6,839 matches
-
zilei de vineri, 18 aprilie, a avut loc și o dezbatere: despre constituirea canonului estetic neomodernist. Eugen Simion și Nicolae Manolescu au participat la discuții, au făcut observații și au dezvăluit, în confesiuni speciale, interesante aspecte ale biografiei lor intelectuale - confesiuni și opinii ce ar merita să fie transcrise în documentele sau analele Colocviului. A fost o atmosferă dintre cele mai plăcute, un prilej de comunicare care s-a transformat într-unul de comuniune intelectuală. Nu s-au rostit elogii convenționale
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
aparțină nici Ungariei, nici României, ci locuitorilor ei. Toți oamenii născuți pe aceste meleaguri mirifice, au dreptul să trăiască așa cum au făcut-o generațiile anterioare, cu deplin respect pentru valorile vecinului, indiferent de limba pe care o vorbește sau de confesiunea pe care o practică. Pentru aceasta este însă nevoie de dialog (chiar dacă ceea ce îți este dat să auzi nu este întotdeauna flatant și ușor de digerat) și de ceea ce Géza Szávai numește "filtrarea prin afect" a nevoilor celuilalt. Românii și
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
Cu o amplă și pluridimensională viziune documentară, Constantin Cubleșan și-a extras observațiile sale din cercetarea mărturiilor lui Emil Cioran publicate la noi în ultimele aproape două decenii, fie în forma originală, în limba română, fie în traducere, cuprinse în confesiuni autobiografice, jurnale intime, corespondență, interviuri, articole etc. Armonizându-și observațiile în volumul Din mansarda lui Cioran, apărut la Euro Press Group, Constantin Cubleșan conturează distinct profilul prismatic al celui ce s-a situat de la început Pe culmile disperării, torturat apoi
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
jucate devin de fapt decolorate" (p. 107). Un delir imagistic și verbal caracterizează discursurile personajelor, ale naratoarei și ale autoarei înseși. Sintagmele compromițătoare circulă de la unii la alții, ratând astfel o eventuală funcție individualizantă. Altfel spus, personajele, în tiradele ori confesiunile lor epistolare, nu se exprimă mulțumitor în limba română curentă nu întrucât ele ar fi depozitare ale unui fond cultural arhaic sau străine de neam, cu privire proaspătă și lexic împiedicat. De fapt, după cum se poate observa, tânărul occidental amarnic
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
cu pricina rimează, spre nenorocul poetului, cu național-comunismul, în trena căruia s-au ivit. De asemenea nu ne poate decît surprinde elogiul adresat lui Mircea Radu Iacoban, care ar fi un "spirit echilibrat", un "ecologist" ce cultivă cu inocență "și confesiunea lirică: son coeur mis a nu "O fi așa, dar post-festum! Ne amintim în schimb mănoasa carieră a numitului literat, într-o altă calitate și anume în cea de servilă pană a propagandei din răstimpul "epocii de aur". O generozitate
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
respect, era o indiferență politicoasă. Până și asistenta Eliza, cu care credea că se află în relații mai apropiate, pentru că amândoi veniseră în același timp la firmă, nu îl mai invita la o țigară în fața clădirii, nu îi mai făcea confesiuni despre prietenul ei, cu care ba se certa, ba se împăca furtunos. Îi zâmbea scurt și își muta privirea imediat în altă parte, de parcă ar fi avut de-a face cu un ciumat." (p. 72) În mod paradoxal, pe cât de
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
în imensitatea saloanelor interbelice, sobru la nevoie, franțuzit și englezit peste măsură, în scandal cu mentalitatea franceză și engleză, după caz". Și totuși acest intelectual vivace, strălucitor a simțit chemarea divină. Și a abandonat nu doar traiul mirean , ci și confesiunea în care s-a născut, optînd pentru cinul de călugăr ortodox. Chestionat asupra surprinzătoarei metamorfoze, avva se explică tranșant: "L-am întrebat la un moment dat: Unii spun că v-ați călugărit din interes. Ce le spuneți? Le răspund pe
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
a denumit-o André Gide. Evreică, franțuzoaică și creștină, ființă contradictorie, oscilînd violent între contraste, modestă și orgolioasă, smerită și arogantă, a criticat dur Biserica Romei, dar și Israelul. Aidoma Simonei Weil, al nostru N. Steinhardt a trecut de la o confesiune la alta și s-a legat pătimaș de pămîntul său natal. Circumstanțe care au stîrnit, explicabil, rezerva și chiar stupoarea unora dintre coreligionarii săi (n-am uitat reproșurile aduse de un autor de altfel el însuși foarte înzestrat, Alexandru Sever
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
un autor excepțional, în Anton Pann. Era cu nouă ani mai tînăr decît Asachi și cu cinci ani mai bătrîn decît Heliade, dar a contrazis frontal pașoptismul. în cadrul unei literaturi romantice, el este antiromanticul prin excelență; într-o epocă a confesiunii, a autobiografiei și a sentimentalismului, adică într-o literatură dominată de persoana întîi singular, Anton Pann adoptă postura moralizatoare, impersonală, și relatarea epică; într-o generație care asimilase cu frenezie literatura occidentală, autorul Poveștii vorbei, neîncrezător față de europenizare, se retrage
