718 matches
-
o piatră grea de încercare a modernității franceze 27. Mai antifeminiști decât anglo-saxonii, bărbații francezi sunt mai dependenți de feminitate; ei își iubesc disperat femeile în privat, dar nu le încurajează demersurile de egalitate. Ei au știut să-și convingă consoartele că ele nu au nevoie de multe drepturi, deoarece ar fi incompatibile cu semnificația feminității. Rămășițele politeții cavalerești, precum și sensibilitatea anumitor scriitori, descendenți ai lui Rousseau 28, au paralizat mișcarea progresivă, convingând femeia că merge contra propriilor interese. Regulile vieții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Harry este cu totul diferită de răbdătoarea Prudenția, eroina din Povestirea lui Melibeus: violentă și militînd pentru o atitudine feminină defensivă, vrea să schimbe rolurile dintre sexe. Toate femeile care apar portretizate în rama Povestirilor din Canterbury, târgoveața din Bath, consoarta hangiului sau mireasa negustorului, nu se potrivesc cu un model al femeii tăcute, ideale.79 Mai este un personaj negativ care adoptă însă tăcerea. Povestirea neguțătorului sugerează faptul că și tăcerea are subtilitățile ei. Tânăra soție este obedientă de-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se apăra sau măcar de a rosti un singur cuvânt, de aceea poate nici numele nu îi este indicat, fiind, în cele din urmă, reprimată de soțul ei. Ca și Alison, Mai sau vicleana soție a negustorului din Povestirea corăbierului, consoarta lui Phoebus se implică într-o aventură extraconjugală, dar, spre deosebire de acestea, ea nu are posibilitatea de a se dezvinovăți, de a deveni un subiect activ în cadrul narațiunii, de a-și apăra cauza. Moare rapid, simplu obiect al mâniei necontrolate a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poruncii să arză cartea-ndată.” 395 Focul vine din nou purificator, distrugând răul metamorfozat în manuscris. Cartea devine un substitut al femeii, un mijloc misogin prin care bărbații își ascundeau de fapt temerile cele mai intime, Jankin preferă „terfelogul” în locul consoartei sale reale, înlocuind plăcerea oferită de relația conjugală cu cea a lecturii. Târgoveața observă că soțul se delectează mai mult cu tainele literelor, „Mereu cetea în el spre desfătare” 396 , decât cu persoana ei, de aceea va distruge instrumentul 390
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
disperarea supușilor săi, care l-ar fi dorit căsătorit, cu urmași ce să-i succeadă la conducerea acelui domeniu. Văzând nemulțumirea și dorința arzătoare a mulțimii de a se căsători, Valter acceptă, cu unica condiție - de a-și alege singur consoarta, datoria supușilor fiind de a arăta alesei respect și supunere deplină: „O veți cinsti oricând ca pe crăiasa/ Heruvilor, oricine-ar fi să fie,/ De vreme ce-oi lua-o de soție.” 784 Iată că, în intenția conducătorului, stăpâna domeniului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
intimitate. Din nou avem note licențioase, situații comice, iar femeia devine credibilă în actele ei de trădare, stârnind nu blamarea, ci compătimirea. Ultima nuvelă a zilei a cincea ne înfățișează tot un soț neputincios, de data aceasta homosexual, pe care consoarta sa nu poate decât să-l apostrofeze, căci era „tânără și zdravănă, o roșcovană plină de draci, căreia doi bărbați i-ar fi trebuit, nu unul”875 și se vede privată, pe bună dreptate, de complexitatea trăirilor unei căsnicii normale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
236 Ianuarie și infidela sa soție Mai, este o mostră a ceea ce nu ar trebui să fie un menaj, ci și propriile confesiuni ale pelerinului narator, neguțătorul, un nefericit care își plânge soarta de a se fi ales cu o consoartă insuportabilă, sunt o dovadă concludentă în acest sens: „Aht, jale, plâns, belea și neajuns/ Cunoscu-le de ajuns și prea de-ajuns -/ Grăi Neguțătorul - și la fel/ știu că le știe orice-nsurățel;/ La mine barem asta-i boală veche/ Căci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
