2,979 matches
-
În Germania ultimelor luni, criticii literari au fost surprinși de numărul neașteptat de mare de volume care tratează tema morții, de parcă un consens tacit domnește în mintea scriitorilor. Ziarul Süddeutsche Zeitung, prin condeiul lui Burckhardt Müller, enumeră titlurile recente inspirate de macabra temă: romanul lui Jenny Erpenbeck, intitulat Aller Tage Abend ( Seara fiecărei zile), nuvela lui Ralph Dutli Soutines letzte Fahrt (Ultima călătorie a lui Soutine), apoi volumul doctoriței Petra Anwar despre Geschichten
Mortua est () [Corola-journal/Journalistic/3680_a_5005]
-
pare lui Nicolae Breban a merita eticheta de „nazistă sau fascistă”, un „scuipat gros” pe obrazele poeților, nu e așa, naționali. Mărturisim cu stupoare a nu fi crezut în reînvierea unor asemenea calificative, nici a „ideologiei” din spatele lor. Dacă, sub condeiul bont al lui Arman, ele par a se afla la locul lor, cu acela al marelui romancier care este Nicolae Breban ele nu fac deloc casă bună. În ce reviste publicăm În același număr al revistei, Aura Christi își continuă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3524_a_4849]
-
la iluzii și la dezamăgiri îl conduc pe Radu Vancu să caute în prietenie o formă de salvare, iar pe Silviu Lupescu să dezaprobe, la rândul său, „lipsa simțului critic la unii dintre intelectualii de azi, trecuți cu arme și condeie într-o tabără sau alta”. O carte mereu incitantă, această culegere de „dialoguri pe net”, înscriindu-se, cum spuneam la început, într-o serie mare.
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
visare? Ori iubirea generoasă față de o făptură totuși vulnerabilă, care a acceptat a viețui sub pavăza mai mult ori mai puțin eficientă a omului? Ori numai prilejul unor asociații ale minții cultivate cu bătaie către simbol? Depinde de motivațiile fiecărui condei care a cultivat subiectul. Să ne oprim o clipă la ultima abordare, cea care, implicînd foarte probabil o aderență sensibilă, sublimează atracția în cauză, o trece pe portativul ideii: „Pisica nu gîndește; ea pare, totuși, adîncită-n gînduri” (Jules Renard); „Pisicile
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
în loc de salivă/ sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur așa”. O confesiune motănească e astfel adusă din condei încît să fie congruentă cu una pe care ar puteao face bardul însuși: „«știi - eu nu am avut adulteță/ am avut numai pubertate și senectute/ alfabetul e o aventură/ nu merită să faci profeții»”. În continuare, felina se umanizează recurgînd
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
desigur, al ideii romanității comune, au rămas în culegerea sa de texte America y la Liga de las Naciones (Mexico, Leon Sanchet, 1937). Departe de a fi fost doar un politician bun la întorsul frazelor, I.G.Duca a avut un condei cu real talent literar. Scrisul său elegant se vede atât în Portretele cât și în Amintirile pe care le-a lăsat. Chiar și această scurtă epistolă trimite cu gândul la o vocație pe care liderul liberal nu pare a fi
O epistolă a lui I.G. Duca către Dumitru Drăghicescu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8292_a_9617]
-
siguranță pe un culoar propriu, avînd un simțămînt de independență a vitalității ce-i aparține. Calea a fost deschisă la noi de Maria Banuș, cu Țara fetelor, jurnal al ebuliției emoțional-senzuale juvenile, căpătînd în zilele noastre o caracteristică ilustrare sub condeiul mai multor autoare, de la Angela Marinescu la douămiistele uneori emancipate pînă la rostirea porno. Dar pe cînd acestea aduc în scenă o dezlănțuire totală, un elan ce frizează nu o dată anarhia senzorială, Lucia Negoiță nu părăsește liniamentele unei existențe ce
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
că nu ți-am mai dat semn de viață nici d[umi]tale nici altor buni prieteni, dar crede-mă că toată vara am fost învăluit în prea multe necazuri familiare, așa că-mi era silă să mai pun mâna pe condei, care a dat în rugină, precum foarte bine zici. Acuma au venit la rând nepoții cei mai mici cu necazurile școlare. Cumnata îmi spune că are la masă 14 guri! Aștept dar să treacă și acest val, ca să mă pregătesc
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
