunt surprins să te aud că eu aș avea compasiune. Cred că doctorul Pervoiedov nu ar fi de acord cu asta. ă Dar dacă n-ai avea compasiune, nu ți-ar păsa cine i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu o oră În urmă de la Chicago. Desert Rose, mă bucur atât de mult să te cunosc În sfârșit, spuse el politicos. Îmi plac enorm lucrările tale! — Și eu mă bucur, Patrick, Îmi pare bine să te văd, Îi Întoarse complimentele Desert Rose. Ești un geniu! Apoi se răsuci spre Kitty și-i șopti: — De fapt, nu-mi prea plac lucrările lui; sunt vulgare și prea comerciale. Tipul ăsta mă urăște, știe că Charlie Îmi respectă foarte mult arta și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dădeați impresia unui cuplu. În schimb, În seara asta s-a comportat ca un necunoscut căruia nu-i pasă de tine. S-a Întâmplat ceva Între voi noaptea trecută? — Nu, zise Desert Rose dezamăgită. A fost drăguț, mi-a făcut complimente, a flirtat, dar n-a făcut nici o mișcare. Mai mult chiar, m-a mințit. Taxa de intrare la Viceroy Hotel nu era de 150 de dolari, de fapt nu exista nici o taxă! Iar taxa pentru târgul de artă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
permitea să meargă în cătun. Era limpede că dacă nu mă dovedeam la înălțimea unui privilegiu care lor le era interzis, Mopsul ar fi bombănit: „Ce, ăsta-i bărbat?”, iar alții i-ar fi ținut isonul: „Simpatic, drăguț sculptorul, dar...” complimente care în urechile mele ar fi sunat mai degrabă a injurii. Nu mă simțeam un ticălos autentic, cu sufletul destul de bine tăbăcit încât să n-am nici o strângere de inimă, dar nici nu vroiam să se spună că eram slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
secretul, răsfoind un volum de psihiatrie pe care-l găsisem la Dinu, de unde am aflat că există chiar o fobie de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am convins. Dacă îi făceam din senin un compliment Moașei, în public, reacția ei era imediată. Obrajii începeau să-i ardă, în vreme ce ochii îi străluceau de furie. Se bâlbâia, ea care era atât de sigură de obicei, și pleca grăbită. Într-o dimineață, am căutat-o la administrație, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un simț intuitiv al lucrurilor care contează pentru cititor. Cei de la Citizen se descurcă al naibii de bine, având în vedere că doar un om și-un măgar conduc totul. Fran trânti portiera. Era atât de tipic pentru Jack să transforme un compliment într-o insultă! Dacă eu sunt măgarul, își jură Fran în timp ce demara în viteză din parcare, evaluând perfect distanța dintre cei doi stâlpi hașurați de la ieșire, atunci într-o bună zi s-ar putea să-ți trag o copită. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
obișnuit să te văd În haine de genul ăsta. — O, Doamne, am gemut. E Îngrozitor. Trebuie să mă schimb. Nu! zise el, acum pe un ton ferm. Nu mai avem timp. În plus, ar trebui să iei asta drept un compliment, pentru că mama e cea mai elegantă femeie din cîte cunosc, iar tu arăți fantastic. — Adevărat? am Întrebat, Începînd să mă relaxez. — Adevărat. Nici că s-ar putea mai bine. Or să te iubească toți. N-ar fi trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mîna la inimă și spune: — Ellie, nu cred că mi-am dat seama de asta mai devreme, dar ești o femeie pe gustul meu. — Ia-ți o provizie cu tine, spun, În vreme ce Richard se servește, iar eu surîd, Încălzită de complimentul lui. — Deci, despre ce discutați, doamnelor? Întreabă el Înainte să iasă pe ușă, iar Anna, fără să se gîndească, răspunde: — Soacre diabolice. — Chiar așa? Richard se răsucește pe călcîie și