46,314 matches
-
-i Monahul Daniil - Sandu Tudor - inițiatorul și conducătorul mișcării spirituale - Grupul „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim din București, grupare din care a făcut și el parte, aceasta fiind ultimul bastion duhovnicesc ce a mai rezistat câțiva ani împotriva ideologiei atee comuniste dar care a fost distrus de către aceștia, toți membrii ei fiind închiși pe motiv că ar fi constituit o mișcare conspirativă și subversivă împotriva noului stat român muncitoresc!... Și Mitropolitul Antonie a împărtășit aceeași soartă fiind judecat în contumacie la
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
prisma relatărilor făcute de către cei care l-au cunoscut direct și nemijlocit pe Mitropolitul Antonie, este și acela în care se relevă experiența la limită trăită de acesta, în calitatea sa de deținut politic, fiind arestat și încarcerat în închisorile comuniste în perioada anilor 1954-1956, ca fiind unul dintre inițiatorii și promotorii mișcării religios-creștine și intelectuale, alături de Părintele Daniil (Sandu Tudor), pe numele adevărat Alexandru Teodorescu, mișcare cunoscută la acea vreme sub denumirea „Rugul Aprins”, de la Mănăstirea Antim din București (1943-1958
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
cu poezia sa flozofică, cu setea sa de alsolut -magistral analizată de *Rosa del Conte, ori cu poezia sa devenită rugăciune! S-a vorbit mult și s-a scris despre credința ortodoxă a poetului. Impresionante sunt relatările supraviețuitorilor din închisorile comuniste. De pildă, în urmă cu câțiva ani, am ascultat cu profundă emoție pe **doctorul Mija Teofil - Teo-fil, nume predestinat să-l iubească pe Dumnezeu - fost deținut politic povestind despre efectul întăritor al poeziilor lui Mihai Eminescu pentru psihicul celor aflați
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
urmă cu câțiva ani, am ascultat cu profundă emoție pe **doctorul Mija Teofil - Teo-fil, nume predestinat să-l iubească pe Dumnezeu - fost deținut politic povestind despre efectul întăritor al poeziilor lui Mihai Eminescu pentru psihicul celor aflați în iadul închisorilor comuniste. Generații întregi, în perioada comunistă nu au cunoscut decât ceea ce a permis cenzura acelor vremuri, subliniind doar geniul său poetic care culmina în Împărat și proletar cu revolta poetului împotriva celor avuți. Despre opera sa politică, despre caracterul profund naționalist
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
ascultat cu profundă emoție pe **doctorul Mija Teofil - Teo-fil, nume predestinat să-l iubească pe Dumnezeu - fost deținut politic povestind despre efectul întăritor al poeziilor lui Mihai Eminescu pentru psihicul celor aflați în iadul închisorilor comuniste. Generații întregi, în perioada comunistă nu au cunoscut decât ceea ce a permis cenzura acelor vremuri, subliniind doar geniul său poetic care culmina în Împărat și proletar cu revolta poetului împotriva celor avuți. Despre opera sa politică, despre caracterul profund naționalist în sensul bun al cuvântului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
mi tinerețea mea, redă-mi credința și reapari din cerul tău de stele, Ca să te- ador de-acum pe veci, Marie!, poezie învățată ( pentru că acea generație o memorase înainte de a intra în acel iad!) știută de oricare dintre supraviețuitotii închisorilor comuniste. Eminescu se roagă scriind, ori scrie rugându-se: “Privirea ta de milă caldă, plină, Îndurătoare - asupra mea coboară”, culminând cu acceptarea (sub influiența lui Creangă) a tratamentului său din perioada ultimă a bolii, la Mânăstirea Neamț, unde se spovedește și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
socială existente în Uniunea Sovietică. La finele războiului devenise deja evidentă intenția lui de a remodela, de a recreea Europa de Est după modelul sovietic, de a reproduce istoria, instituțiile și practicile sovietice în fiecare dintre micile state controlate acum de partidele comuniste (Judt 2008: 163). Așadar toate, absolut toate țările ocupate vor fi obligate să devină (Tony Judt citează o formulare a profesorului Kenneth Jowett de la Universitatea din Berkeley), „miniaturi contigue“ ale Uniunii Sovietice. „Fiecare urma să suporte reforme economice, să adopte
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
Tony Judt citează o formulare a profesorului Kenneth Jowett de la Universitatea din Berkeley), „miniaturi contigue“ ale Uniunii Sovietice. „Fiecare urma să suporte reforme economice, să adopte planuri cincinale, să devină un stat polițienesc și să fie condusă de un partid comunist subordonat în totalitate dictaturii comunismului moscovit“(Judt 2008: 163.) 1.1.Colonizarea culturală a României Aspectul realităților din România primilor ani de după ocupația sovietică ilustra pe deplin ideea unui evident proces de colonizare culturală. Într-un dens articol, unul dintre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
