6,847 matches
-
Europei, de reașezări juridice și diplomatice. Procesul de introducere a religiei În școli se poate racorda Încă de la Început la o dinamică ce va marca mult timp continentul nostru, la principii deosebit de necesare lumii actuale, cum ar fi respectarea alterității confesionale, a interculturalismului, a toleranței și respectului reciproc. În cele mai multe cazuri, inițiativa introducerii religiei În școală a revenit clerului, care, prin diplomație, persuasiune și efort, a militat pe căi legislative, politice și personale pentru această resurecție spirituală. Lor li s-au
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
devin mai evidente, cu atât pot fi degajate fără riscuri demersuri monoconfesionale, cel puțin la Începutul formării religioase, pentru ca mai apoi să se realizeze deschideri către alte confesiuni specifice spațiului comunitar apropiat. Principiile de acțiune ar fi următoarele: respectarea alterității confesionale, cultivarea diferenței spirituale, Încrederea reciprocă, comunicarea și Împărtășirea experienței didactice, unitatea scopului prin diversitatea valorilor și strategiilor, acțiunea În comun. 9.10. E permisă oficierea unei slujbe religioase În școală? Una dintre ipostazele prezenței spiritualității religioase În Învățământ este dată
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Te Deum sau Ierurgie, care, ca durată, se Înscrie până la 10-15 minute). Al doilea motiv ține de un soi de democrație evidentă, ce reclamă ca minoritatea (de altă confesiune decât populația de bază sau cea atee) să se supună majorității confesionale. În interiorul unei comunități majoritar ortodoxe, este normal ca preotul ortodox să reprezinte comunitatea respectivă (ca și Într-una majoritar romano-catolică, În care va intra În arenă preotul catolic etc.). Preotul, ca actant liturgic, e delegatul comunității, pentru a o reprezenta
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
inclusiv spirituale; iar religiei va trebui să i se rezerve un loc special În școală, fiind un prilej de marcare spirituală, de conturare a identității personale sau grupale. Se va pune mare preț pe particularități, pe respectarea specificităților de ordin confesional, lingvistic și etnic. Or, eliminarea religiei din școli ar fi un act În contradicție cu niște principii europene atât de mult clamate În documentele care direcționează construcția acestui asamblaj geostrategic și cultural. E ca și cum am spune că se va exclude
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
o determinare religioasă. Care sunt diferențele Între maniera În care se predă religia În școlile din Occident și felul cum se predă la noi? Conținuturile educației religioase din Occident sunt mult mai laicizate, mai infuzate cultural. La noi, datorită omogenității confesionale crescânde a populației, educația religioasă este orientată monoconfesional, Înspre religia de bază. În Occident, atunci când se predă religie, se discută și despre lucruri care depășesc perimetrul dogmatic sau liturgic, ajungându-se la probleme cum ar fi sensul vieții și al
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
indivizi. Nu se poate decanta un model unic, care ar fi perfect și s-ar preta În orice situație. Am spus că educația religioasă din aceste țări are un conținut mai mozaicat și mai colorat cultural. Aceasta se datorează pluralității confesionale din aceste țări, În care mai rar se Întâmplă ca toți copiii dintr-o clasă să aparțină aceleiași confesiuni. De aceea, se Încearcă structurarea conținuturilor care să-i mulțumească pe toți sau, eventual, să nu-i lezeze pe unii dintre
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nu poate fi substituit de „povestirea” acestuia, de teoria despre religie În general. Dar trebuie să recunoaștem că resurecția și demnitatea unui fenomen sunt sporite și de calitatea discursivității inevitabile. De pildă, creșterea religiozității unei comunități și a conștiinței identității confesionale sunt explicabile și prin extensiunea comentariilor despre religie, prin creșterea ocaziilor de cunoaștere a specificității unei religii (prin ziare, radio, televiziune, precum și prin studiul religiei În școli). De aceea, nu putem neglija În nici un caz amploarea și calitatea acestui cumul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