ridică o sprînceană În direcția mea. Eu simt cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Fran, Marcus, Sally, Lily și Anna, erau pentru noi ancore solide pe vreme de furtună. Rotindu-mă pe ringul de dans, mă trezeam față În față cu cineva pe care-l cunoșteam, zîmbindu-mi și copleșindu-mă cu o ploaie de complimente, și eram din nou trezită la realitatea faptului că aceasta era chiar ziua nunții mele. Nunta mea! Îndeplinirea tuturor visurilor mele. Dar cel mai mare șoc a venit din partea tatei. Nu mă așteptasem să vină, nici măcar nu voisem cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
e atît de minunat că ați venit. Fiica dumneavoastră e foarte frumoasă, nu-i așa? Arată ca o prințesă. Și am făcut ce fac de obicei atunci cînd Linda realizează că a depășit măsura și Începe să mă acopere de complimente sau cadouri, ca să compenseze, adică mă topesc și-i iert pe loc toate greșelile trecute și viitoare. Știți, spune ea, aplecîndu-se conspirativ și asigurîndu-se că Emma nu e prin preajmă, chiar n-ar trebui să spun asta, dar mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Înțelege ușor. Se vede că ați crescut-o cum trebuie, spuse și mă privi plină de mîndrie, iar eu sînt Într-adevăr norocoasă că Îmi e alături. — Și ea pare norocoasă că vă are lîngă ea, zise tata, cucerit de complimentele Lindei și de șarmul ei. — Haidem, spune ea, luîndu-l de braț, trebuie să mă prezentați frumoasei dumneavoastră soții, după care vom merge să-i cunoașteți pe prietenii noștri. Poate că ați vrea să veniți pe la noi, la cină, după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
servit cu Înghețată de vanilie. MÎncăm afară, sub umbrarul de plante agățătoare, iar lampioanele de pe masă aruncă o lumină difuză și romantică. În această atmosferă, uit timp de cîteva ceasuri de tărășenia cu soacră-mea. CÎnd mai rostește cîte un compliment la adresa nepoțelului ei sau povestește ceva care face aluzie la relațiile apropiate dintre noi două, dau doar din cap și zîmbesc, prea fericită și poate chiar prea beată ca să mai comentez. Sau să-mi pese. 17 Nu e ciudat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mine. — Draga mea, nu spune că e second-hand. Nimeni nu mai vorbește așa. Spune că e retro. — Retro, murmur eu. Are dreptate, chiar că sună mai bine. Dar e foarte frumoasă, iar tu arăți superb, spune Lisa. ZÎmbesc, recunoscătoare pentru complimentul pe care mi l-a făcut și, de fapt, pentru orice compliment, avînd În vedere că Dan și cu mine Încă nu ne vorbim. Ei bine, treaba lui. Eu sînt hotărîtă să mă distrez În seara asta. Nu i-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
așa. Spune că e retro. — Retro, murmur eu. Are dreptate, chiar că sună mai bine. Dar e foarte frumoasă, iar tu arăți superb, spune Lisa. ZÎmbesc, recunoscătoare pentru complimentul pe care mi l-a făcut și, de fapt, pentru orice compliment, avînd În vedere că Dan și cu mine Încă nu ne vorbim. Ei bine, treaba lui. Eu sînt hotărîtă să mă distrez În seara asta. Nu i-oi cunoaște eu pe oamenii ăștia, dar sînt În vacanță și pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce simt. — Ei bine, a flirtat un pic cu mine. SÎnt măritată, Lisa, și nu mă interesează cîtuși de puțin să-mi Înșel soțul. Am fost flatată, continui eu, dar atît. Dumnezeule, ai idee ce bine e să primești un compliment de la un bărbat cînd tu, după ce-ai născut, Încă te mai simți grasă și prost Îmbrăcată, iar bărbații nu se uită la tine sub nici o formă, nu flirtează cu tine și nu-ți fac complimente pentru că, În ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]