1,332 matches
-
chiar felul în care este alcătuit sistemul nervos pe care îl avem cu toții în comun. Orice cunoștință de care dispunem până acum la această temă va fi menționată în capitolul XI . De asemenea, universalitatea poate fi realizată numai dacă schema compozițională simbolizează o condiție a experienței umane atât de importantă, încât fără ea orice formulă artistică ar părea nerelevantă. Propun ca această temă fundamentală să se regăsească în interacțiunea a două tendințe ale motivației umane, pe care le voi numi tendința
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Propun ca această temă fundamentală să se regăsească în interacțiunea a două tendințe ale motivației umane, pe care le voi numi tendința centrică și tendința excentrică, iar această interacțiune să fie simbolizată în artă de interacțiunile corespunzătoare ale unui sistem compozițional centric și excentric. Centricitate și excentricitate Din punct de vedere psihologic, tendința centrică reprezintă atitudinea centrată pe sine, care caracterizează viziunea și motivația umană de la începutul vieții și care rămâne un impuls puternic de la un capăt la altul. Pruncul se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
asemănător, lucrurile pe deplin percepute ne apar ca niște configurații de forțe și această dinamică a viziunii noastre ne dă posibilitatea să facem dreptate eforturilor mentale și fizice reprezentate în operele de artă. Prin urmare, dacă dorim să descriem structura compozițională, elementele de pornire nu sunt lucruri sau forme, ci vectori. Vectorii și țintele lor Pentru scopul nostru, un vector este o forță trimisă ca o săgeată dintr-un centru de energie într o anumită direcție. Când un sistem este liber
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Grila din geometria analitică nu este dinamică și tot astfel grila care ne permite să definim locuri și relații spațiale pe hărțile geografice. Similar, tramele implicite din pictură și arhitectură ne ajută să creăm o ordine vizuală, deci un scop compozițional important. Chiar dacă astfel de rețele prind viață ca elemente ale expresiei artistice, se cuvine să fie totuși percepute ca vectori. Gândiți-vă la diferența dintre străzile din Manhattan, dispuse, de dragul ordinii, ca o rețea de căi goale și apoi aceleași
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ținte exterioare pluridirecționale. Figura 6 ne arată, de asemenea, combinarea celor două modele de forțe într-o singură structură. Astfel, în figura 5 vedem ordinea spațială căreia i se conformează forțele de compunere, în timp ce figura 6 schematizează comportamentul acestor forțe compoziționale înăuntrul șarpantei date. În ambele cazuri, combinarea a două modele disparate face ca relația să fie destul de complicată. În cadrul ordinii spațiale, ea face posibilă prezența simultană a spațiului focalizat și omogen, dar complică ordinea prin crearea unei relații înșelătoare între
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
prin coroană, bijuterii și aureolă și este ocrotită de cupola de deasupra capului ei. Figura împăratului de pe zidul opus este scoasă în evidență în mod similar. O comparație a acestor exemple dă la iveală diferența izbitoare dintre cele două sisteme compoziționale. Mandala japoneză celebrează puterea figurii centrale în jurul căreia este organizat întregul tablou. Mozaicurile bizantine, limitate la o funcție de susținere în contextul arhitectonic mai larg al absidei, se raportează la forțele externe care atrag în jos figurile umane, permițându-le totuși
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
la forțele externe care atrag în jos figurile umane, permițându-le totuși să se înalțe în scopul susținerii construcției sacre. Între cele două extreme se întinde o întreagă bogăție de interpretări artistice posibile prin variatele combinații ale celor două sisteme compoziționale. Capitolul II Centrii și rivalii lor Cuvântul centru se referă la mai multe lucruri. Două sensuri evident diferite ale termenului derivă din cele înfățișate în primul capitol. În sens dinamic, un centru este un focar de energie din care radiază
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de evidente în structura simplă a crucii vor fi prezentate acum ca determinante active în compoziția operelor de artă. Centrul vizual inferior Relieful lui Nobuo Sekine, Fazele neantului, arată aproape ca o diagramă făcută să ilustreze interacțiunea a două sisteme compoziționale. Obiectul rotund fixat în materialul textil și înconjurat de o structură radială de cute se recomandă drept centru primar, chiar și numai datorită locului său, aproape de nivelul ochiului privitorului. Centricitatea structurii radiale îl captează într-un fel. Ea adoptă o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sa se concentrează irezistibil în jurul unui centru propriu. Deși susținută de gravitate, ea se poate desprinde pentru a pluti în spațiu fără un efort prea mare. În figura umană, ca subiect favorit al sculpturii, pot fi explorate relațiile dintre centrii compoziționali interni ai corpului și forțele inerente ale bazei. De fapt, relația | 35Centrii și rivalii lor este exprimată mult mai pregnant în dans, unde figura umană, centrată în jurul mijlocului său, este prezentată în interacțiunea mobilă cu forțele ce o atrag către
