5,487 matches
-
fapt o nouă poveste despre tine, În care ești personajul principal și pozitiv. La fel și În cazul nostru: cînd mănînci ciorapi, convingerea că mănînci cîrnați modelează o nouă realitate. — Pe scurt, oamenii trăiesc din povești, adică niște minciuni meșteșugite, conchise Pablo. — Realitatea vizibilă, ceea ce numim de obicei realitate, este un efect condiționat, În sensul În care și imaginea care se produce la intersecția fasciculului de electroni cu ecranul televizorului este un efect condiționat. Dacă oamenii care privesc la televizor ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
foc, explozii și bubuituri nu există revoluție, schimbare, purificare, nu poți șterge totul cu buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lui Dendé, care spera să atragă de partea lor și oameni ai Securității. Acum, mai scapă de ei dacă poți, începuse Tîrnăcop să-și piardă cumpătul, ducă se-n mă-sa de pitecantropi, nu-i poți scoate din ale lor, conchisese. M-a prins, se gîndi Roja, pregătit să capituleze, simțindu-se dispus să-i facă orice concesie numai ca să și-o ia de pe cap. Fără acele umile obiecte vestimentare se simțea ca un militar fără muniție, ăsta era adevărul. — Ne-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ia înainte Părințelul cu răspunsul. Chestia asta cu antifeminismul e doar de fațadă, întărește și Curistul, ca să avem subiect de discuție, un pretext, cum se zice. Dacă v-ar auzi cineva ar crede că sînteți toți trei plecați de-acasă, conchide șoferul mult mai relaxat. — Ca să fiu sincer, zice Roja, totul e o farsă. Poți să uiți că ți-ai pierdut timpul discutînd cu noi vrute și nevrute. Stați că nu poate fi chiar așa de simplu, nu se lasă șoferul privind prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înțelegi la chermeza pe care a organizat-o ca să sărbătorească înăbușirea incidentului, a fost o nimica toată, ți-a explicat, cîteva coaste rupte, le-a mai curs borșul la cîțiva, încolo n-a fost mare scofală, meritau caftiți mai tare, conchisese și a început să-ți povestească nostalgic cît pătimise el pînă în clipa aceea, cît de cruntă fusese lupta de clasă și cît de norocoși trebuiau să se considere muncitorii și țăranii care aveau acum drepturi și libertăți cum nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că iubești cărțile! Numai la mâncare ție gândul, conchide cu năduf Kawabata. După ce s-au Întrecut În ,,amabilități,, , lucru care se Întâmplă de altfel În fiecare dimineață, cu mici mici variațiuni, Antoniu și Kawabata, ies unul după altul din adăpostul mizer, despărțindu-se și plecând fiecare spre locurile strategice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
îl anunță că în copilăria ei familia îi spunea mereu fă asta și fă aia, și cât de nefericită și întoarsă pe dos era ea uneori din cauza asta, așa că taică-meu n-ar trebui să mai insiste atâta cu mine, conchide ea, fiindcă: — Alexander e băiat mare, Jack, are dreptul să hotărască singur, i-am spus asta dintotdeauna. Ce-ai făcut tu dintotdeauna? Ce-a zis? Ah, de ce-i tot dau înainte cu astea? La ce bun să fiu în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o femeie. — ...Nț. — ...Ți-ar plăcea? — ...Ai vrea s-o fac? — ...Păi, de ce nu? — ...Ți-ar plăcea să te uiți? — ...Așa cred. — ...Atunci, am putea aranja un număr. — ...Da? — ...Da. — ...Ei bine, s-ar putea să-mi placă. — Aha, a conchis ea cu o undă de sarcasm drăgălaș, sunt convinsă că ți-ar plăcea. Mi-a povestit că, doar cu o lună în urmă, când făcuse o viroză, primise vizita unui cuplu de cunoscuți, care se oferiseră să-i gătească cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Apoi, părând ușor nostalgică, reveni la discuția despre căsătoria ei, adăugând: — În cele din urmă, Într-o zi am plecat de acasă și... ei, adevărul e că nu m-am mai dus Înapoi. Toată lumea a