41,330 matches
-
de medicamente". Iar remarcabilul interpret și compozitor Emanoil Elenescu, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, ca și Olah, și-a sfîrșit zilele "nu oricum", ci "de inaniție" (înfometare)". Acestor cutremurătoare circumstanțe care vădesc în chip indenegabil divorțul dintre oficialitatea "nouă" și conștiința culturală (altă situație transferată fără jenă din dosarul ideologiei în cel al postideologiei!) li se adaugă agresiunile ale căror victime sînt ziariștii onești. în decursul anului 2003, cel puțin 15 ziariști de pe cuprinsul întregii țări au fost bătuți cu sălbăticie
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
iar teama crește: "Simțeam parcă întinsă deasupra capetelor noastre o gheară nevăzută, ce ne amenința cu sugrumarea" (p. 39) - așa își transcria Remus Lunceanu starea, făcându-ne pe noi să ne gândim la proliferarea acestei senzații fizice de sugrumare în conștiința încărcată a lui Apostol Bologa dintr-un roman care era încă nescris, dar ale cărui meandre psihologice se prefigurau. Poliția secretă și zvonurile răspândesc listele negre ale nemților, care își urmăresc și își persecută adversarii. în ciuda marilor dificultăți de a
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
pentru o instituție de control și cenzură, iar apoi devine controlor de bilete la concertele de la Ateneu (p. 52), "traducător de programe și compozitor de reclame" (p. 53), fără să aibă nici un contact cu ocupanții, ceea ce-i liniștea pentru moment conștiința. Dar Sabia lui Damocle (e titlul unui capitol) continuă să-i atârne deasupra capului, iar Cumpăna soartei (titlul altui capitol) se va înclina în curând spre nenoroc. Pentru tot dezastrul României sunt vinovați ardelenii lui Remus Lunceanu, cum i se
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
el nu e doar la ghișee, e și în școli, și în tribunale, și în spitale, și în cazărmi, și cam peste tot unde viețuiesc așa-numiții bugetari, deveniți din slugi ale Puterii propagatori voluntari ai valorilor tembele ale acestora. Conștiința că doar ei sunt capabili să conducă țara, doar ei îi vor binele, doar ei sunt patrioți și generoși a devenit a doua natură a indivizilor cu chitanțe și cotiere. Dacă la oraș există posibilitatea ca vreunul mai gureș să
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
o corvoadă. Trupul ei cel mai adesea respinge hrana. Trupul ei e mai inteligent decît ea, el e primul care simte cînd ceva nu e în regulă și care dă alarma înainte ca mintea ei să decanteze limpede, precisă, netă, conștiința acelei nereguli: respinge mîncarea, somnul - sau se îmbolnăvește și își pierde vlaga" (pp. 130-131). În Sumbria nu există destine fericite. Singurătatea, eșecul, deziluzia, nefericirea sînt înscrise în gena locuitorilor acestui ținut. Drama lor este cu atît mai mare cu cît
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
totuși pe alocuri cartea pare un roman, de vină este numai viața - care, orice s-ar zice, este cel mai iscusit romancier din lume". Cu alte cuvinte, Calvarul "pare un roman" pentru că transcrie întâmplări rupte din viață. E de observat conștiința construcției pe care o are prozatorul, vizibilă și în organizarea secvențială a nuvelei Catastrofa și în ingenioasa arhitectură a romanului Ion - aparținând aceluiași interval de creație. în "avertismentul" la Calvarul, autorul își declară (în virtutea unei convenții) intervențiile operate pe manuscrisul
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
extrem de rapid, autorul ține să-și etaleze supravegherea atentă a textului. E de asemenea important de reținut că prozatorul se menține în raza aceleiași tematici a dramei războiului, care-i ocupa, în mod firesc și explicabil, în acești ani, atât conștiința, adică viața, cât și literatura, adică proiecțiile compensatorii. Calvarul face parte din aceeași sferă de preocupări cu Catastrofa, Ițic Ștrul, dezertor și Pădurea spânzuraților. Pentru că "războiul e o tragedie uriașă, alcătuită dintr-o complexitate de tragedii mărunte", acest episod e
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
l-a împins pe buza prăpastiei. Calvarul este deci drama unei profunde și fatale neînțelegeri. Nu e neapărat nevoie să fie conectată proiectiv la existențialismul camusian, printr-un fel de modernizare forțată sau prin inventarea unui protocronism inutil. Psihologia unei conștiințe morale sfâșiate are în ea germenele unei modernități implicite. Disperarea lui Remus Lunceanu e rodul otrăvit al unei alienări individuale într-o societate bolnavă, devastată de coșmarul războiului. Remus Lunceanu e predestinat să fie victima unei lumi nedrepte. O recunoaște
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