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
La călărețul lui Marino Marini (figura 19), arcul de curcubeu al picioarelor, gâtului și cozii calului accentuează organizarea centrică în jurul masei corpului, iar silueta călărețului, ridicându se de pe locul său, cu partea din spate ridicată și picioarele întinse, susține tema compozițională. Suspendat liber în aer, corpul animalului con stituie o provocare la adresa tiraniei solului. O abstracție geometrică poate desfășura, cu o anumită claritate, o mulțime de forțe dinamice care constituie o compoziție sculpturală. La prima vedere, aspectele excentrice ale Obeliscului spart
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
fotografie luată de deasupra putem vedea, de exemplu, ingeniosul model geometric ce radiază dinspre statuia lui Marc Aureliu pe pavimentul din Piața Capitoliului din Roma. O placă suspendată Următorul exemplu va ilustra în detaliu interacțiunea specială dintre cele două sisteme compoziționale într-o operă menită a fi privită orizontal. Când orașul Köln și-a refăcut Primăria, grav avariată în timpul celui de-al doilea război mondial, pictorului Hann Trier i s-a încredințat crearea unei plăci pictate ce urma să fie suspendată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
privirii întâlnește perpendicular obiectul. Sculptura tinde să releve tot ce are ea mai bun, iar pictura își etalează detaliile pe suprafața plană, situându-se atât de aproape de nivelul ochiului, încât devine corespunzătoare scopului propus. Ce putem spune însă despre structura compozițională a scenei prezentate într-un tablou? Mandala japoneză din figura 7 îndeplinește condiția optimă de percepție. Structura centrică a scenei întâlnește ochiul în plin și fără distorsiuni. Centrul principal se află la mijloc, elementele secundare fiind dispuse simetric de jur-împrejurul acestuia
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
deformat și nimic esențial nu este ascuns. Situația se schimbă însă de îndată ce pictura pune stăpânire pe adâncime, așa cum s-a întâmplat în pictura apuseană a Renașterii. Voi arăta în capitolul IX că această extindere scindează spațiul pictural în două structuri compoziționale în interacțiune: planul proiectiv frontal, care este, din punct de vedere vizual, mai direct și natural, dar care tinde să comprime scena reprezentată în lățime, și structura care se extinde în adâncime, prezentând scena obiectiv, dar care poate fi percepută
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai sofisticată este definiția locului ca îngrădire, pe acesta Lynch numindu-l district. Așadar, lumea ar putea fi constituită în esență fie din centri și rețeaua de relații dintre ei, fie din arii restrânse, delimitând spațiul real. Pentru scopul nostru compozițional ne vom referi la ambele. Îngrădirile împrăștie energie Cele două procedee constituie înainte de toate instrumente ordonatoare și orientative. Ele folosesc pentru a indica ce locuri sunt, unde sunt și cum se raportează unul la celălalt. De o și mai mare
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
încorporați ca părți ale operei înseși, fără o răsturnare fatală a compoziției, adică a semnificației operei. Nici un țel exterior nu este de inclus în operă. Raza privirii este un vector care se diminuează odată cu creșterea distanței față de centru, iar săgeata compozițională pe care o creează trebuie echilibrată în cadrul dinamicii figurii înseși. O referință la fel de eronată la imaginația privitorului se află în încercările de a determina localizarea „reală” a cuplului regal din pictura lui Velázquez Las Meninas (figura 23). Aici interpretarea greșită
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
jos devenind bază sau suport (figura 24). Cel mai convenabil formatului vertical, un astfel de geam sau ușă este simetric în raport cu o axă verticală și diminuează rolul echilibrului în jurul punctului central. Aplicat picturii, acest model sugerează o puternică dinamică verticală. Compozițional, aici avem de-a face cu rame în care vectorul excentric al gravitației domină cu forță cen tricitatea obiectului pictural însuși. Există un al doilea motiv pentru înrămarea tablourilor: o ramă separă o imagine de ceea ce se află în jur