Înnebunit. Când Îmi aduc aminte, conchise cu un zâmbet răutăcios, sunt cu adevărat șocată de purtarea mea. N-am mai Întâlnit pe nimeni la fel de enervant ca mine. 2tc "2" Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolaretc "Un soț nemaipomenit, cea mai bună consolare" — Vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și Își stinse țigara În ea, așa curată și de argint cum era. Băgă de seamă că o observasem. —Lui Pheobe Îi place să fiu rea. Sunt singura ei supapă de descărcare. Ea este atât de ... manierată. N-o Înțeleg, conchise ea, părând confuză. Tinsley Își deschise poșeta și scotoci după un rimel și o oglinjoară. Dacă pui din belșug, ca pe o tencuială, arată très1 Kimora, continuă ea, Începând să-și aplice machiajul pe ochi. N-o să crezi ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește ștergătoarele, continuînd să privească cu calm și indiferență șoseaua umedă, așternută domol înainte, despicînd în două podișul întins. Chitarele au tăcut, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța că-și vor găsi numele undeva, pe vreuna din pagini. Ca, pînă la urmă, revista să ajungă sub arbust, unde, de obicei, se opresc cățeii plimbați seara... Și totuși, frumoasă!" conchide Mihai, cotind spre alimentara din fața hotelului. Mihăiță! se aude strigat din stînga. Lîngă el, numai la doi pași, Săteanu s-a oprit și-și trage mănușa. Noroc, Mihăiță! Ce faci pe aici? Am fost pe la teatru spune, preocupat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prea mult: frumușica lui încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital conchide calm, ca un rămas bun, ieșind pe ușă. O noapte întreagă petrecută în scaune, cu bărbia în piept, ori cu fruntea pe mesele de restaurant, către care trebuie să te cocoșezi ca să poți atinge brațele puse unui peste altul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin a-mi fi rușine c-am cunoscut-o pe Sorina. Află, face el un gest de amenințare spre Mihai -, ți-o spun prietenește, și mie îmi plac femeile, dar obișnuiesc să gîndesc mai..., mai curat! Apropo de asistenta medicală conchide Mihai. Te mai obsedează? Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd i-am telefonat, mi-a zis vreo două de m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate chiar la Universitate, dacă nu la un institut de cercetări sau la vreo uzină. Numai fata, la despărțire în stația de autobuz, s-a arătat nemulțumită: Zău, nu mă mai apropia, că iar... Am de învățat seara asta! a conchis ea nervoasă, retrăgîndu-se, iar atitudinea asta, a ei, s-a cuibărit adînc în sufletul lui Vlad, care, tot lungul nopții, cît a mers cu trenul pînă la Valea Brândușelor, goana roților pe șine acompania în auzul său versurile cîntecului popular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făcut de Lazăr, numai că el sfîrșește prin a-l prinde serios de gulerul hainei, scuturîndu-l: Drept cine mă iei de-ți închipui că-ți suport glumele proaste și insinuările?! Măcar diferența de vîrstă ar trebui să-ți impună... Respect! conchide Lazăr. Ceea ce nici dumneavoastră n-ați prea avut față de înaintași acum vreo douăzeci de ani, după cîte am aflat. Ai aflat prost! șoptește apăsat profesorul. Cînd alții dădeau bir cu fugiții și-și negau opiniile din ajun, eu am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa pe elevul de la seral, tînărul cu care s-a certat zilele trecute. Ei nu, că asta-i culmea! Ce cauți la mine acasă? Am venit să-mi cer... s... sc... iertare, doamnă! conchide apăsat bărbatul, înroșindu-se tot, cu bărbia în piept. Poate scuze rîde încet femeia. Da, da-da! se precipită cel din fața ei, ridicînd numai pentru o clipă ochii, atît cît să-i confirme. Așa... așa m-a învățat un... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mă mărit n-am; am vrut un copil și un tată care să plătească." Mm... bine... murmură Pavel ridicîndu-se, obsedat de gîndul că gluma lui, cu aruncatul în iazul secat, poate deveni realitate; în fond, la anchetă, se poate conchide că fata a ieșit să se plimbe și a căzut. Pleacă spre bucătărie, abătut, cu privirea în jos, în care nu stăruie decît imaginea iazului secat. Pe lîngă el, în întreaga sală a restaurantului, ca și cum i-ar face lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
