1,576 matches
-
doctor și pe infirmieră pînă la ușă și le-am mulțumit călduros pentru bunele oficii. CÎnd am intrat În cameră am descoperit că, pînă la urmă, Bernarda nesocotise ordinele lui Barceló și se Întinsese pe pat lîngă Fermín, unde spaima, coniacul și oboseala izbutiseră, În sfîrșit, s-o adoarmă. Fermín o ținea blînd, mîngîindu-i părul, acoperit de bandaje, cataplasme și feșe. Chipul său vădea o stîlceală ce durea numai cînd te uitai la el și din care se ridicau năsoiul nevătămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
linse pe buze cu delectare. — Dar sînt mai multe? Parcă e răpirea din serai. — Vă rog să vorbiți În șoaptă, căci logodnica mea e aici de față. — Fii liniștit, că logodnica dumitale are În vene o jumătate de sticlă de coniac Lepanto. N-am trezi-o nici cu tunul. Hai, spune-i lui Daniel să-mi povestească restul. Trei capete gîndesc mai bine decît două, mai ales dacă al treilea este al meu. Fermín schiță gestul de a ridica din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Învârtească. Însă ritmul „tangajului” era acuma destul de lent. Noimann se gândea chiar să pună picioarele În podea, Încercând să se deplaseze până la masă, unde se aflau resturile unei cine Încropite În grabă. Acolo se afla și o sticlă de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doi. Ca să mențină lumea În echilibru, tovarășii de beție ai lui Noimann tăceau, privindu-se cu insistență ochi În ochi. Tăcerea Însă le aducea uscăciune În gât și atunci Lawrence și Bikinski erau nevoiți să toarne-n ei votcă și coniac. Alcoolul avea darul de a scoate la lumină adevărurile prime și cele ultime, care se manifestau sub forma unor degete ridicate spre tavan sau chiar a unor pumni loviți cu putere-n gol. Uneori, din cauza tăriei, adevărurile ultime deveneau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vedea șezând pe scaun, În fața oglinzii, sau veghind, noaptea, la căpătâiul său. Hainele sale cernite erau croite din versuri albe, alese pe sprânceană. Uneori, În loc de versuri, preambulul Își avea punctul de plecare Într-o reclamă. Săpun, pastă de dinți, cafea, coniac, deodorante sau DVD-uri pentru promovarea turismului cultural sau al celui erotic... Era suficient ca Noimann să-și arunce În timpul zilei Întâmplător ochii Într-un ziar, Într-o revistă sau Într-o vitrină, să asculte știrile sau muzică la radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce constă enigma și toată frumusețea... Bărbatului Îi e suficientă, desigur, o singură față. Deși, la drept vorbind, și aceasta Îi e adesea de prisos. Noimann ar fi schimbat-o pe-a sa, oricând, la mahmureală, pe un pahar de coniac sau o halbă rece de bere luată de la dozator. Procesiunea de chipuri ce se perinda prin aer, desfășurându-se ca o coadă de păun În spatele primului chip, Înzestrat cu o bărbie dublă, Începea să-l enerveze. Dacă ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medicul Își dădu seama că ceva e În neregulă cu el și, făcând un efort suprem de voință, se dădu jos din așternut.... Acum nu mai visa. De fapt, nici nu visase. Era treaz, ca-ntotdeauna... Masa și sticla de coniac se aflau la locul lor obișnuit. Noimann se repezi, clătinându-se pe picioare și tremurând din tot corpul, puse mâna pe sticlă, Își turnă o jumătate de pahar și Îl dădu pe gât. La Început avu o senzație de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor obișnuit. Noimann se repezi, clătinându-se pe picioare și tremurând din tot corpul, puse mâna pe sticlă, Își turnă o jumătate de pahar și Îl dădu pe gât. La Început avu o senzație de rău, de greață. După care coniacul Își făcu efectul. Noimann mai Întâi transpiră. