783 matches
-
șanț inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă. Solzul osului occipital formează cu cele două oase parietale sutură lambdoidă ("Sutura lambdoidea") și este porțiunea declivă a calvariei. Osul occipital are patru margini: două superioare (lambdoide) și două inferioare. Marginile inferioare au două porțiuni: una situate înapoia procesului jugular
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
lungimi în general reduse, dar pot atinge chiar 3-5 km. Versanții din bazinul Secașului Mic se încadrează în cea mai mare parte în tipul de versanți complecși (rezultați din îmbinarea, în proporții diferite, a celor trei forme: convexă, dreaptă și concavă) și în trepte, cu pante cuprinse între 6 și 12o, uneori mult mai mari. În lungul lor, în multe cazuri, apar rupturi de pantă, de formă predominant convexă, cauzate de deplasarea laterală a văilor. În partea superioară a versanților se
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
cuprinse între 6 și 12o, uneori mult mai mari. În lungul lor, în multe cazuri, apar rupturi de pantă, de formă predominant convexă, cauzate de deplasarea laterală a văilor. În partea superioară a versanților se constată o îmbinare între sectoarele concave și cele drepte, iar în partea mijlocie și inferioară predomină cele drepte și convexe. Versanții din dreapta bazinului au orientări generale sud-vestice și sudice, dar au în proporții reduse și orientări sud-estice, vestice și chiar nordice, în funcție de direcția de curgere a
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
În bazinul Secașului Mic rigolele, ravenele și ogașele, forme ale eroziunii lineare, se dezvoltă pe pantele cu înclinări ce depășesc 10°, formarea lor fiind favorizată și de situațiile existente la un moment dat în teren (brazdele rezultate în urma arăturilor, îmbinările concave existente în lungul pantei pe suprafețele versanților, diferitele drumuri sau cărări defectuos amplasate etc.). Ravenele și ogașele se întâlnesc atât independent cât și în cadrul organismelor torențiale și sunt mai frecvente în bazinetele superioare ale afluenților din stânga Secașului Mic (Gârbău, Ohaba
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
dovadă a consistenței acestei credințe că entropia totală a oscilatorilor și radiației crește la restabilirea echilibrului între ele, numai daca condiția relativ simplă (7.14) este respectată. Această condiție este cunoscută în termodinamică pentru sisteme simple: entropia este o funcție concavă de energie , dar pentru sistemul izolat de oscilatori, nu este ușor de interpretat. Cele două ecuații (1a) și (7.14) din ultimul paragraf sunt acele consecințe ale fizicii clasice în care trebuie avut încredere pentru a face „saltul” către mecanica
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
care le-a numit „pietre pentru citit”. În secolul XIII, la Florența, fizicianul Salvino degli Armați a pus la punct o pereche de ochelari a caror grosime și curbura putea mări obiecte și text. În secolul XV au apărut lentilele concave, pentru miopie, iar în secolul XVIII brațele ramelor de ochelari. i propriu-ziși, ca și mijloc de corecție vizuală, se pare că nu au existat în antichitate. Anume Plinius, povestește în scrierile sale că Nero, care după toate caracterizările vremii era
Ochelari () [Corola-website/Science/316818_a_318147]
-
legendum", în traducere, "piatră de lectură". Acești așa ziși ochelari fiind foarte grei, erau ținuți cu mâna în timpul cititului, dar nu înaintea ochilor, ci a textului de lecturat. De abia prin Veneția anilor 1300 s-au fabricat niște sticle ingenioase, concave sau convexe ,numite "besicles", din cristal, pentru a corija vederea. Așadar, florentinul Salvino Dogli Armați, ar fi inventatorul ochelarilor optici cu adevarat. Primii ochelari erau în formă de clește, confecționați din fier sau argint, la extremități având câte o lentilă
Ochelari () [Corola-website/Science/316818_a_318147]
-
aceeași estetică de reâmbrăcare a cărămidei. În interior, cu similitudine la ceea ce se întâmplă în Sala de Cazane de Joasă Presiune, placa care desparte Sala Cenusarelor de Sala Cazanelor este acoperită cu o placă care pe partea inferioară are forme concave paralele, singura diferență între cele două fiind faptul că la Joasă Presiune acestea sunt de cerâmică și la Înaltă Presiune sunt de beton armat. Clădirea a fost construită în anii `40, cu influențe clasice de pe palatele renascentiste, reflectare fidelă a
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
10 km, iar trei afluenți - Valea Curechilor, Ciorăria și Cogan -de 10-12 km. Valea râului este puțin șerpuitoare, cu lățimea de 2-3 km, lîngă s. Drochia se lărgește până la 4,5 km. Versanții sunt abrupți cu înălțimea de 40-120 m, concavi și drepți, constituiți din argile nisipoase, brăzdați de vâlcele și ravene, cu multe cariere de extragere a calcarelor, valorificate în bună parte sub terenuri agricole, înierbați. Lângă satele Moșana, Plop și Maramonovca la talpa versanților apar la lumina zilei izvoare
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