locuri ale vieții profane, de către cel care dorește să comunice cu sacrul sau de către specialiști ai relației cu puterile supranaturale. În măsura În care aceștia preiau controlul asupra comunicării cu lumea divină, religia se instituționalizează, iar rugăciunea devine din ce În ce mai mult subiectul unui sistem confesional. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că rugăciunile pot avea scopuri diferite: ele pot să implice o rugăminte, o mulțumire pentru protecția deja acordată, o invocare a divinității, o confesare a unor fapte, o penitență sau, la celălalt pol, un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 2) susțin că ...pelerinajul este, mai presus de orice, o arenă de confruntări Între discursurile religioase și laice, atât pentru acceptarea oficială a sensurilor religioase, cât și pentru reinterpretarea neoficială a acestora, a conflictelor dintre fundamentaliști, secte și grupuri confesionale, pentru a conduce la consens și communitas, sau dintre aceștia și mișcări de opoziție, pentru separare și diviziune. Într-adevăr, procesul de consacrare a unui loc drept „centru” sacru și de dezvoltare a unui sistem de pelerinaje permanente este intim
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și viața creștină exemplară a adepților săi au contribuit la difuzarea noii credințe la nordul Dunării. În privința confesiunii, credincioșii extra-carpatici erau, deopotrivă, ortodocși și eretici, arieni și audiani, dar ei conviețuiau în liniște, o particularitate a societății multietnice și religioase (confesionale) din nordul Dunării. Primii creștini din nordul gurilor fluviului erau ortodocși (niceeni): ei erau atât autohtoni din teritoriile controlate de Imperiu cât și prizonieri capturați de goți și carpi-ba chiar, în primul sfert al secolului al IV-lea, în "Gothia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ortodoxe sud-dunărene, a avut ca rezultat intensificarea activității bisericii apusene-misionarismul episcopului venețian Gerardus, conducătorul diocezei catolice de la Cenad (cf. Vita Sancti Gerardi). În acest mod, împrejurările istorice au determinat ca părțile apusene ale Dunării, în speță Banatul, să fie controlate, confesional și cultural, de biserica romano-catolică, aflată în plină ofensivă odată cu decăderea Bizanțului. Papalitatea a urmărit ca regele Ștefan cel Sfânt să înființeze noi scaune episcopale în regatul "apostolic" al Ungariei, inclusiv Transilvania. Concomitent, biserica apuseană a trecut la creștinarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fără termen de comparație, călăreții stepelor au constituit, numai în câteva zeci de ani, cel mai întins stat din istorie, înglobând în cuprinsul său, prin măsuri coercitive extreme, un întreg mozaic de popoare de largă diversitate rasială, lingvistică, somatică și confesională, ceea ce a produs modificări majore în toate planurile vieții, cu efecte de lungă durată într-un spațiu imens, delimitat de Oceanul Pacific și Dunăre" (Victor Spinei). Nici un alt eveniment din istoria medievală nu a lăsat o impresie atât de copleșitoare asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
între 1204-1241, asistăm la ofensiva puterilor catolice și a prozelitismului papal în partea răsăriteană a Europei. La începutul secolului al XIII-lea, cele două regate catolice, Ungaria și Polonia, desfășurau în teritoriile ruse apusene o politică expansivă, cu puternică coloratură confesională. Între 1204-1235, expedițiile ungare s-au succedat fără întrerupere în teritoriile cnezatelor Haliciului și Vladimirului, la acestea adăugându-se eforturile de a le aduce sub ascultarea bisericii apusene. Ca o consecință a acestor acținui, cneazul Daniel avea să recunoască suzeranitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vladimirului, la acestea adăugându-se eforturile de a le aduce sub ascultarea bisericii apusene. Ca o consecință a acestor acținui, cneazul Daniel avea să recunoască suzeranitatea regatului ungar. Dar în teritoriile baltice locuite de populații încă păgâne, penetrația politică și confesională catolică începuse încă de la sfârșitul secolului al XII-lea. Pe urmele negustorilor germani, instalați la gurile Dvinei, au apărut clericii catolici care au imprimat un sens creștin apusean supunerii localnicilor baltici, livoni, estoni, pruși. Persuasiunea însoțită de forța armelor a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a populației păgâne sau ortodoxe din aria puterilor catolice. Ordinele călugărești, cisterciții și dominicanii, au desfășurat o acțiune intensă de convertire în teritoriile baltice și ruse apusene, unde mai târziu s-au constituit structuri episcopale permanente.4 Penetrația politică și confesională apuseană a întâmpinat reacția tenace a lumii ruse, care, odată cu modelul creștin bizantin, pentru viața bisericească, a preluat și amplificat latinofobia înveterată a Bizanțului. Cea mai expusă presiunii catolice a fost lumea rusă apuseană din cnezatele Halici și Vladimir, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schismatici". Contextul în care s-a produs preluarea a fost valul general antischismatic declanșat de "marea cotitură" din 1204. Dacă până atunci, în teritoriile stăpânite de regalitatea ungară, supraviețuiau autonomii românești, la începutul secolului al XIII-lea, valul de intoleranță confesională dezlănțuit împotriva