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni În simțiri. Transpirația Își făcu efectul. O parte din răul ce se afla În el fusese eliminat. Tâmplele Încetară să-i zvâcnească. Ritmul bătăilor inimii deveni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stăteau cu burțile În sus, clătinându-se ușor deasupra apei. „Drepți!” făcu Noimann. Cei doi pești Îl priviră cu nedumerire În ochii bulbucați, rămânând În aceeași poziție. „Curând vă veți primi și voi tainul”, murmură medicul, turnând două degete de coniac din sticlă În acvariu. Peștișorii dădură veseli din coadă și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese o culoare arămie. Noimann puse În funcțiune acul gramofonului și În Încăpere răsunară intonațiile unui vals de Johann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool. Stomatologul turna paharul În scrumieră, amestecând coniacul cu mucurile de țigară. Cifrele se zvârcoleau, transformându-se din insecte În omizi păroase care i se suiau pe braț... Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și să vezi cum chipurile de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care conversezi, se umplu de cifre și omizi. Chiar și propria sa față, Noimann o simțea ca pe un mușuroi. Și atunci scotea o țigară, ca să mai alunge cu fumul o parte din aceste larve ce-i mișunau pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și icnetele lor. Revenind la masa lui din colț, Noimann rămânea acolo până reușea să-l aducă pe Einstein la forma sa obișnuită... Aceasta, desigur, nu era ușor. Trebuiau golite numeroase halbe de bere, amestecate cu lichior sau votcă sau coniac Alexandrion. Marșul se dovedea dificil până la un anumit punct critic; acesta odată atins, lucrurile Începeau să se deruleze În voia lor cea bună. În momentul când ultima zvâcnire de voință era Învinsă, nu mai existau nici piedici, nici probleme. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și resturile de mîncare rămase de la cina pe care Noimann o luase Înainte de intra În marș. Toate aceste resturi erau Învelite cu grijă În mii de fire strălucitoare și atârnate În diferite locuri de tavan. Trăgând Încă o dușcă de coniac din sticlă, medicul devenea tot mai lucid. Porii pielii sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ochilor. Prefera, mai degrabă, să aibă de-a face cu ture, cu nebuni și cu pionii ce părăseau pe nesimțite mesele de joc turnate din beton În parc și se Înghesuiau, la Corso, În jurul halbelor și a păhărelelor golite de coniac. Pionii beau cot la cot cu el, iar noaptea, pe drumul de Întoarcere, aveau obiceiul s-o cotească Înspre gară și să urce În primul tren. Noimann Îi Însoțea până la peron. Acolo Începea o Întreagă nebunie. Medicul era totuși bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
distanță de o palmă de genunchi, Îl privea cu oareșicare superioritate. „Face, probabil, aluzie”, Își spuse el, „la faptul că am fost ținut atâta timp cu capul sub papuc... Și pe bună dreptate.” „Doriți cumva”, Întrebă Noimann, „un pic de coniac?” Piciorul Își Îndreptă ochelarii pe nas și zâmbi zeflemitor din colțul gurii. „Pare să fi trecut prin multe”, Își spuse Noimann. „Pe ăsta nu-l duci cu zăhărelul”, conchise el. Medicului Îi trecu prin cap că apariția piciorului ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mișcare similară, blocându-i din nou calea. Atunci, medicul se Întoarse pe călcâie, Îndreptându-se spre ușă. Piciorul i-o luă Însă Înainte. Stomatologul se Îndreptă spre masă, unde Își mai turnă un păhărel. „În cinstea dumneavoastră”, făcu el, dând coniacul pe gât. Și atunci piciorul, Întinzându-și spre masă mâna sa schematică, desprinsă parcă dintr-un film de animație, apucă, la rândul lui, un pahar, Îndemnându-l din priviri pe Noimann să toarne băutură-n el. Medicul pufni pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de observație cât se poate de acut”, glumi el. „Vedeți prin om ca printr-o sticlă... Probabil că pentru dumneavoastră chiar și pereții ăștia sunt clădiți din cărămizi de apă...” „Exact”, spuse celălalt. „Din apă minerală amestecată cu votcă sau coniac...” „De ce nu puneți la socoteală berea, lichiorurile sau vinurile pe care le-am consumat?” „Acelea s-au evaporat...” „Probabil casa aceasta În care stau, În ochii dumneavoastră, apare ca o sticlă pe care scrie: coniac Alexandrion...” „Exact”, răspunse musafirul. „Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
