774 matches
-
agentei de poliție Alfonsina, smulgi nasturii auriți ai Alfonsinei și găsești hanoracul Corinnei, tragi fermoarul Corinnei și vezi petlițele lui Ingrid... Restul de haine și le smulge singură: apar doi sâni tari, în formă de pepene galben, un stomac ușor concav, un buric adâncit, o burtă ușor convexă, două șolduri pline de femeie aparent slabă, un pubis mândru, două coapse solide și lungi. — Și asta? E tot o uniformă? spune Sheila. Ai rămas tulburat. — Nu, asta nu... murmuri tu. — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu pot, nu vor sau nu știu să se recunoască în ai lor proprii. În realitate, în ciuda multelor ei defecte, viața iubește echilibrul, dacă ar porunci numai ea, ar pune permanent culoarea aurului peste culoarea albastră, ar face ca orice concav să-și aibă convexul, să nu aibă loc nici o despărțire fără sosire, s-ar strădui ca vorba, gestul și privirea să se poarte ca niște gemeni inseparabili care, în toate circumstanțele, spun același lucru. Urmând căi pe care recunoaștem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Sena, iubitule, ne vom urca în carusel, tu vei lovi cu ciocanul, bila se va ridica, vei sparge recordul de kgf/cm2 sau molecula de cer sau atom de vis, vei rupe țesătura viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al cerului, tu în maieu roșu și bermude lungi, negre, mustața în furculiță pe chipul tău de Charles Bronson, cowboy sau bodyguard al Președintelui, eu alături de tine în rochie de pânză de păianjen, ținându-te de mâna hotărâtă să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o apă de lemn, mișcare pe care pereții o preluară imediat, valul se propagă dinspre fundul clasei spre ușă. Sticla ferestrelor murdare de praf lunar se topi ca celofanul, prelingându-se ca râme negre pe podea și, în timp ce tavanul devenea concav ca o boltă de biserică, Fați se prelinse încet pe lângă tocul ușii, după care, cu un scâncet auzit doar de biletele înnegrite cu blesteme destinate Căpcăunului, ascunse în spatele lambriurilor, își dădu ultima suflare. O mirare uriașă îl cuprinse atunci când alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pe alți câțiva microbi din clasele superioare, de-a lungul liniei ferate dintre gară și podul Brăilița. Ca să urmărim toate Acceleratele, Marfarele, Cursele rapide și celebrul Intercity cu forma sa de supersonic terestru. De foarte aproape. Se montaseră oglinzi concave de-o parte și de alta, fiind văzuți până în sămânță, de la distanțe uriașe, de către temuții profesori. Pentru a ni se urmări reacția la trenuri. Se făcea frig la trecerea Acceleratelor, ger la Intercity, îngheț prelung la scurgerea Marfarelor. Lumina feliată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în mărimea mea, n-o să mai ajung așa niciodată, pentru că nu mai am nevoie să fiu așa de mare din nou. Stomacul meu nu mai e deloc cum a fost, dar când îl mângâi simt că nu mai e nici concav, așa cum era când am ajuns în Los Angeles; de fapt, dacă e să fiu pe deplin cinstită, chiar îmi place faptul acum că se curbează ușor. Bine, știu că dacă fac un antrenament triplu în următoarele două zile o să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cerul albastru, mult mai departe de cerul zilnic al țigărilor goale, chiuvetelor pline, aburilor de mâncare. În regulă. Arată-mi ceva, am spus eu și mi-am șters fața cu mâna. Sus, în imensitatea limpede se tolănise un nor roz concav, cu vârfuri ascuțite la ambele capete legate cu nojițe, ca un ochi vertical, o gură verticală. În mijlocul lui era un miez viu, exact, feminin... Dah - să-mi duc gândul mai departe? Ar putea pornografia care se revarsă din capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cîmpie fără orizonturi - nu pot decît striga EVVIVA INTEGRAL!”