om muierea/ E sprijinul și raiul și plăcerea;/ Atâta-i de supusă și de bună/ Încât li-i dulce traiul împreună.” 882 Cu toate acestea se recunoaște faptul că succesul oricărei căsnicii ține de înțelepciunea bărbatului de a se supune consoartei: „De vrei să-ți faci văleatul fără teamă/ Fă cum te-nvață dânsa și se cheamă,/ Cred eu, că nu mai poți să rătăcești,/ Ci îndrăzneț cu fruntea sus pășești,/ Așa-i de credincioasă și-nțeleaptă./ Tu dacă vrei să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fost dintotdeauna orb și neiinițiat, un ignorant căruia destinul nu face decât să-i răsplătească prostia și infatuarea pe măsură. Adulterul femeii ar fi avut loc chiar dacă soțul nu ar fi orbit fizic. Redobândind vederea pe neașteptate, Ianuarie își zărește consoarta în părul din grădină, în brațele lui Damian. Femeia nu se pierde nici măcar în fața acestei situații mai mult decât clare și compromițătoare, găsește un răspuns pe 893 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 53. (trad. n.) 894 Charles A. Owen, art.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeie care reușește să facă față oricărei situații dificile atunci când dorește, la fel ca și eroinele boccaccești. Soțul femeii, John, nu excelează prin inteligență: „Om gros la teșcherea, dar țărănoi,/ Teslar de meserie”905, însă în materie de alegere a consoartei nu face rabat la tinerețe și, implicit, la gelozie: „Ea număra ani optsprezece - dar/ O cam ținea la cușcă, zuliar,/ Căci se temea babacul să nu-i toarne/ Zvârluga vreun tacâm cumva de coarne,/ Necunoscând - bobleț fiind - povața/ De la Caton
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând de acasă câteva zile, nu este supărat din cauza serenadelor intonate de Avesalon și, de fiecare dată, pare în mod real îngrijorat de soarta iubitei sale consoarte. 914 În jurul personajului feminin se desfășoară o adevărată competiție. Neculai și Avesalon sunt cu adevărat pretendenții în această povestire, amintind și de competiția care s-a iscat între pelerini, naratorul istorisirii curente, morarul, ridiculizând tot ceea ce reprezenta l’amour courtois
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care devine rege obținem tot cifra 5: 1+6+4+3= 14, iar 1+4=5. La moartea cardinalului Mazarin își proclamă autoritatea de monarh absolut. Era anul 1661. Însumând 1+6+6+1 obținem, evident, cifra 5. Împreună cu regina consoartă au avut șase copii. Dintre aceștia, doar unul a supraviețuit, restul de cinci murind prematur. Numele francez, LOUIS este alcătuit din cinci litere, iar dacă însumăm și numărul 14 din numele său (Ludovic al XIV-lea) obținem tot cifra 5
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din marele regine ale Franței. Ana de Austria a rămas un exemplu de blândețe, voință și ambiție, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a consolida poziția de monarh absolut a fiului său. V.2. Regina Consoartă în prezent avem puține date despre regina consoartă a Franței, Maria Tereza a Spaniei. Eclipsată de un soț strălucitor precum soarele și de amantele sale exotice, Maria Tereza nu impresiona nici prin frumusețe și nici prin inteligență. Regina a rămas
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a rămas un exemplu de blândețe, voință și ambiție, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a consolida poziția de monarh absolut a fiului său. V.2. Regina Consoartă în prezent avem puține date despre regina consoartă a Franței, Maria Tereza a Spaniei. Eclipsată de un soț strălucitor precum soarele și de amantele sale exotice, Maria Tereza nu impresiona nici prin frumusețe și nici prin inteligență. Regina a rămas exemplul viu al soției supuse, care, îndrăgostită de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
s-a zvonit că regina a născut un copil mort. Mulți oameni au crezut această poveste, însă rămâne o enigmă dacă a fost adevărată sau nu.“ (Foto18, Anexa). Aceasta este povestea misterioasă avea să fie luată în mormânt de Regina consoartă. Crescută la curtea Spaniei, cu un regim de viață auster, căsătorită cu un soț care nu a fost al ei decât în noaptea nunții, a trebuit să-și reprime toate supărările și să accepte cu demnitate poziția de soție de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care îi consideră superiorii săi - Rică. Toate personajele relaționează, cel puțin pe un plan. Astfel, pe Chiriac stăpânul intenționează să îl facă tovarăș la parte și să-i devină naș de cununie; faptul că Chiriac își înlocuiește stăpânul, în patul consoartei, în lipsa acestuia, nu este doar un detaliu picant, ci un semn de coeziune a acestui nucleu uman. Apoi, Spiridon nu este doar mesagerul prin excelență al acestui clan, ci băiat de procopseală în casa lui Titircă, probabil o rudă mai
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