totuși să termin facultatea, iubesc medicina! Vreau să-mi fac un rost! De ce să fiu aruncată pe margine, de ce?! Au urmat clipe lungi de tăcere, sparte de cîte o izbucnire a fetei: Trebuie să existe vreo portiță!... Da, există a conchis într-un tîrziu Săteanu. Care? au întrebat într-un glas mama și fiica. Schimbarea numelui prin căsătorie. Căsătorie! a făcut un gest furios cu mîna stîngă fata. Cine s-ar căsători cu fata unui reacționar, mort în închisoare?! După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deget pe spatele lui. Îți mulțumesc pentru urările aduse odată cu florile! șoptește Mihai, sărutîndu-i mîna. Cu bine, Mihai! înclină Cristina privirea, luîndu-și mănușile și poșeta. Am presimțirea că binele ăsta, ce mi-l dorești, va fi legat de prezența ta conchide Mihai, retrăgîndu-se puțin, atît cît să sugereze că o lasă să plece. Cristina își aruncă ochii spre el, cu capul întors brusc, speriată aproape, și-l privește lung, cu urma durerii lăsată să-i crească vizibil pe față: De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre directorul adjunct -, vreau doar să-mi spun părerea, cu atît mai mult cu cît am citit și textul piesei lui Mihai Vlădeanu. Salut, bătrîne! saltă Săveanu puțin mîna, întîlnind privirea lui Mihai. Greșeala noastră că ți l-am dat conchide directorul adjunct. Tovarăși, înapoi la ale noastre restabilește președintele calmul discuției. Victor arată el spre Săveanu a avut datoria să-l citească, fiind în consiliul de lectură. La care o să renunțăm murmură Negrea abia șoptit, dar îndeajuns ca să fie sesizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
descoperitori de mari zăcăminte, își văd opera vieții lor îngropată definitiv pentru că un deus ex machina a hotărît construirea unui baraj pentru o hidrocentrală. Vic, te rog! se precipită președintele Comitetului pentru Cultură. Noi discutăm acest spectacol. Care-i prost! conchide Victor Săveanu. Regizorul a venit să facă un ciubuc aici, la noi... Negrea face un gest de lehamite: M-aș fi mirat să nu fi făcut tu discordanță. M-aș fi mirat să văd promovat cum trebuie un autor local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mara Nedelcu să-și invite o prietenă din copilărie, care vine mîine cu părinții, de la Iași. Le-am reținut un apartament la hotel. Vei avea surîde fata, nu fără o ușoară urmă de ironie spectatori tot unul și unul. Asta conchide ea, devenind acidă nu te va putea obliga să faci petrecerea la noi. Iar pentru că tăticu' nu mai are timp, acum, cu întroienirea asta, să-și găsească alt dramaturg, va face o petrecere pur și simplu, nicidecum legată de Ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zărea, arunca haina peste ea. Știi ce frumoase sînt prepelițele! Au, așa, un aer de pasăre matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles aluzia și simte cum roșește, în timp ce cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lună. Știi ce-am găsit? Un telefon. Ascuns în șifonier, printre lucrurile ei intime. Deci, ea interceptează convorbirile lui tăticu... "Așa a aflat că ți-am strigat "pui de cuc"" gîndește Mihai, clătinînd încet din cap. Da, Mihai, asta-i! conchide Doina. Cine-mi poate da un sfat? Ești singurul. De-aceea am și venit la vizionare, să te rog să mă conduci... În ultima vreme, relațiile dintre tăticu' și mama s-au mai încordat... Dacă eu plec la facultate, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]