. „Integralismul” revistei și-l revendică - prin M.H. Maxy - pe pictorul Arthur Segal, stabilit în Elveția, despre care discipolul său afirma într-un articol că „Țara care l’a svîrlit spre tărîmuri concave îi păstrează încă pînze din influența gingașului Grigorescu. E tot ce se cheamă stigmat românesc în opera lui. (...) Liberat, influența congregațiii internaționale se filtrează direct prin porii lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fulgi, ca într-un joc, aleargă prin iarnă, mută nămeții la Pol, dar când se apleacă pe ziua cea albă vede femeia căzută-n zăpadă, cu mâinile întinse a rugăciune, Ninge-n Decembrie, ninge. Oglinzi ciobite S-a deformat oglinda concavă a vieții, pe la colțuri au apărut crăpături, destinul a încercat să le chituiască vremea asfințise de mult. Nimic din splendoarea ființei nu reflecta spre mine, speranțe, ochii albaștri și triști umbreau așteptări pe ninsoare, chipul, încremenit în ziua de ieri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mult. Nimic din splendoarea ființei nu reflecta spre mine, speranțe, ochii albaștri și triști umbreau așteptări pe ninsoare, chipul, încremenit în ziua de ieri, îi era sete de fericire, n-avea putere ca să mai ceară “Doamne, dă-mi bucurie!” *** Oglinda concavă devine rotundă, în ea abia mai zăresc chipul femeii cu mâinele albe ce colorează iarna în roz. Îi urmăresc cu atenție fața, pe care au crescut lăcrămioare, înflorește trecutul în iarnă, la gât o cruce de piatră, ce arde. *** Oglinda
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
oamenii ce se apropiaseră pentru a-i pândi mișcările. Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului dinaintea lui, care Îl fixa cu ochii căscați. Strângea În mână masa concavă care, până În urmă cu câteva momente, ascunsese acea grozăvie. Se simți tentat să o așeze la loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Învârtea În golul propriei sale memorii ca Într-o gaură neagră gata să Îl Înghită pentru totdeauna. Îl cuprinse un soi de amețeală. Creionul Îi alunecă Într-o parte și, printr-o Întâmplare, se opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
arătând spre comandantul Felix S 23. Totdeauna când visează despre munca lui din tinerețe, nu mai poate dormi, se trezește. Într-adevăr, după 4-5 secunde, Felix S 23 deschise ochii, duse o mână la spate, scoase de acolo o sticluță concavă pe care scria „Shell”, trase o dușcă bună și-și aprinse luminile de poziție. — Bună dimineața, spuse morocănos Felix S 23. — Da’ văd că vă respectați de cum se crapă de ziuă, zise roboata uitându-se cu înțeles la sticluță. — Sufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ergonomice glisante ce se deplasează în spațiu prin telecomandă fără a se ciocni între ele, special amplasate pentru situații de acest fel. Elevii, din poziția așezat, își puteau proiecta de pe microdischeta atașată manualului electronic polivalent din buzunarul fiecăruia, pe ecranul concav de 149 de inci din față, cu ajutorul unor telecomenzi individualizate, rezultatele muncii lor de cercetare în legătură cu tema pusă în discuție și pentru care s-au pregătit. Cu aceeași telecomandă multifuncțională, fiecare elev, atunci când este atenționat printr-un semnal acustic sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ceva mai complicată, și din când În când zâmbea tâmp, semn că reușea să facă unele conexiuni Între elementele nudului și amintirile care-i mai populau creierul. Fața Îi era, la rândul ei, o operă de artă. Avea o formă concavă, de buton de lift, ca și cum toate formele de relief aruncate acolo cu lopata ar fi căutat să se retragă Într-un crater, rușinate de compoziția jalnică din care erau silite să facă parte. Negăsind ceva mai bun de făcut, m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
înalți de vreo doi metri. Mulți aveau un braț central mobil, care se putea lungi sau scurta cu ajutorul unei funii, prin intermediul unor scripeți. Un instructor ținea cu putere de capătul unei funii. La celălalt capăt era legat un scut oval, concav, lipit de par. Scutul putea fi așezat orizontal dacă trăgeai de funie și revenea în poziție verticală dacă slăbeai frânghia. Un începător se apropie de par, ținând scutul lipit de umăr și de șold. Instructorul trase de frânghie și scutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un coif în formă de ou, având la ceafă un strat gros de piele, iar în față o placă de bronz cu două fante pentru ochi. În jurul piciorului stâng al începătorului înfășurară un bandaj gros, iar deasupra așezară o placă concavă de bronz, ce-i ajungea imediat sub genunchi. În mâna stângă îi puseră scutul dreptunghiular din paie și nuiele. Atunci își făcu apariția un rețiar. Nu avea plasa, nici manșonul cu galerus protector pe brațul stâng; nu avea nici măcar pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