schismaticilor a cuprins ansamblul lumii ortodoxe aflate în raza de acțiune a statelor catolice. Sub deviza suprimării "schismei", a pornit ofensiva lumii catolice împotriva adepților ei și spolierea lor de posesiunile deținute. După 1204, în regatul ungar apar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un rol decisiv a revenit conciliului Lateran IV din 1215: papalitatea a inițiat o vastă acțiune de încadrare a lumii răsăritene, ortodoxe, aflată în sfera ei de influență, conciliul extindea asupra "schismaticilor" hotărârile privitoare la eretici și bunurile lor. Politica confesională asimilatoare a regalității ungare aplicată sub regii Andrei II și Bela IV, din inițiativa și sub impulsul direct al curiei romane, a imprimat un curs violent antischismatic acțiunilor ei, mai ales după "defecțiunea" țarului Ioan Asan II, care abandonase obediența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schismatici" și "eretici" la credincioșii fideli scaunului roman. Așa începea faza cea mai acută a prozelitismului catolic în rândurile românilor "schismatici" aflați sub dominația regatului ungar. Din 1234, papalitatea va constrânge conducerea regatului ungar să adopte o politică de asimilare confesională a supușilor ei, în primul rând a românilor. Acestui asalt catolic, desfășurat până în 1241, i-au căzut victimă pozițiile politice ale românilor din aria de expansiune ungurească. Acțiunile respective marcau începutul unui îndelungat proces la capătul căruia biserica răsăriteană pierdea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Fier. În concluzie, întreaga arie carpato-dunăreană și nord-balcanică se afla sub hegemonie mongolă. Care era situația regatului arpadian în această perioadă ? După 1204, cum subliniam mai sus, angajat în politica de cruciată în răsărit și sud-est, regatul ungar urmărise asimilarea confesională față de păgâni, schismatici și eretici, în spațiul intracarpatic, dar și în cel extracarpatic. Însă marea invazie mongolă din 1241 a surprins Ungaria în plină înfruntare nobilime-regalitate. Trebuie să spunem că, în secolul al XIII-lea, ultimii cinci regi arpadieni, începând
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a reușit în acțiunea sa de a guverna cu ajutorul nobilimii și bisericii, pentru a înlătura dominația baronilor. La moartea sa, în 1301, regatul ungar se afla în plină descompunere. Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înlătura dominația baronilor. La moartea sa, în 1301, regatul ungar se afla în plină descompunere. Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a fost o caracteristică a politicii regalității ungare, după 1241 și până la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a fost o caracteristică a politicii regalității ungare, după 1241 și până la moartea ultimului rege arpadian, în 1301.6 Să vedem care era situația teritoriilor de la sud și est de Carpați. Trebuie să subliniem că românii au contribuit la eșuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un anumit grad de autonomie al formațiunilor politice de la răsărit de Carpați, în condițiile slăbirii presiunii mongole în regiunile noastre. În același timp, politica ofensivă a regatului ungar la est de Carpați ne oferă date suplimentare despre realitățile politice și confesionale din aceste teritorii. Ajungem la asemenea deducții din scrisoarea papei Nicolae III adresată lui Filip, episcop de Fermo, la 7 octombrie 1279, în care este menționată reorganizarea Episcopiei cumanilor, sub numele de Episcopia Milcoviei. Ulterior, într-o nouă scrisoare din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apoi, lunar, din iulie 1922 până în iulie 1923, ca organ al Ministerului Cultelor și Artelor. Revista de orientare preponderent teologica, C. își propune o atitudine culturală integrată în sfera religioasă și servind ca instrument de mediere atât între diversele zone confesionale, cât și între aspectul religios al culturii și celelalte segmente ale ei (literatura, filosofie etc.) (Pro domo, 2-4/1922). Revista oferă materiale de cultură generală, informații practice referitoare la instituții etc. Sunt înserate versuri de V. Voiculescu (Iisus pe ape
CUVANTUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286627_a_287956]
-
urmând o schiță de istorie ecleziastică (a ritului creștin în Imperiul Roman de Răsărit, până la căderea Bizanțului sub turci). Având în față Catehismul redactat de De Camellis, C. încerca, în cea de a doua, mai cu seamă clarificări de ordin confesional; dintr-o necesitate, resimțită, poate, din nevoia de a apăra - cu argumente în parte preluate de la Inocențiu Micu-Klein - poziția acelei pături de intelectuali transilvăneni care vedea în compromisul asumat (tinzând a reface, prin biserică și școală, drumul arhetipal, relația cu
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]