și stabilit, note, comentarii și variante de Niculae Gheran și Nicolae Liu, Editura pentru literatură, 1968, p. 10). Remus Lunceanu trăiește secolul XX, de la începuturile sale, ca pe o "eră a suspiciunii", cum am spune după Nathalie Sarraute. El are "conștiința cinstei" (p. 11), însă nu și capacitatea de a insufla altora această convingere despre onestitatea sa. De aici decurge toată drama sa, din faptul că e o victimă sigură a suspiciunii, ca regim moral maladiv. Citind atent și cu o
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
îngăduie-mi să scriu doar despre el, DVD-ul meritând o întâmpinare cu surle și trâmbițe. E imposibil să vizionezi lungmetrajul Who's That Knocking at My Door? (DVD-ul păstrează titlul original fără a oferi o variantă românească) neavând conștiința încărcată de alte filme ale lui Scorsese pe care le-ai mai văzut. În ceea ce mă privește, doar astfel îi pot atașa filmului o etichetă: "Portret al mafiotului în tinerețe". Altfel, aș putea spune doar că e un lungmetraj de
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
una din trăsăturile definitorii ale momentului literar actual". Acest imperativ i se înfățișează bifurcat în funcționalitatea sa, pe de o parte individualizat, derivat din datele ,axiomatice" ale conduitei creatorului, pe de alta, probînd în anume momente dificile, ,maturitatea și exemplaritatea conștiinței breslei". Ne găsim, remarcă exegetul, într-un astfel de moment. După ,recuperarea estetică" din jurul anului 1960 (mai curînd, să zicem 1965), concretizată nu doar în opere viabile, ci și în reconstituirea nivelului de profesionalitate (elaborarea formei), avem sarcina decisivă a
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
de consecvență, din intransigența de atunci decurge (sau ar trebui să decurgă!) intransigența de azi. Revizuirile de tip lovinescian, atacate pe vremuri precum ,inconsecvențe" ale celui ce le-a inițiat, revin în actualitate nu numai ca un ceremonial lustral al conștiinței critice, ci și ca o obligație a acesteia de-a sluji valorile care se sufocă într-un spațiu al fetișizării fariseice sau numai opace, ca și al amestecului viclean cu valori modeste ori expirate, ambele operații practicate de ,paznicii templului
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
de categorice, nu putem a nu aprecia gestul leal-disociativ, asumat cu temeritate, preferabil prin însăși dezbaterea ce-o poate anima, unei admirații stereotipe, soporifice. Am lăsat la urmă analizele propriu-zise care alcătuiesc materia majoritară a cărții. Factura lor semnifică o conștiință critică ce se distinge printr-o larghețe a comprehensiunii care îmbrățișează o mare varietate de personalități, luînd în calcul cînd socotește de cuviință nu doar aversul ci și reversul unei ipostaze, aproximîndu-le atent consecințele atît pe orizontala logicii cît și
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Astfel, omologînd revizuirea lui Tudor Vianu împotriva celor înclinați a-l elogia necritic în numele unei ,pioșenii absolute", al unei ,provinciale aroganțe care adoarme bunul-simț și spiritul critic", pledează astfel: Dacă - de pildă - vom admite că un spirit înalt și o conștiință ca Tudor Vianu a cedat într-un anumit moment în fața politicului, și nu în forme grave, nu înseamnă că locul în cultura autohtonă îi va fi compromis. Cîtuși de puțin. Portretul său va fi - doar - mai exact; și - poate - chiar
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
semnificative ori chiar insignifiante: un cuvînt, o exclamație sau - ca să exagerez și eu puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci privitoare la opera și conștiința marelui scriitor". Trecută prin filtrul imaginativ, percepția lui Alex. Ștefănescu răspunde la imagini prin imagini. O undă de reverie se propagă dinspre subiect spre obiect, dar și dinspre obiect spre subiect, sudîndu-le într-o figură a comunicării sugestive: "Ceea ce validează
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
ministrului Theodorescu și, la pagina de Activități/Evenimente, i-a atras atenția concursul "ŤSpune, spune, fir de iarbă...ť. Hoopa! Site-ul lui Ienăchiță Văcărescu! - mi-am zis. Total derutat, am descoperit un alt concurs: ŤFii ai satului brăilean în conștiința naționalăť. Să fie cumva site-ul sămănătoriștilor? - o altă dilemă. O trecere în revistă a evenimentelor culturale din 2004 - Serbările cartofului la slovaci, Editarea revistei culturale "Dropia", Personalizarea orașului Călărași, " La o cană cu vin" în Giurgiu, Concursul național de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
pe care s-ar cuveni să o facem celor ce azi nu mai sînt și care atunci, în decembrie, au ieșit ca niște nebuni, frumoși și inconștienți, toate ca noi să nu mai avem spaime de noi înșine, de propria conștiință. Trec zilele, nopțile, trec anii și ni se pare că ni se cuvine libertatea de azi. Ne batem sistematic joc de memoria individuală și de cea colectivă, de ceea ce s-ar numi respect și demnitate, de libertatea interioară al cărei
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