la 18,5 milimetri. Noua monedă va fi cunoscută, de acum încolo, sub denumirea de "nomisma tetarteron", iar veche monedă, de 4,5 grame va fi cunoscută sub numele de "nomisma histamenon", iar forma acesteia va fi de acum înainte concavă, pentru a o diferenția de moneda nouă. Motivul reformei este discutat: poate se dorea ușurarea schimburilor comerciale cu arabii, ai căror dinari au o greutate apropiată; potrivit cercetătoarei Cécile Morrisson, crearea unei monede de o valoare mai mică este semnul
Nomisma () [Corola-website/Science/321877_a_323206]
-
extensie, rotație și latero-flexie, dar și glisări anteroposterioare ale vertebrelor unele față de altele. Coloana suportă craniul care cântărește aprox. 3 kg. C1 (atlasul) suportă craniul prin intermediul celor 2 condili occipitali ai craniului ce se articulează cu cele 2 suprafețe articulare concave de pe partea superioară a celor 2 mase laterale. C1 nu are corp vertebral ci 2 arcuri osoase, anterior și posterior. Articulația C1-C2 este sediul principal al mișcărilor de rotație. Ea împiedică subluxarea anterioară a C1 pe C2 în timpul flexiei coloanei
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
este scurtă, subțire și trunchiată, oblică la exterior și acoperită în parte de aripile mari ale sfenoidului, și se articulează cu marginea superioară (parietală) a aripilor mari a sfenoidului, formând sutura sfenoparietală ("Sutura sphenoparietalis"). Porțiunea mijlocie a marginii inferioare este concavă și acoperită în parte de solzul temporalului, cu care se articulează, formând sutura solzoasă ("Sutura squamosa cranii"). Porțiunea posterioară a marginii inferioare este scurtă, groasă și dințată și se articulează cu procesul mastoidian al osului temporal, formând sutura parietomastoidiană ("Sutura
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
în stil baroc. Ferestrele sunt înconjurate de chenare cu acoladă dublă ce prezintă inflexiuni și motive decorative vegetale și hereldice în timpan. În continuarea fațadei se regăsește poarta de acces în curte. Aceasta are un chenar de piatră de profil concav la muchie și semicircular. Pe de o parte și de alta a chenarului porții se află doi atlanți poziționați pe un piedestal înalt. Aceștea constituie o excepție în contextul arhitectonic gherlean fiind executate la un înalt nivel artistic. Fațada de la
Casa Karácsonyi din Gherla () [Corola-website/Science/324988_a_326317]
-
Savoia", "Sfântul Mihail", "Sfântul Carol", "Sfântul Capistrano" și "Sfânta Elisabeta". Atât bastioanele (cu o înălțime de 12 metri și o lungime variind între 106 și 142 metri) cu fețe lungi dispuse în unghiuri diferite (75° - 120°) și flancuri scurte și concave (42 - 48 metri), cât și curtinele de care le leagă (la distanțe de 116-135 metri) perpendicular, nu sunt egale deoarece au fost ușor adaptate terenului. Bastioanele principale nu au cazemate interioare, defensiva implicând baterii de artilerie așezate pe platforme superioare
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
descrie, așa cum a remarcat Broca, sinuozități din care două, convexe înainte, sunt constante; ele ocupă partea superioară și partea inferioară a șanțului central, și sunt numite genunchiul superior și genunchiul inferior, și sunt separate una de alta printr-o curbă concavă înainte - genunchiul mijlociu, mai mult sau mai puțin accentuată, și care corespunde inserției girusului frontal mijlociu pe girusul precentral. Genunchiul superior se află la nivelul șanțului frontal superior. Genunchiul inferior mai puțin constant, se află la nivelul șanțului frontal inferior
Șanțul central cerebral () [Corola-website/Science/326991_a_328320]
-
nervi zygomatici") și ramurile zigomaticofaciale ale arterei și venei lacrimale ("Arteria lacrimalis" și "Vena lacrimalis"). Pe fața laterală se inseră posterior mușchiul zigomatic mare ("Musculus zygomaticus major") și anterior mușchiul zigomatic mic ("Musculus zygomaticus minor"). Fața temporală ("Facies temporalis") este concavă și privește înapoi și medial. Ea alcătuiește partea anterioară a fosei temporare și peretele lateral al fosei infratemporare. Pe ea se găsește orificiul zigomatico-temporal ("Foramen zygomaticotemporale") prin care trec: ramura zigomaticotemporală a nervului zigomatic ("Ramus zygomaticotemporalis nervi zygomatici") și ramura
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
Pe ea se găsește orificiul zigomatico-temporal ("Foramen zygomaticotemporale") prin care trec: ramura zigomaticotemporală a nervului zigomatic ("Ramus zygomaticotemporalis nervi zygomatici") și ramura zigomaticotemporală a arterei zigomatice (care este o ramură a arterei lacrimale). Fața orbitară ("Facies orbitalis") este netedă și concavă, contribuie la formarea peretelui lateral și inferior al orbitei. Ea este delimitată de fața laterală a osului zigomatic prin marginea antero-superioară (orbitală). Se articulează cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica") și cu fața orbitară a maxilei
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
