1,309 matches
-
este reprezentațional doar prin apariția sa ca imagine, ci și prin proprietățile sale istorice și relaționale. Proprietățile istorice nu ne ajută la a înțelege modul de existență al operei prin reprezentarea sa, întrucât nu pot fi transformate într-un conținut compozițional. Fotografia, ca toate artele, pretinde o structură complexă a cărei înțelegere pornește de la natura sa de obiect real, în timp ce natura metafizică a structurii rămâne mereu obscură. Începând cu camera lui Niepce, artistul poate crea iluzia unui spațiu tridimensional în care
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în termenii artei, expresii și elemente, tehnologii și evenimente diferite, pentru concretizarea filmului. Ontologic, cinematografia este un mediu creativ, prin care se aduc în existență forme de artă și oferă un "nou obiect de cultură"10. Diferitele elemente și tehnici compoziționale duc la identificarea unei forme cinematografice instabile ce este supusă în permanență schimbării interioare. Acest proces îngreunează descoperirea identității și a valorii unei opere cinematografice. Prin intermediul formei și a produselor sale, filmul a adus o nouă dimensiune în cunoașterea artei
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
elemente artistice și estetice de realitatea obișnuită. Conținutul filmului, redat prin imagine în mișcare, descrie, portretizează și simbolizează numai prin anumite cadre ontologice specifice: limba, credințele ideologice, sensibilitatea estetică, procesul inconștient și așa mai departe. Nici unul dintre obiectele și elementele compoziționale ale filmului nu există independent de executarea filmului 13. Totodată, personajele cinematografice sunt figuri construite prin intermediul elementelor compoziționale, dovedind o realitate specifică cinematografiei și nu realității. Însă, filmul ca obiect real independent și autosuficient nu exclude idealitatea, întrucât modul de
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
numai prin anumite cadre ontologice specifice: limba, credințele ideologice, sensibilitatea estetică, procesul inconștient și așa mai departe. Nici unul dintre obiectele și elementele compoziționale ale filmului nu există independent de executarea filmului 13. Totodată, personajele cinematografice sunt figuri construite prin intermediul elementelor compoziționale, dovedind o realitate specifică cinematografiei și nu realității. Însă, filmul ca obiect real independent și autosuficient nu exclude idealitatea, întrucât modul de manifestare a imaginii este deteterminat de anumiți tropi ontologici sau figuri de stil. Filmul devine spațiul unei narativități
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Pentru că actul înțelegerii reprezentărilor este unul intențional 16, filmul este definit ca obiect independent. Potrivit metodei fenomenologice prin înțelegerea reprezentărilor cinematografice putem determina elementele constituente reprezentării. Prin acest proces, ontologia poate descrie în ce constă elementul cinematografic. Relația dintre elementele compoziționale ale reprezentării și subiecți duce la întregirea narativității, constituind obiectul reprezentat. Narativitatea filmului aparține unui limbaj specific cinematografic și este întregită prin intermediul ideii și imaginii. Din cauza anumitor posibile erori în perceperea anumitor tipuri de elemente din cadrul reprezentării obiectului filmului, imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
suficient. Elementele compozițioanle și tropii ontologici devin caracteristici interne ale artei și oferă actul artistic. Totodată, datorită contemplației opera suportă o transformare la nivelul fenomanilității, ea devine un obiect estetic. Astfel, cu ajutorul contemplației putem evidenția funcționalitatea straturilor, putem expune elementele compoziționale ale operei și putem evidenția relația dintre tropii ontologici ce duc la înțelegerea identității operei de artă în spațiul său de manifestare. Straturile operei literare sunt posibilie datorită prezenței și a apariției obiectului și, astfel, pot fi supuse analizei ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este înțeleasă prin intermediul relației dintre straturi și a relației straturilor cu tropii ontologici. Pe de altă parte, opera vizuală (pictura, fotografia și filmul) prezintă o stratificare interioară ce survine în urma creației sau a tehnicilor mecanice exterioare. Ea evidențiază relația elementelor compoziționale, precum și prezența tropilor ontologici ca act al artei. În cazul fotografiei și al filmului, anumite obiecte externe (apartul de fotografiat, negativul etc.) devin termeni esențiali în înțelegerea constituentă a operei finale. Însă, instrumentele tehnice de redare a operei nu elimină