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
și echivalată cu un standard. Micile permisivități nu sunt valabile peste tot, după cum teroarea, în care încape și pura răutate a unor indivizi concreți, reprezintă o variabilă, un grafic dezordonat, imposibil de interpretat rațional. Nici măcar după aproape patru decenii. Autorul confesiunii, ca și lectorul ei, nu se mai miră de ce se întâmplă în regimul democrației populare. Că Oana Orlea e din nou arestată în 1960, pentru pretinsa ei participare la... atacul asupra unui furgon al Băncii Naționale? De ce nu, în fond
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
Vlădoianu). Moment deosebit, fragmentul din baletul “Fata mării” a sugerat plastica sonoră inspiratoare pentru dans, în coregrafia Mariei Popa, soliști Adina Manta și Bogdan Plopeanu. Merita să fie amintiți toți realizatorii, inclusiv violonista Cornelia Bronzetti, în redarea măiestrită a piesei Confesiuni pentru violă solo, prezentați de directoarea Studioului, Anda Tăbăcaru Hogea, deoarece abordarea unui astfel de repertoriu nu este un joc al hazardului, ci rezultatul unei pregătiri de remarcabil profesionalism și talent interpretativ. Muzica pe care o creează Carmen Petra Basacopol
Valori O maestr? a componisticii na?ionale by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83926_a_85251]
-
baladescul pulverizat într-un mirific joc de stropi multicolori legănați de forțe aflate în slujba swing-ului (Frank Stemper: Blue). Cei doi interpreți americani renunță uneori la pitorescul vehement (din Improvisation, de pildă) spre a se comunica la modul unei confesiuni imediate și ne-mediate (Ross Edwards: The Tower of Remoteness). Alteori evenimentele sonore sunt în expansiune, dispersate mai mult sau mai puțin ostentativ, delimitând invenția până la gestul demisionar al modificării instrumentului (Eric Mandat: Double Life). Delicatețea îl împinge însă pe
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
mele. De la Sean Hudson am învățat mult despre teatru și fotografie. Am învățat ce înseamnă răbdarea, discreția, starea, modelarea emoției, a luminii, suspendarea în timpul imaginii. Am învățat ce este extazul trăit fără cuvinte. Am învățat ce înseamnă să însoțești o confesiune, să fii parte, din umbră, a unei construcții efemere. Ceva din zborul lin către uitare a teatrului este prins în conturul unei fotografii care imprimă brusc ritmul ei, timpul ei, alte coordonate. Fără acest gen, artele spectacolului ar fi infinit
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
i-a însoțit toată viața. Însoțire, însoțitor. Pilonii fundamentali ai acestui album. În Faust apar, de la început, poeticul și ludicul lui Silviu Purcărete. Acum un Fellini al ravagiului carnalității. Coperta mi se pare că ascunde una dintre cele mai tulburătoare confesiuni despre viață, teatru și iubire, despre viață, ispită și moarte, despre erotismul din noi ascuns în prejudecăți și în șabloane. Mi se pare o pro-vocare, deopotrivă a Mihaelei Marin și a lui Silviu Purcărete. O complicitate care îmi dă tîrcoale
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
surprinsă concurența pe care frica o poate face, pînă la un punct, desfrîului. Ca într-o transă. De fapt, întreg albumul este ca o transă, o trenă a unui spectacol răvîșitor. Un zbor oniric. O perspectivă puternică și personală asupra confesiunilor unor artiști mari, posedați de artă și de viață: Silviu Purcărte, Helmut Sturmer, Lia Manțoc, Vasile Șirli. Ciudat, dar cîntecele lui-rugăciune sau spasmele sunetelor diavolești sînt imprimate în tot ce se vede. În freamătul cămășilor de noapte ale Margaretelor, în
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
fost premiați pentru fundația “Salvați-vă îngerii” și pentru numeroasele proiecte sociale, în timp ce reputata vedetă TVR Iuliana Marciuc a fost recompensată pentru promovarea tinerelor talente, dar și a artiștilor de mare valoare din “generația de aur” în emisiunea “Confesiuni”. Un alt nume binecunoscut din muzica pop-rock, Alin Oprea, a primit frumosul trofeu recompensând “Talisman Tour 2010 - Îngeri pentru îngeri”, un turneu dublat de campanie umanitară, finalizat cu o donație de 4 miliarde de lei vechi pentru copiii bolnavi din
Muzică și credință by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84249_a_85574]
-
localizată oriunde în România sau în Europa, oricum într-o stațiune de munte (la Davos sau la Predeal). Femeia narator este și protagonistul cărții, nu numai prin regia propriilor vise psihanalizabile, onirice scenarii premonitorii, ci și prin arta nemântuită a confesiunii. Naratoarea se identifică fizic, psihic, afectiv, puzderia de detalii contribuind la conturarea unei personalități paradoxale, ultrasensibile, discrete, feminine, spre surpriza bărbatului: comesean al ei zile în șir în respectiva pensiune, are prilejul să o observe doar atunci când femeii i se
