833 matches
-
ani nici un for de conducere, și, încă, ales prin vot secret, în care să se fi discutat atât de pe față despre încălcarea dreptului la liberă exprimare, orală sau scrisă, despre cenzură, despre rolul intelectualului în societate, mai ales în aceea comunistă. Numeroși dintre disidenții din anii 1970-1980, majoritatea scriitori, unii siliți să ia drumul exilului, alții semnând proteste sau fiind lipsiți de drept de semnătură, au fost membri ai Consiliului de fericită amintire: Dan Deșliu, Dorin Tudoran, Ana Blandiana, Bujor Nedelcovici
Adio la Monteoru! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3753_a_5078]
-
lui Soljenițîn din Rusia, poartă un titlu sugestiv: Ca bobul între pietrele de moară. Bobul, se înțelege, este chiar Aleksandr Soljenițîn, iar pietrele de moară între care scriitorul și-a petrecut aproape întreaga viață sînt, pe de o parte, Rusia comunistă și, pe de alta, Occidentul. În urma expulzării din Rusia, Soljenițîn se pomenește trecînd, în numai cîteva ore, de la regimul asfixiant, de permanentă supraveghere polițienească, la regimul de libertate apuseană dintre granițele fostei RFG. Iar ceea ce se întîmplă de acum încolo
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
lui Beniuc înainte de 1944 era angajată în slujba ideii naționaliste. Nu declara oare exegetul însuși că "eu îl consider pe Mihai Beniuc drept un reprezentant de marcă al naționalismului românesc în literatură"? Deși o angajare de alt tip decît cea comunistă, era totuși o angajare. Adică o producție cu un substrat tendențios, care depășea conceptul de artă pură, semnificația estetică propriu-zisă, printr-un ușor perceptibil filigran programatic. Dacă mulțimea răzvrătită nu era de natură proletară, ci moțească, împrejurarea nu deranja prea
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
se numără Emil Cioran, Mircea Eliade și Camil Petrescu. Iată cum arată topul și care sunt motivele pentru care revista îi clasează astfel: 1. Adrian Păunescu. Lipsa de caracter și duplicitatea sunt strigătoare la cer. Păunescu a lustruit pantofii nomenklaturii comuniste ca nimeni altul în trecut. Membru UTC și al Partidului Comunist, a fost “poetul de curte” al lui Nicolae Ceaușescu. Puțini știu însă că Păunescu are și morți pe conștință. În 1985, în timpul unui show ținut de Cenaclul Flacăra pe
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
ne pândească în consecință o existență de lacrimi, scrâșnet și supraalimentație. Lev Tolstoi măsura cu precizie cât pământ îi trebuie omului, iar științele economiei ne învață că banul ar fi însăși esența proprietății; consecvenți, tații celei mai avansate utopii, cea comunistă, visau momentul în care un consumator postum oricărei ere de abuz intra într-un magazin cu de toate, cerând un scaun de toaletă. "- Îl doriți de aur?" l-ar fi întrebat distribuitorul, "sau de inox?" "- Fie și de aur", sosea
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
cultural, construită declarativ pe ideea ilustrării modelor momentului (vezi programul publicat în primul număr al săptămânalului) s-au adunat adepții corectitudinii politice, adică ai unei stângi radicalizate. Nu trebuie să spun eu cum au început tragediile secolului douăzeci, inclusiv cea comunistă: de la intoleranța unor "intelectuali fini" și a unor "oameni drăguți". Adică exact tipul de oameni care, astăzi, nu vorbesc decât în ghilimele despre concepte precum "securism", "neocomunsim" ori "marasm moral", văzând realitatea ca pe un șir de victorii nesfârșite ale
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
politicu”, tipărită, unde credeți?, în „Convorbiri literare” în 1867. Până și ortografia revistei junimiste era la data aceea îngrozitoare. Cam toate gazetele vor publica de-a lungul vremii texte asemănătoare, mai cu seamă oficioasele partidelor, de la „Viitorul” liberal la „Scânteia” comunistă. Și, desigur, efemerele foi satirice, câtă frunză, câtă iarbă, de la „Moftul român” al lui Caragiale încoace. Nu au, evident, a face cu literatura. Iar ca reflex al unor atitudini politice sunt „datate” și au nevoie de note de subsol pentru
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
într-o măsură mai mare sau mai mică, limbajul literaturii de ficțiune a fost indirect, ambiguu, esopic, sofisticat (metafora nu e, în nici un caz, rudimentară!), de la Platon la Shakespeare și de la Gongora la Ezra Pound. În anumite epoci, precum aceea comunistă, această caracteristică a limbajului românesc ori poetic a fost exploatată conștient ca o formă de conturnare a cenzurii și de acces la adevărurile unei lumi bazate pe minciună. Și ce vrea să spună că un cititor contemporan privește ironic la