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect real poate dobândi însușiri artistice dar nu mod natural, ci doar prin implicația creatorului. În consecință, putem spune că orice arhitectonică ontologică a operei de artă nu are ca scop înțelegerea completă a operei, ci identificarea relațiilor dintre elementele compoziționale ale obiectului și scopul tropilor ontologici. O astfel de relație face posibilă concretizarea operei de artă. Astfel, prin intermediul categoriei de relație și modalitate ontologia poate duce la explicarea existenței unui obiect ce are însușiri artistice și estetice, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Roman Ingarden, op. cit., p. 57. 25 Stratificarea ingardiană nu are rolul doar de înțelegere ontologică a existenței artei literare, ci și propunerea unei raționalități ce guvernează construcția sa interioară. Arta este înstrăinată de spontaneitatea ludicului, dar și privată de nebunia compozițională. "There are works and entire styles where this contribution (of the rationality) is so great that in the whole of the work it not only appears distinctly in itself, but the remaining strata, especially the object stratum, appear sub species
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
of a determinate object or objective situation". Roman Ingarden, The Literary Work of Art, traducere de George G. Grabowicz, Northwestern University Press, Evanston, 1973, 323. 13 Diferența dintre idealitatea și realismul filmlui este redată prin modul de activare a evenimentelor compoziționale cu ajutorul anumitor tehnici. Casebier înclină în favoarea realismului, întrucât filmul este angajat într-o reprezentare artistică ce folosește elemente specifice artei și esteticii. Cf. Allan Casebier, Film and Phenomenology. Toward a Realist Theory of Cinematic Representation, Cambridge University Press, New York & Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
van Santen Kolff). III. PĂMÂNTUL În mitologie, Pământul are funcție maternă, fiind Glia mamă, esența vieții, putând întruchipa și principiul masculin fecundator-Geb, o divinitate duală care oferă și ia. Pământul devine personaj în ambele opere, fiind perceput diferit. Chiar structura compozițională a romanului Ion a lui Liviu Rebreanu evidențiază rolul pe care îl are pământul în concentrația epică a textului și în legătura iubire pământ. De aici rezultă și drama personajului incapabil să trăiască simultan ”două glasuri”: pământul și iubirea, două
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
ierarhizare a „straturilor” textului, similară celor propuse de Roman Ingarden sau de René Wellek, dar de un grad mai ridicat de coerență și complexitate. Avantajul acestei concepții constă, mai întâi, în reliefarea interdependenței nivelelor: „Pentru Borges, labirintul este, concomitent, tipar compozițional, temă și motiv emblematic” - scrie autoarea, relevând întreita ipostază a semnului literar, ca element semantic, referențial și autoreferențial deopotrivă. Apoi, identificarea celor șase „nivele configurative” constituie o modalitate plauzibilă de a motiva „validitatea lecturilor multiple aplicate unuia și aceluiași text
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
proiectului a reprezentat încercarea din partea lui Michelangelo de a rezolva una dintre problemele de construcție frecvente de altfel în Renaș‑ tere, aceea de a adăuga fațadei principale neterminate un edificiu preexis‑ tent‑un postament din piatră - construit pe baza regulilor compoziționale ale noului stil. Proiectul prezentat și aprobat de papă în 1518, al cărui autor era Michelangelo, propunea o rezolvare care nu corespundea schemei cu trei nave a bazilicii de la San Lorenzo. Fațada principală primea o înălțime egală pentru întreaga sa
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Acoperirea acestei capele de mici dimensiuni cu o cupolă reprezintă de fapt un procedeu prin care se accentuează dezvoltarea pe verticală a compoziției, obținându‑se astfel un efect general căutat, destinat să ascundă dimensiunile modeste ale monumentului 65. Pentru rezolvarea compozițională a celor patru pereți, au fost alese ele‑ mente de arhitectură care subliniază tendința de tratare verticală a spațiului: un arc de mari dimensiuni care se desfășoară pe întreg peretele cuprinde două ordine de arhitectură suprapuse care alcătuiesc două registre
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
este una dintre cele mai personale și expresive din pictura occidentală: ea reprezintă de fapt o sinteză și o explorare intensă a suferinței, a credinței, a mântuirii redate printr‑un limbaj formal alcătuit din lumini dramatice, culori frapante și efect compozițional exagerat. Se observă în ilustrația de mai sus cum lumina, culo‑ rile disonante și distorsionările expresive din pictura lui Grünewald, întăresc tragedia și suferințele lui Cristos 8. 1.5. Tiziano Vecellio (1485‑1576) Este considerat cel mai important pictor din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
care pare să fi fost tributară grandomaniei barocului. Dar această operă unică nu poate fi încadra‑ tă în niște șabloane obișnuite, pentru că în această adevărată cascadă de cor‑ puri omenești de un dinamism furtunos, elementele sunt distribuite după un sens compozițional nou și grandios: el stă la temelia expresiei violente, mijloc foarte adecvat conținutului vast de idei. În niciuna din creațiile sale poate nu a fost mai sincer, mai liber de orice conveniență. Aici, artistul nu caută să placă, să cucerească