și plebeu pentru bârfă, intrigă, zâzanie.(...) Ceea ce vizez eu acum, constatativ și mentalitar, este o atmosferă generală de defăimare la adresa scriitorilor, prin promovarea calomniei, a intruziunii în viața intimă, a speculațiilor imunde. Troaca de porci practicată, uneori, în publicistică de condeie frustrate râvnește o spurcare programatică fățișă.” Scriitoarea analizează mai larg fenomenul: „Revista România Mare a dat tonul unei agresivități resentimentare și vulgare în vara anului 1990 (când revista a început să funcționeze) cu priză la public. Această priză la public
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
varii tehnici de dezinformare și manipulare. Scopul era nu doar unul relaționat de vandabilitate, ci și unul psihologic, de intimidare a celor creionați inflamat și atacați.” Lucrurile stau chiar așa, cum le descrie Ruxandra Cesereanu. E neplăcut desigur că există „condeie frustrate” care practică „agresivitatea resentimentară și vulgară”, dar adevărata mare problemă este faptul că noi, ceilalți, le acordăm credit: publicându-i, citindu-i, de fapt luăm în seamă afirmațiile lor delirante. Oameni care sfințesc locul În paginile sale de jurnal
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
sale s-au concretizat în trei masive volume, intitulate Trei decenii de publicistică, apărute la Editura Humanitas, însumând peste 1300 de pagini, fiecare volum având ca subtitlu o sintagmă sugestivă extrasă dintr-un semnificativ articol. Primul volum, intitulat Scăpare de condei, reia și întregește Publicistica de tinerețe. 1906-1916. Al doilea, între banchet și ciomăgeală, cuprinde articolele, interviurile, scrisorile cu caracter declarativ și polemic, confesiunile dintre anii 1919-1929. Cel de-al treilea, Scrisoare deschisă oricui, este destinat perioadei 1930-1935. Intervențiile publicistice ale
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
Istrati a aspirat să fie în "sfânta casă a literaturii române". De aceea și-a tradus o parte a operei nu în grecește ci în românește. Atât cât timpul i-a înlesnit munca aceasta iar moartea nu i-a smuls condeiul din mână. Prin opera lui Panait Istrati ca și prin cea a lui E. Cioran, M. Eliade, E. Ionescu, G. Enescu și a multor creatori geniali de origine română participăm la înfrumusețarea și înnobilarea lumii, secol de secol. Dar să
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
amar care basculează între dezolare și indignare. Este cutremurat, dezgustat de ceea ce vede însă nu se poate opri să privească. Nu întoarce ochii. Dacă ar fi renunțat să vadă , dacă ar fi obosit să se indigneze ar fi lăsat deoparte condeiul publicistic. Dar nu o face. Dimpotrivă. Vorbește chiar într-un loc despre „crima de a tăcea”. Sub orice formă și în orice împrejurare trebuie spus ceea ce este de spus: „... să spun ce cred, chiar dacă articolele mele nu sunt decât un
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
1940 consacrată lui Titu Maiorescu, al cărei subtext era prin excelență polemic. Definițiile lovinesciene profitau de o tradiție pe care o inaugurase Maiorescu însuși cu trei sferturi de secol în urmă și care se ilustrase admirabil între războaiele mondiale prin condeiele mai tuturor criticilor moderni, ca și ale unor scriitori, Ibrăileanu, Zarifopol, Călinescu, Camil Petrescu, Iorga, Lovinescu însuși. Polemica fiind expresia spiritului democratic în cultură, înflorirea ei ca gen literar găsise în respectiva epocă terenul potrivit. Pamfletul era, la rândul lui
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
o jumătate de capitol la aventurile lui Sisoe, și câteva strofe mici, publicate sub alt nume. Poemul dramatic, cel mic, a rămas până acum la jumătate. Și așa, neisprăvit, nu mă îndur să ți-l trimit. Uneori am oroare de condei și de cerneală și trăiesc o viață dezordonată din toate punctele de vedere, măcar că în aparență e liniștită, retrasă, aproape burgheză. Te rog să primești expresia celor mai alese sentimente de prietenie de la confratele d[umi]tale. G. Topîrceanu Note
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
prezumțioase pretenții auctoriale, eventualele „ornamente” pe care le mai adaugă unii dintre memorialiștii antologați de Ștefan Cazimir unor povești reale sunt chiar agreabile. Cu atât mai mult cu cât destui dintre ei sunt, de nu direct scriitori, măcar oameni ai condeiului. Lista completă îi cuprinde pe Ion Agârbiceanu, Archibald (pseudonim al gazetarului Gh. Rădulescu), Paul Bujor, Marius Bunescu, Luca I. Caragiale, Al. Davila, Barbu Delavrancea, Cella Delavrancea, Victor Eftimiu, Gala Galaction, Ioan D. Gherea, Octavian Goga, D. Gusti, G. Ibrăileanu, Șt.