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
al comunismului după 1948. Da, dar naționalismul lui Eliade, Noica, Cioran nu devine, ci revine după 1989. Să luăm cazul particular al lui Constantin Noica. Katherine Verdery observă (în op.cit.) că a fi împotriva regimului lui Ceaușescu echivala în România comunistă cu a fi european. Iar Noica formase la Păltiniș totuși pro-europeni. Totodată însă, filozoful furniza și argumente prolifice pentru protocroniști. Naționalismul și pro-europenismul lui Noica necesitau o interpretare foarte fină, pentru a-și putea explica conviețuirea. Noica este de altfel
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
cînd România a trebuit să cedeze agresiunii achizitive a Rusiei sovietice, a Ungariei horthyste, a Bulgariei fasciste". Deci comunismului i se anexează "cuceririle" nazismului, cam tot așa cum i s-ar putea anexa și... luptele românilor cu turcii. Ideea atît de comunistă a "asediului" asediază mintea înfierbîntată a d-lui Ungheanu, făcîndu-l să delireze astfel în contul actualității: "Este bine să amintim că, în decembrie 1989, România s-a aflat în aceeași perfectă încercuire ca în 1940, la Răsărit și la Nord
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
oarecare suficiență („roman ilizibil pentru noi” sau „lung roman plicticos”) au fost traduse din timp în Franța. Gura păcătosului adevăr grăiește: „roman ilizibil pentru noi”. Greu de citit pentru occidentali, nu doar romanele lui Ehrenburg sau Dudinț ev, dar realitatea comunistă însăși. Ieri, ca și azi.
Au prevăzut scriitorii dispariția URSS? () [Corola-journal/Journalistic/2975_a_4300]
-
a fost la Montreal cu numai câțiva ani înainte și s-au cunoscut bine. Părintele Popescu avea numai vorbe de laudă despre Bartolomeu dar era dezamăgit că nu i-a urmat sfatul de a nu se mai întoarce în România comunistă și de a rămâne în lumea liberă, eventual chiar la Montreal. Mai tarziu, cred că în anul 2006, l-am întrebat pe IPS Bartolomeu dacă își aduce aminte de acea discuție cu părintele Popescu și mi-a confirmat că își
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
a fost la Montreal cu numai câțiva ani înainte și s-au cunoscut bine. Părintele Popescu avea numai vorbe de laudă despre Bartolomeu dar era dezamăgit că nu i-a urmat sfatul de a nu se mai întoarce în România comunistă și de a rămâne în lumea liberă, eventual chiar la Montreal. Mai tarziu, cred că în anul 2006, l-am întrebat pe IPS Bartolomeu dacă își aduce aminte de acea discuție cu părintele Popescu și mi-a confirmat că își
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să treacă aproape cincizeci de ani pentru ca un altul decît Paul Miron să poată da curs acestui seducător mesaj șoptit. Libertatea a fost, se poate spune, tema vieții lui Paul Miron, fie că o regăsim în călăuza fugarilor din România comunistă spre Vest, în studentul din Franța "năuc de libertate", în acțiunile de pe "frontul țară-exil" sau în felul cum a înțeles să cultive libertatea interioară celor rămași sub ocupație. Într-o altă ordine, Paul Miron eliberează în memoriile și corespondența sa
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
August". Nina Cassian (care în realitate, după cum reiese din jurnalul ei intim, publicat după 1989, era absorbită în această perioadă de flirturi multiple cu scriitori (ca Marin Preda, Al. I. Ștefănescu și Ov. S. Crohmălniceanu) adoptă o poză de militantă comunistă înflăcărată și scrie în cadrul acestei rubrici: "nădăjduiesc că voi putea termina, în cinstea aniversării a 15 ani de la Eliberarea patriei noastre, amplul poem Spectacol în aer liber, închinat frumuseții complexe a acestor ani. De asemenea, pe lângă o serie de proiecte
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
a fost la Montreal cu numai câțiva ani înainte și s-au cunoscut bine. Părintele Popescu avea numai vorbe de laudă despre Bartolomeu dar era dezamăgit că nu i-a urmat sfatul de a nu se mai întoarce în România comunistă și de a rămâne în lumea liberă, eventual chiar la Montreal. Mai tarziu, cred că în anul 2006, l-am întrebat pe IPS Bartolomeu dacă își aduce aminte de acea discuție cu părintele Popescu și mi-a confirmat că își
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Solomon a declarat că este un "comunist luminat", asociind această etichetă cu PSD-ul. "Sunt un pesedist adevărat si nu mă dezic de calitatea mea de membru de partid și nici de structura mea socialistă și chiar, de multe ori, comunistă. Cine are ceva de comentat să vină să-mi contraargumenteze. Da, recunosc că sunt comunist. Dar un comunist luminat, unul care acceptă armonia socială și nu are în programul său politic lupta de clasă", a spus, râzând, Solomon, scrie Vremea