minerală amestecată cu votcă sau coniac...” „De ce nu puneți la socoteală berea, lichiorurile sau vinurile pe care le-am consumat?” „Acelea s-au evaporat...” „Probabil casa aceasta În care stau, În ochii dumneavoastră, apare ca o sticlă pe care scrie: coniac Alexandrion...” „Exact”, răspunse musafirul. „Ușa ține loc de etichetă...” „Și dumneavoastră, atunci, cine sunteți?” „V-aș ruga să nu vă enervați...” „Sunt cât se poate de calm”, răspunse Noimann, turnându-și Încă un păhărel... Musafirul bău și el, ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transformase-n roșu...” Aș da orice să știu ce-am mai băut...” „Nici o problemă”, făcu amiralul. „Priviți aici...” Și Noimann văzu rotindu-se pe tunică numele unor băuturi pe care rar Îndrăznea să le ingurgiteze... Îi apăru În față și coniacul Napoleon, și votca Scandic, și marca de whisky Teacher’s, o listă Întreagă de vinuri și lichioruri a căror vedere Îi provoca o repulsie cumplită. Dar ceea ce-l miră cel mai tare era totuși faptul că, pe lângă tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adeziv. Mult mai puternic. Altfel, nu-și Închipuia cum ar fi putut scăpa de coșmar. Acum, gândul că ar ieși din casă și ar da ochii cu un om Îl Îngrozea. „Crema adezivă extra-forte are efect puternic În mediul umed...” Coniacul Alexandrion așijderea. Dacă bei coniac, Începe să nu-ți pese de figurile ce-ți vor ieși În cale. Coniacul Alexandrion transformă totul În umezeală. E suficient să bei trei pahare și Începi să plutești În ceață. După al patrulea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nu-și Închipuia cum ar fi putut scăpa de coșmar. Acum, gândul că ar ieși din casă și ar da ochii cu un om Îl Îngrozea. „Crema adezivă extra-forte are efect puternic În mediul umed...” Coniacul Alexandrion așijderea. Dacă bei coniac, Începe să nu-ți pese de figurile ce-ți vor ieși În cale. Coniacul Alexandrion transformă totul În umezeală. E suficient să bei trei pahare și Începi să plutești În ceață. După al patrulea și-al cincilea, plutești În ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ieși din casă și ar da ochii cu un om Îl Îngrozea. „Crema adezivă extra-forte are efect puternic În mediul umed...” Coniacul Alexandrion așijderea. Dacă bei coniac, Începe să nu-ți pese de figurile ce-ți vor ieși În cale. Coniacul Alexandrion transformă totul În umezeală. E suficient să bei trei pahare și Începi să plutești În ceață. După al patrulea și-al cincilea, plutești În ape tulburi. Al șaptelea te trimite să poposești un pic În lichidul amniotic. Acolo totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Lilith se ascunse În dulap? Sau Își luase poșetuța și o ștersese la gară, cum amenințase de atâtea ori... Noimann Începu să intre iarăși În alertă. Transpirația pe față curgea din abundență. Șuvița grizonată i se lipea mereu de tâmplă. Coniacul băut nu mai ajuta la nimic. Noimann folosise praf pentru proteze. Nu cumva din greșeală luase cocaină? Sau starea sa se datora și dozei de barbiturice pe care, probabil, o luase În timpul „marșului său funerar”... Poate că viziunile se datorau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase și un sfert, Noimann făcu un semn chelnerului și mai comandă un rând de halbe Tuborg pentru ceilalți și un coniac dublu pentru propriile sale simțuri. La masă se discutau vrute și nevrute. Cuvintele lunecau pe lângă el fără să-l atingă. Privirile celorlalți se loveau de privirea sa ca de un zid. Mirosul de mici care venea dinspre grătar și pălăvrăgeala fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își șterse fruntea de sudoare și se așeză din nou la locul lui. Comesenii aplaudară cu frenezie. Cineva făcu o remarcă măgulitoare referitoare la umorul extrem de fin pe care-l practica medicul atunci când venea la Corso... Noimann dădu paharul de coniac pe gât, stropindu-l cu o halbă de Tuborg. „Unde au mers zece beri, mai merge Încă una”, adăugă el, vărsând restul spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]