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
privește, ci dezlănțuie tot uraganul care îi pus‑ tiește de o viață sufletul. În fresca imensă înaltă de 20 metri și lată de 10 metri, domnește totuși or‑ dinea rațional‑artistică: numărul mare de personaje distribuite în douăspreze‑ ce grupe compoziționale sunt antrenate într‑o trombă vertiginoasă de la CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 117 dreapta spre stânga, înconjurând figura Mântuitorului. La gestul implacabil al lui Cristos, nenumăratele trupuri gigantice se înconvoaie îngrozite, se prăvă‑ lesc în neant
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
a conducătorului infailibil era spre final la fel ca și societatea tradiționalistă. Așadar neîncrederea în metanarați‑ uni nu este apanajul a ceea ce se numește postmodernism, ci este o coordona‑ tă a unei părți din arta figurativ‑concentrică a artei abstract‑compoziționale și a celei discentrice deopotrivă 1. Operele lui Michelangelo sunt nemuritoare și ecoul lucrărilor sale peste veacuri rămâne de neînlocuit. Am văzut cum s‑au născut noi și noi curente în artă. Mesajul biblic nu 1 Cf. W. DanCă, Fascinația
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cu întretăieri de traiectorii dispuse concentric, pe circumferințe din ce în ce mai largi și mai difuz desenate, păstrând mereu în centru destinul special al Olgăi. Fără a comunica emoția estetică proaspătă și neliniștitoare a nuvelelor, Soarele negru este un roman notabil prin echilibru compozițional, vizualitate a descrierilor, expresivitate a replicilor și fluență a povestirii. SCRIERI: Inelul, București, 1922; Colecționarul de pietre prețioase, București, 1926; Luminița, București, 1928; Aventura, București, 1929; ed. îngr. Maria S. Muthu, pref. Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 1979; Soarele negru, vol. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
o structură de esență dramatică, oricât ar fi ea, multă vreme (nu și în final), „atenuată” sadovenian, de un relief, așa zicând, estompat, oarecum „fluidificat”, cu finețea stilistică știută, a autorului. Însă totul subordonându-se, într-o astfel de formulă compozițională, unei „logici” a înaintării spre adevăr (și, prin el, spre dreptate), consecuția „treptelor” - de neoprit înainte de a se împlini un rost al înlănțuirii „verigilor”, ajungându-se abia astfel și abia atunci la capăt - îi apare protagonistei ca decisă din afara și
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
evidențială (aparentă), pe care le reprezentăm în termenii teoriei cognitive a prototipului, separând membrii prototipici de membrii periferici. Introducând conceptul de gol lexical, arătăm că paradigma verbelor de percepție din limba română este incompletă în comparație cu alte limbi și prezentăm mijloacele compoziționale prin care sunt acoperite golurile lexicale în limba română. În al doilea capitol, Semantica internă a verbelor de percepție, semnalăm, pe baza unor distincții din bibliografie, importanța trăsăturilor temporal-aspectuale în descrierea structurii interne a verbelor de percepție. Folosind tipologia aspectuală
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
în engleză, prin includerea în comparație doar a lexemelor prototipice, se observă asimetria dintre realizarea lexicală a unor concepte comune în limbi diferite. Paradigma lexicală a verbelor de percepție din limba română este incompletă, golurile lexicale fiind "ocupate" prin mijloace compoziționale. Exprimarea anumitor tipuri de percepție se realizează prin structuri cu verbul a avea sau cu verbul senzorial neutru a simți și nominalul abstract care trimite la proprietatea perceptuală respectivă (gust, miros, formă, calitate a formei - asprime, netezime etc.). CAPITOLUL 2
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sintactice variate la care participă arată că delimitările făcute trebuie nuanțate în funcție de mai mulți factori. Nu se poate vorbi, de fapt, de un caracter aspectual inerent al verbelor de percepție: aspectul nu este o proprietate lexicală, ci este o proprietate compozițională, interpretată la nivelul GV din care fac parte verbele de percepție 45: (25) Deodată am văzut o lumină puternică. (eveniment instantaneu) (26) Văd că el este cel mai bun din clasă. (proces mental > stare) 3.4.2. Trăsături semantice ale
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
semantica lor. În final, am arătat că paradigma verbelor de percepție din română este incompletă. Pentru evidențierea golurilor lexicale, am ales să facem comparația cu engleza, care "dispune" de o paradigmă completă a clasei verbelor de percepție. Am identificat mijloacele compoziționale de "acoperire" a golurilor lexicale și am semnalat disponibilitatea unor verbe de a trece din clasa nonintențională spre clasa intențională, printr-o recategorizare semantică. În capitolul al doilea ne-am propus să identificăm și să analizăm proprietățile temporal-aspectuale ale verbelor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]