lucruri instrumentate de ocupanți în cultura din România nu lasă nici un loc de îndoială asupra intențiilor către care tinde acest demers: „Producția culturală din Republica Populară Română are un vădit scop practic: să fie instrumentul educativ și propagandistic al politicii comuniste. Ori se pare că politicul a impus culturii două teme fundamentale ce revin în toate manifestările culturale recente: glorificarea U.R.S.S.-ului și proslăvirea noii ordini economice. Propaganda culturală filo-rusă se face prin institute, ziare și reviste, al căror număr
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
care și-a propus să sovietizeze și să proletarizeze cultura română a fost ,,A.R.L.U.S.”-ul, care, prin filialele sale întinse în toată țara, a integrat forțat pe toți intelectualii români într-o școală politică unde se explica numai catehismul comunist. Activitatea ,,A.R.L.U.S.”-ului va culmina cu serbările ce vor avea loc în octombrie 1948, cu ocazia Congresului ei general, serbări închinate prieteniei ruso-române. Paralel cu ,,A.R.L.U.S.”-ul funcționează Institutul de Studii Româno-Sovietic, înființat la 3 iunie 1947, unde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
căruia - întreaga istorie a Reich-ului milenar nu ar fi fost - la urma urmei decât un amplu război îndreptat împotriva memoriei (Levi 1989: 31). Afirmația se va fi dovedit perfect valabilă și în cazul când se aplică realităților generate de totalitarismul comunist. Să ne reamintim repetatele demersuri de mistificare și re-inventare a propriei noastre istorii care, în esența lor, nu exprimau altceva decât o tentativă obstinată de ocultare a sensului real al unor anumite evenimente și - în ultimă instanță - nu erau altceva
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
rezonanță prin care o individualitate se auto-proiectează în viitor... Prin aceasta persoana aderă la/ subscrie, își asumă opțiunea către o anumită scară de valori. Este o dimensiune indispensabilă fiecăruia, căci - subliniază autorul amintit -, fie că sunt catolic, parizian, țăran sau comunist, nu risc să fiu înghițit de neant. Chiar dacă nu ești deosebit de perspicace (concluzionează el), nu se poate să nu observi că lumea contemporană evoluează spre o mai mare omogenitate și uniformitate, și că evoluția aceasta dăunează identităților și apartenențelor tradiționale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
care se lasă întrezărită identitatea spirituală a unei națiuni ar fi condamnată la o rapidă și definitivă disoluție. Efect previzibil (reacție prin ricoșeu) manifestările acestei revuistici vor tinde - la fel de constant - și către o demantelare a falacioaselor proiecții emanate de utopia comunistă. Dar totodată, pe traseul impus de amintitele circumstanțe, vom constata că rațiunile, temeiurile și modurile de structurare au fost cu totul altele decât acelea care, de-a lungul timpului generau apariția unor publicații literare. Până și faptele propriu-zise de comunicare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
la caracterul inuman al condițiilor viață, de muncă, de hrană și igienă, la represiunile îndreptate împotriva unor întregi grupuri sociale și nu a unor indivizi considerați vinovați de ceva anume. Franța însă continua să refuze perceperea esenței reale a regimului comunist. Când se va vorbi despre un număr de 16 milioane de bărbați și femei deținuți în lagăre, comuniștii francezi vor nega această realitate. Netulburat, Sartre nu va conteni să susțină că URSS se află în tabăra progresului și a păcii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
conchide Pierre Rigoulot, „a avut nevoie de 50 de ani pentru a se impune și, încă, nu în chip unanim.” (Rigoulot 2008: 581). 3. Contextul ideatic În acest context, „naivitatea” intelectualilor noștri care tocmai reușiseră să evadeze din raiul fericirii comuniste era de-a dreptul frapantă: Europa nu-și dă seama că i s-a amputat o parte din propriul trup? - se întreba stupefiat exilatul Mircea Eliade în 1952. (Judt 2008: 193). Cât se poate de limpede răspunsul era nu! Pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
dar și care i-a fost parcursul postdecembrist, strâns legat de politicile culturale și bisericești ale statului român. Și abordează apoi chestiuni spinoase de actualitate, precum finanțarea cultelor, rolul Bisericii Ortodoxe, revizuirea Constituției, problema retrocedării proprietăților greco-catolice confiscate de statul comunist în anul 1948 și trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe, a diasporei sau a finanțării Catedralei Mântuirii Neamului. În acest context, explică faptul că Președintele Ion Iliescu „este prin definiție un om de stat, care are calitatea principală necesară politicienilor chemați
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