firesc conștientul și, în același timp, subconștientul. Scenariul își propune acest tip de cercetare și nu formularea unor verdicte. Interesantă mi se pare și inserția de dialog interactiv cu spectatorii. O formă ușoară de dezinhibare, un deget care zgîrîie delicat conștiința la o autoanaliză. Punerea în scenă este alertă, dinamică, turbionară, uneori, și, în același timp, cu scene ca un stop cadru cinematografic, în care se pătrunde profund într-o temă, într-o problematică, într-un personaj, de la aparențe spre esențe
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
mai fost condusă lumea de cântăreții la chitară?), e firesc să fie înclinată spre pacifism. Nu e o surpriză că starletele de la Hollywood s-au integrat în această alianță întru abandon. Dar sunt uimit că o minte lucidă și o conștiință precum marele Bruce Springsteen a ajuns, la bătrânețe, să renege valorile care i-au atras atâta admirație. Pentru că aici nu e vorba să-ți placă sau nu George W. Bush. Problema e dacă ești sau nu solidar cu valorile sale
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
repetiții, la concerte, pentru că acolo se petrecea marea muzică, pentru că acolo se învăța muzică. La începutul anilor '60, am avut prilejul să asist la momentele finale ale repetițiilor ce vizau imprimarea ciclului integral al simfoniilor beethoveniene. Se lucra în deplina conștiință a faptului că urma să se imortalizeze un mare moment al istoriei vieții noastre muzicale. George Georgescu a fost un creator de evenimente. Pe unele le-a potențat, pe altele le-a creat. Mă refer la momentul consacrării sale, la
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
elementul principal de criteriu în această încercare de sistematizare a textelor medievale, rămân o noțiune abstractă. În lipsa societății civile constituite abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea și a unei intelectualități, nu putem vorbi, spune Eugen Negrici, despre tradiție, audiență sau conștiință culturală. Dar surprinderea exclusivă a procesului de producere a textelor nu suplinește importanța, rolul contextului socio-cultural. În lipsa lui, orice clasificare păstrează o sterilitate de laborator. Rigorile evoluției cronologice și ideea de succesiune a textelor pot fi, într-adevăr, ignorate, nu
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
prezentăm clasificările. Textele medievale care ilustrează vocația magnificării: psalmii, rugăciunile (molitvele), imnurile (slavosloviile) - toate acestea inclusiv cu variantele rimate -, odele și epigrafele. "Psaltirea este cartea capitală a veacului al XVI-lea", spune Eugen Negrici, considerând că psalmii au impus indirect "conștiința convenției ca abatere de la natural" și au contribuit inclusiv la îmbogățirea limbii. Analiza Psaltirii în versuri reia ideile din Expresivitatea involuntară: neconformându-se vocabularului psalmilor biblici, chiar abătându-se mult de la spiritul textului originar, Dosoftei pune preț pe regulile prozodice
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
de parcă ar fi intenționat să slăbească, prin cât mai multe procedee, structura mesajului." Nu resping vocația euristică a Istoriei..., dar încadrarea operei în ecuația acestei teorii mi se pare, totuși, predeterminată. Excelenta analiză demonstrează tocmai lipsa la D. Cantemir a conștiinței asupra posibilului destinatar al textului său. Vocația evaziunii este reprezentată de idile, de așa-numitele cântece câmpenești, poeziile "lumești" inspirate de viața obișnuită, scrise în afara codurilor, dintr-o pornire lirică sinceră, fără artificii și fără retorică: "Senzația acută a unei
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
scurt, implicațiile și urmările teoretice ale genialei povestiri, în schimb, deschiderea lecturii, repoziționările ei ample și constante evoluează către o redimensionare a spațiului literaturii până la proporțiile unui... Univers. În Rescrierea postmodernă: perspective etice Tamara Cărăuș valorifică acest potențial al noii conștiințe literar borgesiene - începând cu "gradul zero" al rescrierii, continuând apoi cu versantul cel mai înalt, rescrierea postmodernă - plecând în demersul critic de la o mărturisire a scriitorului argentinian vizavi de propriile rescrieri: "un sport iresponsabil". Afirmația trimite explicit la un suport
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
nu poate fi separată de subiectivitatea autorului, de limitele impuse de contextual cultural sau de pleura greu penetrabilă a iluziilor, a mistificărilor, și de aceea se impune o Școală a suspiciunii (P. Ricoeur) pentru decantarea sensurilor corecte de morbul unei conștiințe false. Argumentele Tamarei Cărăuș în favoarea legitimării etice a rescrierii postmoderne sunt numeroase și bine documentate. Demersul teoretic este susținut de analiza unor romane reprezentative pentru proza postmodernă: Foe de J. M. Coetzee, Wild Sargasso Sea de Jean Rhys, Vineri sau
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]