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
iubire irepresibilă, dăruire de sine și alteritatea făcătoare de minuni convinge, fiind o probă indubitabilă a talentului și științei autoarei de a construi caractere. Adagio, această mișcare muzicală de încetinire a motoarelor vitale, de amplitudine a monologului interior și a confesiunii, este în fond o carte de exorcizare a bolii și a sfârșitului anunțat, un tratat al clipei de iubire și fericire. Volumul, trist și totodată reconfortant, este și o evanghelie etică a bolnavilor terminali, în sensul că a face bine
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
într-o zonă în care candidatul PNL-PDL nu se simte confortabil, spune politologul Alfred Bulai. Nu e o dovadă de inteligență să aduci în discuție tematica religioasă, chiar prin numele formațiunii, în condițiile în care ai un candidat dintr-o confesiune diferită de a majorității. Abia atragi atenția că Iohannis este neoprotestant, unui public tradiționalist, pentru care dimensiunea religioasă este importantă. Este un nonsens, din acest punct de vedere, să te lauzi, să-ți pui o astfel de etichetă, dacă nu
”Alianța Creștin Liberală” îi face necazuri lui Iohannis by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/77522_a_78847]
-
verbozitatea e refuzată cu consecvență în beneficiul rostirii parcimonioase, de aforistică tăietură. Gnomismul are un aer concomitent elaborat și spontan prin acuitate: "noaptea / a trimis luna / să ne privească / pe pod / rîul ne-a memorat / umbrele" (Melancolie). Sau ca o confesiune de laborator : "am început să scriu poemul / cu instrumente de măsurat / un compas o linie cu care se face / cuadratura cercului" (Butelia lui Klein). Sau cu o alură de filozofie ultimă : "Abandonul neîmplinirea / sunt desăvîrșirea oricărui lucru" (Unde mi-e
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Elisabeta Lăsconi Parcă mai mult ca în alți ani editurile noastre au reușit să prefire pe sub ochii iubitorilor de lectură întregul glob. Și se accentuează impresia de fluidizare a granițelor între marile zone culturale, între ficțiune și confesiune, între experiment riscant și rețeta sigură a succesului, între valoarea consacrată de mari premii și surpriza cărții frumoase, care cucerește prin poveste ori personaj. ... descoperiri vin dinspre Orient Dacă în anii trecuți, Orientul ne cucerise prin scriitorii japonezi (ca Yasunari
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
Magris are cu totul altă miză în romanul de apogeu al creației sale de până acum, La voia întâmplării. Și aici ne întâmpină o impresionantă forță de cuprindere, dar nu pe vastitatea spațiului, ci în adâncimea timpului și a memoriei: confesiunea unui bătrân aflat într-un spital de psihiatrie înglobează mai multe vieți, cea petrecută în lagărul nazist și apoi în gulagul iugoslav, cea a regelui Islandei sau cea de argonaut. Dacă scriitorul spaniol împinge împinge romanul spre o formulă de
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
în lagărul nazist și apoi în gulagul iugoslav, cea a regelui Islandei sau cea de argonaut. Dacă scriitorul spaniol împinge împinge romanul spre o formulă de realism dur, aproape insuportabil, Claudio Magris exploatează resursele formulei de analiză psihologică, într-o confesiune ce amintește de James Joyce. Cu deosebirea că față de miza dublă din Ulysse, de parafrazare a epopeii homerice și a marilor stiluri ale prozei engleze, scriitorul italian țintește spre o problematică filosofică, metafizică prin căutarea eroului său. Cinghiz Aitmatov rămâne
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
un sat din Pirinei pare să aibă resurse inepuizabile de a provoca uimire: falangist care îi înfruntă pe partizani și moare apărând Sfântul Sacrament în 1944 și se bucură de recunoaștere postumă în timpul dictaturii lui Franco, până când, după șase decenii, confesiunea descoperită întâmplător și adresată presupusei fiice dezvăluie faptul că a luptat în rândul partizanilor antifranchiști. Și surprizele nu se încheie, pentru că la început de mileniu III, alte dezvăluiri îl arată pe Oriol Fontelles drept martir al Bisericii, asasinat de comuniști
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
o așteaptă mulți cititori va apărea la Editura Rao: Binevoitoarele de Jonathan Littell, un roman de 800-900 de pagini, distins în 2006 cu premiile cele mai prestigioase din spațiul literar francez: Marele Premiu al Academiei Franceze și premiul Goncourt. O confesiune a unui intelectual, care a fost martor la atrocitățile petrecute pe Frontul de Răsărit al Celui de-al Doilea Război Mondial. Romanul pune în discuție condiția intelectualului ca implicare sau detașare față de marele mecanism al istoriei, sondând o psihologie puțin
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]