a trebuit să facă față cu resurse limitate unor provocări pe care, dacă vă uitați în istorie, puține state l-au depășit instantaneu: construcția statului de drept, a unei economii de piață, a democrației sau gestionarea disoluției rămășitelor economiei planificate comuniste care nu putea face față globalizării. Din aceste motive, nouă, cetățenilor români, ca de altfel și statului ne-a fost, încă ne este greu să ne înhămâm la mari proiecte naționale. Eu vă invit să înțelegem construcția Catedralei ortodoxe din
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
și să-i împărțim la toate cultele beneficiare, față de 64 de milioane anul trecut sau de 105 milioane în anul 2009. - O altă chestiune nerezolvată din 1990 până astăzi, revenită în actualitate este problema retrocedării proprietăților greco-catolice confiscate de statul comunist în anul 1948 și trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe. - Este aici o chestiune foarte complicată în care, cum vă spuneam, Statul român nu poate lua o hotărâre în mod unilateral. Este adevărat, Biserica Greco - Catolică a fost desființată de regimul
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
în anul 1948 și trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe. - Este aici o chestiune foarte complicată în care, cum vă spuneam, Statul român nu poate lua o hotărâre în mod unilateral. Este adevărat, Biserica Greco - Catolică a fost desființată de regimul comunist, care i-a luat tot. Statul român recunoaște acest lucru, și, după cum vă spuneam, m-am implicat personal în eforturile de repunere în drepturi a Bisericii Greco-Catolice. Statul a restituit o parte din proprietățile greco-catolice confiscate în anul 1948. Procesul
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
că nu este suficient. Însă gândiți-vă că statul român este în situația de a acordat reparații într-o formă sau alta practic tuturor cultelor din România, pentru că toate au avut de suferit într-un fel sau altul în timpul regimului comunist. Din experiența mea, pot să vă spun că statul român a făcut și face tot ce poate și atât cât își permite în situația financiară actuală a țării. Sigur, se înaintează anevoie, și întotdeauna e loc de mai bine. Dar
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
avionului). Ocolind polițiștii nemți, am ajuns lângă scara avionului. Am văzut niște bărbați în costume negre și gri, români. Purtau ochelari de soare, sub cerul ploios. Erau vreo șase, șapte, poate erau delegați la un congres al securităților din țările comuniste! Mă temeam să nu-mi ceară să deschid valiza. M-am grăbit spre scara avionului. Nu te-mpinge, îmi spune unul din ei, calm, lejer. Din greșeală, îl atinsesem cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
furia! Numai că... nu găsesc butonul, și în secunda asta nici nu sunt furios!) Ne-am mai întâlnit, nu ții minte? Nu ești supleant la tineret? Aha... Da, sunt... Și încleștez din dinți ca de o amintire neplăcută. Tineretul României comuniste are o organizație de tineret, și organizația de tineret are o conducere, un comitet central, după modelul partidului tată. In acel comitet central sunt incluși și tineri intelectuali și artiști, selectați pe criteriul popularității. După ce primul meu roman devenise cunoscut
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și gustul rușinii. Fuseserăm trădați, fuseserăm învinși, și după trădare și înfrângere, ni se lăsase limba ca să spună laude învingătorilor, și să se încrețească între gâtlej și cerul gurii de un gust ca niciun altul, gustul rușinii.) Poate că partidul comunist nimerise formula ingenioasă a cum să țină în frâu o nație ca a noastră. Ține-i pe români legați prizonieri cu ore și ore de plictiseală, cu luni și ani de adulare și rușine, și din când în când, în
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
ideile, cerneala și hîrtia, și încă prost, și că, neavînd cititori, ne citim între noi înșine constituie una din tristețile, din malaises-urile mele permanente". Dar nu-i situația culturală a României de azi, de după o jumătate de secol de pustiire comunistă, încă și mai rea decît era în 1934? în chip ciudat, aș spune, viața literară românească din 2007, cel puțin ca atmosferă, nu se deosebește radical de cea din 1934; ba chiar, în anume privințe (mă gîndesc la conflictele ideologice
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
ce se-ntâmplă acolo? Ce era să-i spun?! Că mușuroiul, odată stârnit, nu-și mai găsea locul și odihnă? Că cincizeci de ani de tăcere și ascultare se răzbunau acum printr-o zurba fără sfârșit? Că prigoniții din închisorile comuniste - pufini dintre ei, care mai scăpaseră cu viața - aveau ceva de plătit și, în naivitatea lor, crezuseră că vremea revanșei sosise? Că milioanele de membri de partid - peste patru la număr -tremurau acum de teama pentru pielea lor, cu toate că, în
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]