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Mondrian, pătratul prezentat incomplet are încă o structură globală de o mare coerență. Se redă suficient din el și este susținut de orientarea sa verticală și orizontală. În asemenea condiții, se distinge un pătrat complet, dar parțial acoperit, cu ponderea compozițională a centrului său nu tocmai afectată. Comparați aceasta cu efectul neplăcut al capului fără profil dintr-o pictură de Toulouse-Lautrec (figura 28). Aici, de asemenea, ponderea principală a obiectului este bine determinată în spațiul compozițional, dar structura obiectului este incapabilă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dar parțial acoperit, cu ponderea compozițională a centrului său nu tocmai afectată. Comparați aceasta cu efectul neplăcut al capului fără profil dintr-o pictură de Toulouse-Lautrec (figura 28). Aici, de asemenea, ponderea principală a obiectului este bine determinată în spațiul compozițional, dar structura obiectului este incapabilă să recupereze secțiunea acoperită. Efectul este acela al unei amputări care trebuie anulată, privirea spectatorului fiind forțată să pătrundă spațiul acoperit pentru căutarea părții faciale lipsă. Pictorul insistă asupra caracterului incomplet al imaginii oferite prin
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acoperită. Efectul este acela al unei amputări care trebuie anulată, privirea spectatorului fiind forțată să pătrundă spațiul acoperit pentru căutarea părții faciale lipsă. Pictorul insistă asupra caracterului incomplet al imaginii oferite prin fereastra ramei sale, mutând o parte din greutatea compozițională în spațiul exterior. Observați că efectul este atât de violent nu numai pentru că știm că fața este o parte indispensabilă a capului. Cunoașterea însăși ar necesita completarea dacă rotunjimea capului n-ar suscita fundamente pur formale. Dacă, de exemplu, rama
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
neapărat necesară pentru forma brațului. Nu există membre imaginare în percepția vizuală. Când avem idee cum trebuie să arate un obiect, caracterul incomplet din punct de vedere formal poate fi suficient pentru a crea un centru exterior cu o pondere compozițională puternică (figura 29). Pe de altă parte, contribuția adusă de cunoștințele privitorului asupra subiectului nu poate fi ignorată. O figură așezată, tăiată de ramă sub genunchi, nu se comportă în întregime precum o masă de aceeași formă și culoare dintr-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
că o figură umană se continuă și mai jos de genunchi echivalează cu deplasarea centrului de greutate al figurii din tablou în afara ramei. Centrul se va situa mai jos decât ar fi doar pentru partea vizibilă a figurii autonome. Efectul compozițional al obiectelor incomplete vizual poate fi formulat în sfârșit: echilibrarea ponderilor în cadrul picturii nu depinde doar de întinderea pur cantitativă a suprafețelor aflate în interiorul ramei, ci mai degrabă de greutatea și localizarea centrilor furnizați de obiectele pictate. Când principala greutate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se înscrie în limitele ramei, contează prea puțin dacă părțile periferice devin invizibile. Dacă totuși părțile date ale unui obiect sugerează convingător un centru în exteriorul ramei, respectivul, deși nevăzut, va participa cu ponderea și localizarea sa la jocul forțelor compoziționale. Formate dreptunghiulare Formatul și orientarea spațială a ramei sunt determinate de natura picturii, influențând la rândul lor structura picturii. Știm deja că o ramă circulară sprijină mai puternic centricitatea unei compoziții și accentuează ceea ce se petrece în mijloc. Aceasta cuprinde
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
figura reprezentată să pară mai înaltă, iar cascada mai strâmtă și alungită. Într-un peisaj de format orizontal, cascada ar pierde din baza sa intensivă, însă ar căpăta un accent specific prin contrastul oferit de orizontalitatea scenei ca întreg. Vectorii compoziționali ai unei picturi pot influența felul în care sunt percepute proporțiile ramei sale. Această influență poate justifica diferențele pe care G.Th. Fechner le-a descoperit experimental, printre preferințele oamenilor pentru anumite proporții de dreptunghiuri și proporțiile pe care artiștii le-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
gării, al cărei vârf se află pe verticala centrală a pânzei. Adică centrul nu este dat ca un punct în mijloc, ci ca un vector excentric îndreptat în sus și în jos. Verticala centrală este o contribuție a ambelor sisteme compoziționale: este centrică prin poziția și funcția sa și totodată excentrică prin întinderea vectorială în spațiu. Vom întâlni astfel de axe centrale mereu. Centricitatea compoziției este puternic pusă la încercare de masa dominantă a locomotivei întunecate din care se ridică fum
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Monet este al doilea centru foarte puternic al picturii, în ciuda poziției sale excentrice și, de fapt, chiar datorită acelei poziții excentrice, deoarece deviația sa față de mijloc sporește tensiunea centrului său de energie prin ceea ce am numit „efectul de elastic”. Relația compozițională dintre centrii dominanți este ceea ce ne interesează aici. De dragul argumentului ca atare să presupunem că Monet ar renunța la echilibrul compoziției sale, mutând centrul din mijloc pe locomotiva care este la urma urmei cel mai important obiect din tablou. Ce
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]