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
a revistei „Iașul literar”), având redactori pe: Dumitru Ignea, Corneliu ștefanache, Corneliu Sturzu, Alexandru Dobrescu; iar În „seria nouă”, Începând din 1996, sub direcția poetului Cassian Maria Spiridon. În istoricul revistei „Convorbiri literare” merită a reține trudnicul efort al slujitorilor condeiului românesc, responsabili coordonatori fiind: Iacob Negruzzi (1867-1885, 1885-1895), Simion Mehedinți (1907-1923), Al. Tzigara Samur caș (1924-1938) și I. E. Torouțiu (1939-1944). La fiecare schimbare de ștafetă, sunt consemnate câteva gânduri memorabile, În momentul În care o „altă lume se arată, alte
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
dobîndirea notorietății, grație sprijinului venit dinspre Sextil Pușcariu, aflat pe atunci la Cernăuți, care îi dedică o cronică laudatoare în marginea volumului Poemele luminii. Ajuns la București, poetul dă ochii cu Iorga și cu regina Maria, întîlniri care, sub un condei înzestrat, ar fi putut da pagini memorabile, numai că Blaga nu are talent de portretist și nici fler psihologic. Se pierde în epitete encomiastice și ratează șansa unor încondeieri cu har. De vină e natura binevoitoare a unei firi politicoase
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
i-ar sta-n putere, declară (Adevărata tradiție, op. cit.), un premiu, chiar unul literar!, pentru Dicționarul latin-român de G. Guțu. Al. George acordă o largă, variabilă, dar și imprecisă, accepție stilului, și atinge superficial figurația retorică. Rareori îi ies din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
rudă săracă, din literatură. Subiectul e analizat pe larg, într-un volum al d-sale recent apărut, de Mircea Braga, fost coleg, puțin mai tînăr, de facultate al subsemnatului. Autorul pleacă, așa cum se cuvine, de la reportajul interbelic, ilustrat de cîteva condeie de mare înzestrare precum Geo Bogza și F. Brunea- Fox, care justifică specia sub unghi estetic. Mai întîi însă există o justificare etică, deoarece nu aveam a face în acea binecuvîntată perioadă cu tipul mercenar al „scriitorului-reporter”, îndeplinind o funcție
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
peremptorie. Nichita nu mai scria omenește pentru a-și delecta semenii, ci scria neomenește pentru a-și asculta daimonul. Fără această stihie teandrică, care și-a făcut loc în ființa lui Nichita, Noduri și semne par o făcătură ieșită din condeiul unui începător. Dar, citite în grilă teologică, nodurile devin puncte de încrucișare a unor sensuri extramundane, în vreme ce semnele devin mijloace de arătare a nodurilor. Poetul pare să vorbească în dodii pentru simplul fapt că vorbește în numele unui adevăr revelat. Impresia
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
căror retorică reprezintă un episod de uimitoare metamorfoză a spiritului: Ion Vinea, Nichifor Crainic și Radu Gyr. Cei trei își vor intra atît de bine în pielea unor „artiști cu tendință“, încît își vor depăși mentorii comuniști. Talentați și culți, condeiul lor convertit la comunism va atinge pragul unei expresii al cărei rafinament exclude cea mai mică remușcare morală, prozeliții întrecîndu-și maeștrii și devenind odioși, pînă într-atît de dezinhibați par în elanul lor expresiv. Cît e mască și cît e exaseprare
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
care am luat contact cu Domnul Vasile C. Dumitrescu și, de la Început, m-a acceptat să colaborez, ceea ce am făcut ani de zile, absolut voluntar și departe de München. Colaboratorii erau de toate profesiile, mai puțini ziariști, dar toți aveau condei și idei, toți eram pe baricada anticomunistă Pamfil șeicaru . Nu se ținea seama de apartenența politică, se ținea seama de ceea ce scriai, cât de documentat, clar și la țintă. Trăgeam cu toții, din toate pozițiile, cu gloanțe oarbe, În dictatura comunistă
CURENTUL DE LA PAMFIL ŞEICARU LA ŞTEFAN STRĂJERI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Journalistic/99_a_395]
-
se scria dur sau patetic, dar totul era și dintr-o solidaritate cu cei din RSR care nu puteau nici atât . Vasile Mănuceanu era un scriitor de o sensibilitate intelectuală deosebită, Îl iubea toată lumea, În comparație cu neuropatologul Ovidiu Vuia, cu inteligență și condei Laser, ce spulbera pe mulți, pe mine când mă legăna când mă dădea de pământ. Ion Caraion era de asemenea o prezență distinsă. Îi păstrez scrisorile, scria frumos, ordonat dar tremurat, Îl dobora ciroza contractată În minele de plumb de la
CURENTUL DE LA PAMFIL ŞEICARU LA ŞTEFAN STRĂJERI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Journalistic/99_a_395]
-
mai completă, mai eficientă, mai necesară, într-un teritoriu în care n-a fost chiar totul cucerit și se simte periodic nevoia de reorientare. Cu atât mai mult când o face un spirit atât de acut și sensibil, și un condei atât de bine înzestrat.
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]