osului zigomatic se găsește orificiul zigomatico-orbitar ("Foramen zygomatico-orbitale"). Orificiul zigomatico-orbitar este deschiderea comună pe fața orbitară a canalelor, prin care trec nervii zigomaticofacial și zigomaticotemporal; uneori aceste canale au orificii separate pe fața orbitară. Marginea antero-superioară (orbitală) este netedă și concavă; formează porțiunea inferolaterală a aditusului orbitei și separă fața orbitară a zigomaticului de fața laterală a zigomaticului. Marginea antero-inferioară (maxilară) este rugoasă, groasă și se articulează cu apofiza zigomatică a maxilei formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxillaris"). O parte a mușchiului
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
groasă și se articulează cu apofiza zigomatică a maxilei formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxillaris"). O parte a mușchiului ridicător al buzei superioare ("Musculus levator labii superioris") se inserează pe această margine. Marginea postero-superioară (temporală) este sinuoasă, convexă în sus și concavă în jos, ia parte la delimitarea fosei temporale, se continue prin marginea posterioară a procesului frontal și marginea superioară a arcadei zigomatice. Pe ea se inseră fascia temporală ("Fascia temporalis"). Marginea postero-inferioară este groasă și rugoasă. Pe ea se inseră
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
mușchiul maseter ("Musculus masseter"). Marginea medială este dințată și se articulează în sus cu marginea zigomatică a aripei mari a sfenoidului ("Sutura sphenozygomatica") , iar în jos cu fața orbitară a maxilei ("Sutura zygomaticomaxillaris"). Între aceste suturi există o porțiune mică, concavă ce formează marginea laterală a fisurei orbitare inferioare ("Fissura orbitalis inferior"). Procesul frontal ("Processus frontalis") care este gros și dințat și este situat pe unghiul superior al osului zigomatic și participă la formarea marginei laterale a orbitei. În sus aceasta
Osul zigomatic () [Corola-website/Science/323593_a_324922]
-
șolzi mijlocii. Abdomenul, între înotătoarea ventrala și anus, formează o carena. Capul aproximativ conic, prevăzut cu gura mică, dispusă terminal, aproape orizontal, și lipsită de mustăți. Înotătoarea dorsala cu baza scurtă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarea anala cu marginea concava se găsește în urmă înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudala profund excavata, cu lobii subegali, mai mult ascuțiți. Colorația este cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen este albă-argintie; lațurile capului sunt argintiu-aurite. Înotătoarele pectorale, dorsala și caudala cenușii, ultima cu
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
în interiorul aceluiași lanț muntos, au dus la înmulțirea pantelor, transformându-i de fapt într-o regiune de versanți. Forma versanților este foarte variată. După mărimea pantei sunt împărțiți în trei categorii: abrupți, moderați și lini. După forma pantei aceștia sunt: concavi, convecși, rectilinii și complecși. Aceștia din urmă prezintă rupturi de pantă sau linii de inflexiune, pe locurile unde se unesc două din tipurile anterioare. În geomorfologie se folosește o clasificare oarecum evolutivă: versanți tineri, maturi și bătrâni, sau mai simplificată
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
are anumite limite maxime, datorită multiplicării concomitente a rețelei de vai, care îndesește într-atât versanții încât ei încep să se inretaie, la partea superioară, dând nivele de crește, ce se mențin, în continuare, la aceeași altitudine. Evoluția descendentă (versanții concavi) se impune atunci când adâncirea eroziunii, pe vai, este în descreștere continuă sau a stagnat. Eroziunea de pe versanți devine tot mai rapidă, în raport cu cea a râurilor și determină retragerea laterală a acestora. Retragerea se face aproape paralel cu ei înșiși, generând
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
echilibru » sau de maturitate, dar de cele mai multe ori este denumită glacis sau pediment (când este mai puțin înclinat și foarte extins). Contactul sau cu abruptul se face, foarte rar în unghi și cel mai adesea printr-o ruptură de pantă concavă, formă care se imprimă întregului versant. Versanții de tip concav sunt cei care domină la suprafață Pământului, datorită faptului că eroziunea în adâncime este limitată de nivelul de baza, iar mișcările de înălțare de asemenea se sting cu timpul. Prin
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
glacis sau pediment (când este mai puțin înclinat și foarte extins). Contactul sau cu abruptul se face, foarte rar în unghi și cel mai adesea printr-o ruptură de pantă concavă, formă care se imprimă întregului versant. Versanții de tip concav sunt cei care domină la suprafață Pământului, datorită faptului că eroziunea în adâncime este limitată de nivelul de baza, iar mișcările de înălțare de asemenea se sting cu timpul. Prin extinderea acestui tip de versant se produce nivelarea zonelor înalte
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]