știi, obiceiul meu, pui mâna întâi și-ntâi pe „Aurora Democratică“, să văz cum mai merge țara. O deschiz... și ce citesc? Uite, țiu minte ca acuma: „11/23 Făurar ... a căzut tirania! Vivat Republica!“. (Actul I) La aceste vorbe consoarta îi răspunde cum nu se poate mai firesc: Auzi colo!, creând o primă punte spre un altundeva care ar putea fi o altă realitate. Iar Leonida continuă: Răposata dumneei - nevastă-mea a dintâi - nu se sculase încă. Această convertire a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este instituită încă din prima piesă și nu pare a avea un rol dramaturgic important: căci ceea ce urmează să se întâmple nu este cu nimic condiționat de existența acestui triunghi. Totuși, întrebarea pe care ne-o punem este: de ce două consoarte pentru Leonida? Pentru că fiecare din cele două soții stăpânește un domeniu existențial diferit. Încercăm să urmărim realitatea pe care Leonida o construiește treptat, și anume odaia modestă cu mahala, cu ușa și fereastra ei, cu masa împrejurul căreia sunt așezate
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ca dimensiune temporală între două lumi Un element semnificativ pentru această comedie este somnul, care împarte piesa în două lumi fundamentale diferite: cea de veghe și cea de somn. Dramaturgul aduce în centrul atenției dimensiunea temporală atunci când Leonida își întreabă consoarta: Trebuie să fie târziu, Mițule; ne culcăm? Dar cea care domnește și stăpânește tărâmul realității este Efimița; ea se scoală și se uită la ceas. Douăspce trecute este ora de cumpănă între emisfera veghii și cea a somnului. Leonida pare
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care Caragiale le-a preferat și căutat. Când coana Efimița sancționează ironic absurditatea fabricantului de ficțiune care este consortul ei, Leonida se demonstrează încă o dată un teoretician perfect, reușind să iasă din acest impas în care l-ar fi înfundat consoarta și, odată cu el, cea de-a doua comedie a lui Caragiale: „Ei, vezi? Tot vorba mea, domnule! Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, intră la o idee; a intrat la o idee? Fandacsia
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
un alt domiciliu... mai sigur și mai cu rost. În Sicilia se spune că ... noi donne siamo destinate ad una vita di sacrifici per colpa di Eva e di un'altra donna siciliana 24. Adică avem probleme nu numai din cauza consoartei lui Adam, ci și din vina unei doamne de prin partea locului, căreia, într-o zi, un pelerin, la Pietraperzia 25, i-a cerut să gătească macaroane și să i le ducă, fără să pomenească ceva despre asta soțului ei
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
treilea timbru cap de zimbru, după ce un coleg german susținuse că în toată lumea nu existau decât două, al doilea în posesia lui. În marginile anecdoticului se consumă și epica altor compuneri, fără raport cu arhaicul. Un moșier grec, înșelat de consoartă, spulberă presupunerea că nu ar fi tatăl celor cinci fete care îi poartă numele, descălțându-le în public spre a se vedea că toate au, ca el, șase degete la piciorul drept (Proba). Un avocat se amuză făcând curte, doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
criticii aprecieri superlative. În prima, în decorul silvestru al unei crescătorii de fazani se înfiripă două idile estivale: a unui câine cu o vulpe și a domnului Charles, proprietarul pădurii, cu nevasta slugii sale. Descoperind situațiile, sluga împușcă vulpea, iar consoartei îi aplică, pedagogic, cuvenita corecție corporală. Valoarea de capodoperă e dată de poezia irumperii forțelor oarbe, irepresibile ale firii. În cealaltă narațiune, spre a face imposibilă o plănuită pescuire cu dinamita, un pescar ce se crede coborâtor din moruni, paznic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
iubitor în felul lui și, pe cât de zuliar, pe atât de naiv și ușor de dus cu vorba. Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de-a doua soție a lui, Efimița -, dar se configurează un (micro)univers întreg, acela al mic-burghezului mărginit și spăimos, amator, cum-necum, de procopseală. Bătrânelul, de un farmec comic irezistibil, perorează ca un atotștiutor, cu un aer foarte savant, în fața consoartei, care îl ascultă uimită, dar și cu un secret umor, Leonida având despre toți și toate câte o stupefiantă teorie. În mintea încâlcită a acestui pașnic cetățean care crede ca în cartea sfântă în tot ce scrie la gazetă, ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]