Deputatul care l-a amenințat pe MRU: "Recunosc că sunt un comunist luminat" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30883_a_32208]
-
între cultură și ideologie. Încercînd a demonstra "că trăim încă într-o ideologie, iar expresia cotidiană a ceea ce ar trebui să fie cultura aparține subculturii, degradării, lipsei de sens", eseistul pune degetul pe rană. Se cade să precizăm că ideologia (comunistă, căci aceasta se află în obiectiv) nu e o "formă fără fond", ci un fond mistificat, mort în găoacea unei forme propagandistice care încă nu și-a istovit acțiunea. Impostura ideologiei n-a avut limite, deoarece, de bună seamă dintr-
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
de altă parte, putem discuta despre modul în care este percepută literatura chineză contemporană. Poate părea ciudat pentru un popor care a cunoscut o „eră comunistă, plină de realizări mărețe” să eticheteze cultura chineză a ultimilor șaizeci de ani drept comunistă. Un Nichita Stănescu sau un Marin Preda (pentru a nu cita decât două nume) au trăit și au scris într-o astfel de epocă, iar operele lor se citesc și azi. Un alt motiv îl constituie dimensiunea impresionantă a scrierilor
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
aflat locul meritat nici în deceniile următoare, ocupate de generații de prozatori deciși să-și consume destinul în riguroase formațiuni. Nu mai puțin cele mai recente volume de nuvele ale prozatorului, Plecarea generalului (2006) și M-am însurat cu o comunistă (Edit. Almarom, 2008) merită pe deplin atenția criticii, în chiar momentul în care proza națională, altfel abundentă, nu-și găsește cititorii de altădată, între canoane contestate. Nuvele, și tot atâtea scenarii de film, prozele din cel mai recent tom scot
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
1993), carte care urmează să apară în traducere românească, (re)lectura, cititul care este în același timp recitire, care poartă în sine recitirea, meditația retrospectivă, sau, altfel spus, un mod particular al atenției. Mi s-a părut că în România comunistă în care m-am format eu - împotriva comunismului dar și, dată fiind relația mimetică inevitabilă cu adversarul mai puternic, cu limitările impuse de acesta - se citea, sau cel puțin eu citeam, superficial: mult și superficial, adică "evazionist", chiar și în
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
în afacerile interne ale diverselor state (în special cele din Pactul de la Varșovia), amenințându-le acestora structura internă.197 Dar faptul că în 1955 Moscova a decis să accepte conviețuirea cu naționalismul est-european, atât timp cât conducerea din țările respective rămânea neabătut comunistă (optând pentru reconcilierea cu Tito, ca fiind cel mai potrivit simbol al noii sale orientări), s-a soldat cu "deschiderea ecluzelor."198 După ce Hrusciov a dezvăluit crimele lui Stalin, comunismul a fost tot mai discreditat, cu excepția Iugoslaviei, unde comunismul se
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
de clismă, pușcăria e ca un purgativ, spune. Singurul lucru care m-a orbit în viață a fost dragostea, o spune și acum, zice Roja. O să vă explic și de ce: în timp ce el era orbit de dragostea nemărginită pentru parașuta aia comunistă care-l dădea în gît și cînd se așeza pe budă, Stalin, Churchill și Roosevelt își împărțeau prada războiului și el habar n-avea. A aflat-o abia cînd era deja la pîrnaie și brusc i-au venit tot felul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Grecia, Franța), atunci am fi avut de Înfruntat și suportat ostilitatea poporului român; cum Însă România devenise «frate de arme», cel puțin oficial nu ni se putea reproșa felul În care am colaborat cu Hitler.” Făcând o paralelă la „pelicula” comunistă la care se făcea referire În Lipova, corespondentul meu recunoștea, cu șocantă onestitate: „Pentru mine, până la 15 ani, Hitler, Germania, Războiul erau cunoscute doar prin peliculă. Hitler era un fel de semizeu mântuitor, rasa germană o rasă aleasă, singura capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
întâlnindu-se cu persoane nefolositoare una după alta. Slujba cu jumătate de normă de la teatru o face să fie și mai însetată după actorie. Însă nimic nu dă vreun rezultat. Nu poate să iasă în evidență. * Eram sută la sută comunistă când eram tânără. Am riscat, își amintește Doamna Mao. Am împrăștiat fluturași anti-japonezi prin tot orașul pentru Partid. M-am dus la Shanghai ca să-mi reînnod legătura cu Partidul. Am dus piesele patriotice în stradă. Am predat la o școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]