par, trecând pe sub o furcă. — Ca să ajungi la țintă, trebuie să îndoi genunchii, să treci pe sub furcă și să străbați repede culoarul, din doi-trei pași mari. — De ce trebuie să mă las în jos? întrebă Valerius arătând spre scutul de antrenament, concav, îngust și înalt, care-i ajungea până aproape de talie. Voi purta coif, iar piciorul drept îmi va fi acoperit de jambieră... Cum să mă aplec, cu un asemenea scut? Proculus ridică scutul. — Un secutor luptă cu un rețiar, după cum știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întrebă Proculus, apucând din nou scutul. Când îl ții în mână, îl miști puțin și... iată! Partea de sus a scutului se înclină deodată, atingând umărul maestrului, în timp ce partea inferioară fu împinsă în față, spre adversarul imaginar. — Romanii preferă scutul concav din mai multe motive, explică Proculus. Unul dintre ele este că forma lui curbată îți îngăduie să-l înclini cu ușurință spre interior. Valerius luă scutul și începu să străbată galeria. Furca atârnată deasupra lui îl obliga să țină genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu-i dădu atenție. — O să-ți arăt lupta de aproape, îi zise și îl îndemnă să-l urmeze. Se apropiară de doi gladiatori, un trac și un mirmilon, care se antrenau în apropiere. — Vezi? Mirmilonul are un scut dreptunghiular și concav, mare, în spatele căruia se poate ascunde cu totul. Tracul este obligat să se învârtă în jurul lui și să încerce să treacă de scut. I-ai văzut arma? Maestrul îi arătă lui Valerius sica supina, o dagă încovoiată care, asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și borurile de metal sunt întoarse în afară. Coiful acela devine un soi de capac drept, care îl sigilează ermetic pe gladiator înăuntrul scutului. — Un țipar ascuns între pietre... — Acum uită-te la trac. Are un scut mic, pătrat și concav, pentru că trebuie să îndoaie mult genunchii ca să se învârtă în jurul adversarului. Vezi că se apleacă atât de tare, încât jambierele, care îi ajung dincolo de genunchi, ating mica parmula pătrată? Vezi cum sare în lături, încercând să lovească spatele adversarului? Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
slab la început, apoi tot mai puternic. — Flamma! Flamma! Rețiarul se năpusti hotărât spre Valerius, care luase poziția de apărare, cu piciorul stâng, apărat de ocrea de bronz, în față și piciorul drept întins în spate. Bustul era drept, scutul concav era ținut vertical, lipit de genunchiul și de umărul stâng, iar coiful abia se ivea deasupra marginii superioare a scutului, atât cât să-i îngăduie luptătorului să vadă. Flamma simulă un atac la cap, apoi schimbă brusc direcția și îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
provine din limba greacă; rădăcina etimologică (mu sau my) înseamnă „închis“, „ascuns“ și din ea derivă termenii mysterion (mister) și mysticon (mistic), precum și numele țiparului, care stă ascuns între stânci. Mirmilonul este singurul gladiator dotat cu un scut înalt și concav, care îi înconjoară corpul, acoperit de un coif special ce joacă rolul de capac, datorită aripilor sale metalice rotunde, late. Asemenea țiparului, este greu de atins, în schimb poate țâșni repede pentru a-și lovi adversarul. Missus: din latinescul mitto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce indică dimensiunile sale reduse, în versiunea folosită de gladiatori. Plinius vorbește în cazul tracului despre pocula parmula, o parmula în formă de strachină (rotundă și convexă). Termenul va indica însă toate tipurile de scut mic, inclusiv scutul pătrat și concav al tracului B. Pelasgi: populație ce locuia pe teritoriul actualului Abruzzo. Picior roman: măsoară puțin mai mult de 30 cm. Trei mii de picioare sunt egale cu un kilometru. Pilum (pl. pila): suliță specială folosită în lupta corp la corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și militară și apărate de legiuni, se numără Pannonia, Dalmatia, Maesia, Britannia, Judaea, Syria etc. Provocator: gladiator a cărui tehnică se bazează pe folosirea ofensivă a scutului, utilizat ca o ghilotină. Deoarece trebuie să fie ușor, scutul respectiv, dreptunghiular și concav, este mai mic decât cel al mirmilonului. Ca urmare, spre deosebire de mirmilon, provocator-ul are piciorul avansat mai expus, motiv pentru care poartă jambiere înalte și, pe coapsă, o apărătoare din lână și piele. Pugnare: a lupta; pugna este termenul generic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]